De ce are nevoie România

Românii nu sunt neapărat extremiști. Sunt loviți de neputință și furie oarbă și lehamite. Fac alegeri greșite: un Parlament plin de PSD, peste care plusează cu un președinte reformist, care bineînțeles că va fi șantajat de acest colos politic, care ține România blocată în subdezvoltare economică, pentru a-și îmbogăți concomitent rețelele conectate la buget.

Și nici PNL, USR sau UDMR nu sunt niște lumini. Ba chiar dimpotrivă.

Și undeva la o treime din Parlament – niște bezmetici, care fac punte între fascism și bolșevism. Și capitalizează ura pe toți și pe toate.

Auriferii sunt expresia urii populare față de cum arată societatea pe care tot poporul a construit-o. E o ură în oglindă. Firește, alimentată și de state ostile, recte Rusia. Iar Diaspora e cea mai vulnerabilă la acest discurs al urii.

Așadar, România ar avea nevoie ca de aer de forțe politice noi. Integral noi. Oameni noi. Competență. Integritate. Decență. Echilibru psihic. Școală pe bune. Nu indivizi care nu-și găsesc diploma de Bac. Nu nuvuloni. Nu cârpe manevrate de la pădure.  

Altfel, teribiliștii politici, gen AUR, SOS, POT și ce alți sateliți PSD vor mai răsări, vor triumfa la următoarele alegeri.

România are nevoie de o forță politică de stânga, de una de dreapta și de una de centru. Are nevoie să decupleze Securistanul de la butoanele politice. Și de o Justiție liberă.

De un nou contract social, care să elimine privilegiile nerușinate pentru casta conducătorilor „de drept”. De o reformă administrativă radicală. Țara funcționează, administrativ, după idei care erau expirate încă din anii 1990.

Și mai are nevoie ca de aer de educație. Politică. Civică. Sanitară. Economică. Media. De o școală care să te învețe să gândești cu capul tău, mai ales acum când există tentația de a gândi exclusiv cu capul inteligenței artificiale.

Locul României în lume depinde de cum sunt percepuți liderii ei. Dan și Bolojan au acum un capital politic enorm. Dar depinde și de ce fac sau nu fac, temeinic, cetățenii. Este nevoie de acea presiune constantă pusă pe autorități.

De aceea ar fi fost bună o presă liberă și puternică și o cultură civică. Dar de unde să le luăm, dacă stăm pe tik-tok și așteptăm să ne ia cu arcanul la oaste, să murim în războiul lui Putin? Și să ne atace hoardele de gay căzuți din curcubeu…

Mai există și o a treia forță în societatea românească, pe lângă revoltă și lehamite. Și anume speranța. Dan și Bolojan o întrupează acum.

Dar speranța e cea mai fragilă dintre toate și o clasă de mijloc pulverizată de politici economice prost gândite ar fi sfârșitul. Sfârșitul sfârșitului.

Și mai are nevoie România de o redistribuire a brumei de bunăstare.

Rezumat: ne trebuie legi clare și respectate, avem nevoie de o administrație performantă, de o școală serioasă, de sisteme publice puternice, de la sănătate la transporturi.

Și nimic nu se poate face dacă îți pune permanent PSD frână și te așteaptă la colțul rotativei să te mai facă o dată la buzunare, că poate n-ai înțeles în toate deceniile astea în care au guvernat prost pentru cetățean și foarte bine pentru conturile personale. 

Abonați-vă la COMPULSIV! Carte, film, muzică, politică și social media - filtrate rapid de un consumator compulsiv - Costi Rogozanu.

ABONEAZĂ-TE