Ce a însemnat pentru noi, „copiii perestroika”, Gorbaciov și ce înseamnă el acum. De la epoca speranței și libertății la epoca revanșei și urii

Epoca Gorbaciov, numită și epoca perestroika, pentru noi adolescenții din acele vremuri a însemnat enorm de mult. 

Ce anume a însemnat? După perioada înmormântărilor ultimilor lideri sovietici Brejnev, Cernenko, Andropov – un soi de gerontocrație în stare de putrefacție a vechii elite – apariția lui Gorbi, cum îi ziceam noi, a fost din altă lume. Istoria s-a repornit.

Noul lider sovietic a adus câteva elemente radical diferite: mai întâi a adus sentimentul de sens istoric și speranță. Acestea sunt fundamentale în politică. Fără mișcare de sens și speranță totul moare. Istoria țării, societății trebuie să aibă o direcție de sens, să se miște spre ceva și să aibă speranță – speranța în ziua de mâine. Mihail Sergheevici, regimul reconfigurat de el, au adus aceste elemente fundamentale pe care noi le pierdusem.

El a numit epoca „perestroika” – restructurare. Noi am simțit că reintrăm în istorie, ne mișcăm undeva cu sens și avem speranța zilei de mâine.

Libertate

Aceste elemente au fost însă posibile pentru că a reintrodus un element fundamental: „glasnosti” – care pentru noi s-a tradus prin libertate. Libertatea de a învăța să spunem ce gândim și libertatea de a rosti ce gândim, libertatea de a nu ne mai teme să gândim și să spunem ce gândim. Asta a fost pentru noi esențial.

Recomandări

EXCLUSIV. PNRR-ul avansează în ritm de melc. Zeci de restanțe ale Guvernului Ciolacu. România riscă să piardă miliarde de euro

Libertate, sens și speranță istorică într-o formulă profund umanistă. 

A mai adus ceva – reprezentare politică. Brusc am înțeles că în „țara reprezentării proletariatului” vocile lor, ale muncitorilor, nu erau reprezentate. Odată cu această epocă am înțeles nevoia și dorința de reprezentare politică. Atunci am conștientizat asta: să ne fie auzite vocile.

Ce a mai adus Gorbaciov? Umanizarea politică, umanizarea liderilor politici. El a coborât printre noi și a vorbit uman despre noi și problemele noastre. Politica a devenit despre noi și problemele noastre nu doar despre ”teme mari” abstracte, tehnice și inumane. Politica coborâtă din cosmos pe pământ, printre noi.

Ce a mai dus? Posibilitatea și exemplul de a discuta cu „dușmanul”, cu adversarul: a adus la aceeași masă liderii lumii. A arătat că se poate gândi și acționa dincolo de propriile limite: negociere, nu război. A fost cu un pas în fața liderilor propriei țări, dar și ale țărilor occidentale. I-a surprins pe toți prin curajul și anvergura problematizării și soluțiilor globale.

A mers chiar până la a pune capăt Războiului Rece. El a propus marele proiect pentru dezarmare nucleară.

Epoca Gorbaciov a fost o epocă a deschiderii spre noi posibilități istorice fără precedent. Gorbaciov a fost ultimul romantic socialist umanist.

Recomandări

România, între țările care vor pierde zile de vreme confortabilă în următorii ani. Balcanii, zona cea mai afectată din Europa de schimbările climatice

Gorbaciov a pornit un război politic colosal pe care însă l-a pierdut totalmente. 

Cel mai iubit politician rus în afara țării și cel mai urât în interiorul țării

Acum un an când Mihail Sergheevici Gorbaciov a făcut 90 de ani i-am dedicat un text: „Țarul” trădător sau omul de stat care a adus libertatea?.

Gorbaciov e poate cel mai iubit politician rus în afara țării și cel mai urât în interiorul țării.

El nu putea, și cu siguranță nu și-a propus să distrugă Uniunea Sovietică. El nu și-a propus să distrugă Partidul Comunist – era chiar un leninist romantic. Ajuns pe culmea puterii, a văzut cu mintea sa de țăran vioi nefirescul a ceea ce se întâmpla cu țara și a încercat să repornească mecanismele vieții în corpul decrepit. Perestroika sa a fost în primul rând o încercare de a readuce la viață sistemul sovietic muribund. Dar forțele vieții, sociale și pisolitice, eliberate de el nu au fost de acord să se dezvolte în formele existente, ci au căutat cu totul alte moduri de viață. Istoria a luat alt curs care i-a scăpat total de sub control.

Reproșurile care i se aduc: a creat mai multe probleme decât a rezolvat. Tragediile sociale, politice, economice, demografice etc sunt văzute acum în Est ca toate ieșind din ”mantaua politică Gorbaciov”. Mulți consideră în Est că tragediile sociale aduse de acea epocă le depășesc pe cele ale războaielor. Așa-l văd oponenții, așa-l citesc acum mulți din ”copiii perestroika”.

Recomandări

Ionela Maria Ciolan, cercetătoare în politica de securitate a UE: „Europa nu mai este sigură. Trebuie să ne pregătim pentru o eră de competiție geopolitică acerbă”

Epoca Gorbaciov este urmată, din păcate, de Epoca Revanșei despre care am mai povestit.

Epoca Gorbaciov, cum am arătat și în „Sălbaticii copii dingo”, a distrus un idol politic și un regim autoritar, dar a dat drumul la alți trei idoli: naționalismul, misticismul religios și anarhia capitalului care ne-au măcinat. 

Din „Mantaua Gorbaciov”  se naște o nouă epocă – Epoca Revanșei și urii. De ce și cum? Va trebui cândva să răspundem la aceste întrebări.

Noi înțelegem cu întârziere că epoca Gorbaciov abia acum se încheie. Gorbaciov moare acum când și epoca lui moare și e schimbată de o alta. Tot ceea ce am numit noi Tranziție sunt de fapt formele politicilor epocii Gorbaciov. Deciziile proaste sau nerezolvate dau roade azi în diversele lor forme.

Războiul de ocupație dus de Rusia în Ucraina este începutul epocii Revanșei care anunță sfârșitul epocii Gorbaciov. Nu trebuie să dăm vina pe Gorbaciov dar trebuie să vedem actualitățile istorice. Știm: vinovat de război se face regimul Putin. Dar cauzele sunt multiple.

Ce ar mai fi de spus. 

Cert este că „epoca perestroika” este ultima epocă globală a unor „titani antici politici” – politica era de calibru istoric, avea speranță și sens, avea ideea de umanism și solidaritate umană. Dar ea a fost infantă – și vine revanșa.

Acum suntem în epoca ”pigmeilor politici” – resentimentari, revanșarzi, proști, incompetenți, cinici, egoiști și meschini.

Liderii actuali globali – sunt acești noi „pigmei politici” . Epoca oamenilor mici, mărunți și meschini, egoiști și individualiști, a pus stăpânire pe tot – tehnocrația profitoare și hrăpăreață. Ei au învins. Istoria nu mai are sens – e un soi de autoconsum de gunoi permanent: fără sens, umanitate, direcție, speranță, solidaritate, libertate etc. Nu mai insist. Dar poate că doar o mare catastrofă ne mai poate trezi. Să sperăm că nu.

Dacă nu ar fi fost război, la ceremonia de înmormântare ar fost fost prezenți toți liderii lumii. Acum nu se știe nici dacă actualul liderul de la Kremlin va fi prezent. Asta spune multe. Chiar s-a încheiat o epocă definitiv.

foto: Hepta

Urmărește-ne pe Google News