Puțină istorie: o carte care m-a umplut de admirație și o lectură mai mult decât necesară în aceste vremuri

În ultimul capitol al cărții „Europa – lupta pentru supremație de la 1453 până în prezent”, semnată de istoricul britanic Brendan Simms*, am citit următorul motto din Henry Kissinger, datat 1979: 

„Istoria nu este o carte de bucate ce oferă rețete testate dinainte. Ea ne învață folosind analogia, și nu maxime. Poate elucida consecințele acțiunilor în situații comparabile, însă fiecare generație trebuie să descopere de una singură care sunt situațiile cu adevărat comparabile”.

Imediat, m-am întrebat: Oare situația pe care o trăiesc acum cu ce perioadă din trecut aș putea s-o compar?”. Ca să înțeleg ce trăiesc în prezent, ca să învăț din trecut și să aplic acum, nu neapărat ca pe o „rețetă testată”, ci ca pe o învățătură!

Sigur că această grabă de a găsi similitudini cu ce-a trăit cândva lumea mi-a fost indusă și de mulțimea de comparații pe care contemporanii mei le fac pe seama războiului din Ucraina: Putin seamănă cu Hitler, invazia Ucrainei comparată cu cea a Poloniei (1939), ba chiar și Criza Rachetelor din Cuba (1962) a fost invocată! Astfel de comparații par să fi fost făcute în grabă, superficial, ca să arate ce note mari la istorie au avut la școală autorii comparațiilor.  

Recomandări

Rechizitoriul asasinatului cu bombă de la Arad, validat de Curtea de Apel Timișoara. Cum încearcă fiica victimei să „arunce în aer” acuzațiile procurorului

Răspunsul meu de novice a fost: cu multe situații din istorie pot compara prezentul pe care-l trăiesc, dar cu niciuna nu seamănă. Totuși, după ce-am parcurs mai bine de 500 de ani din istoria Europei, povestită de Brendan Simms, cu ce-am rămas eu, Barbu, cetățean al Europei, în anul 2022?

Cartea asta mă face mai smart și mai înțelegător cu prezentul tulbure în care trăiesc? Mă face un cetățean european responsabil? Mai bun? Care-i câștigul meu? Pot apărea, de exemplu, într-un studio de televiziune, să-mi dau cu părerea despre situația din Ucraina, din Europa, din lumea largă, cot la cot cu generalii și analiștii neamului, care ne populează fiecare seară, într-o rutină devastatoare?

Nu, nu pot, pentru că nu devin „analist-comentator” cu două-trei cărți citite! Cei 500 de ani istorie a Europei din cartea istoricului britanic nu-mi conferă acest statut. Mai bine tac și-mi văd de gândurile mele. 

Lectura cărții lui Brendan Simms mi-a dat sentimentul că sunt și eu pe undeva în centrul Europei. Nu neapărat în buricul Europei, ci în mijlocul furtunii europene, care nu se mai potolește de secole. Pentru că abordarea lui Simms este inedită: o luptă necontenită, vreme de mai bine de 500 de ani, pentru a domina centrul Europei. Ca într-o partidă de șah: cine câștigă centrul tablei câștigă partida. Cine controlează centrul Europei domină lumea. Asta-i miza cărții!

Frumoasă miză! Dar cine este în centrul Europei, geografic vorbind? Germania! Și în jurul Germaniei, puterile care urmăreau să câștige influență și putere: Franța, Rusia, Marea Britanie.

Recomandări

Un fost preot se spovedește în cartea sa: „Am plecat la ÎPS Teodosie, l-am miruit bine că strânsesem ceva cașcaval, a doua zi m-a și hirotonit preot”

Este fascinantă această poveste a luptei pentru supremație în centrul Europei! Practic, în nicio zi lăsată de la Dumnezeu, Europa noastră n-a avut liniște și tihnă, pentru că, tot timpul, marile puteri au făcut și-au desfăcut alianțe, războaie, tratate, strategii pentru a-și urmări obiectivul: să cucerească centrul Europei. Asigurarea așa-numitului „spațiu vital” a fost obsesia marilor puteri. Chiar și Războiul Rece, pe care l-am trăit câteva decenii bune în calitate de cetățean al lagărului sovietic, s-a concentrat în câștigarea Germaniei, mai precis pe stăpânirea Berlinului. Războaiele din Coreea, Vietnam, Afganistan s-au purtat tot cu ochii și gândul la Germania.

Ambele tabere, americanii și sovieticii, au luptat pentru a atrage Germania în sfera lor de influență, pentru a nu lăsa să le scape din mâini Germania, deja ocupată, în partea adversă. Până la urmă, tot la Berlin, prin Căderea Zidului, s-a încheiat Războiul Rece! Această revelație m-a lovit.

Pentru că, în decembrie 1989, fiind român cu burta lipită de foame, am crezut că „zidul meu” s-a dărâmat când l-au împușcat pe Ceaușescu la „zidul” din Târgoviște. M-am înșelat! Războiul Rece se sfârșise înainte ca Ceaușescu să fie ciuruit de gașca lui Ion Iliescu și Sergiu Nicolaescu.

Recomandări

Cine conduce industria de apărare aeronautică: Sinecuriști cu salarii de zeci de mii de lei, o cârciumăreasă și o fostă directoare de creșă

Cu astfel de cărți bune îmi mai limpezesc privirea întoarsă spre trecutul meu, corectându-mi convingerile mai vechi.  

„Europa” istoricului Brendan Simms este o carte grea. Pentru că nu este o înșiruire de fapte istorice, ca într-un raport, așa cum am fost obișnuit și educat în anii de liceu: Ștefan i-a bătut pe turci la Vaslui, Mihai Viteazul i-a bătut pe turci la Călugăreni, armata română i-a bătut pe nemții la Mărășești, Mărăști… Nu! „Europa” este o carte a manevrelor și strategiilor geopolitice. Recunosc, au fost multe fragmente pe care nu le-am înțeles, pentru că nu cunosc faptele istorice din respectivul context. Dar este o carte care m-a umplut. Și de câte ori am să aud vorbindu-se despre istoria Europei, am să mă gândesc la cartea lui Brendan Simms!

Nu în ultimul rând, am găsit și un citat scris în aprilie 1945: 

„Legile istoriei și geografiei vor împinge aceste două puteri (Statele Unite și Uniunea Sovietică – nota P.B.) la o măsurare de forțe, fie militară, fie în domeniul economiei și ideologiei. Prin aceleași legi, ambele puteri vor deveni dușmani ai Europei. Și e la fel de sigur că amândouă vor căuta, mai devreme sau mai târziu, sprijinul unei singure mari națiuni care va supraviețui în Europa, poporul german”.

Nu mi-a venit să cred cine este autorul acestei viziuni formulate în aprilie 1945! Am citit de mai multe ori numele, dar, până la urmă, am admis că Adolf Hitler s-a înșelat… S-a înșelat sau a avut dreptate? 

* „Europa – Lupta pentru supremație de la 1453 până în prezent”, de Brendan Simms, traducere de Lucia Popovici, Editura Polirom, anul 2015.   

foto: Hepta