Metalul rar care a trecut de 200 de dolari: este mult mai scump decât aurul și doar câteva țări îl controlează
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Prețul acestui metal a fluctuat istoric de la 200 de dolari pe uncie în 1997 la aproape 7.000 de dolari în 1990. În 2026, exporturile din Africa de Sud sunt estimate la 4,1 miliarde de dolari, însă cererea ar putea scădea pe măsură ce industriile adoptă tehnologii sustenabile.
Cuprins:
Rodiul, metalul rar care valorează miliarde și este mai scump ca aurul
Dacă v-ați imaginat vreodată că aveți sub masă un cub argintiu de dimensiuni mici, acesta ar putea reprezenta întreaga cantitate de rodiu extrasă într-un an.
Cu un volum de mai puțin de doi metri cubi, acest metal extrem de rar este cel mai scump dintre cele opt metale prețioase. Potrivit portalului de știri lbma.org.uk, valoarea de piață a unui astfel de cub ajunge la 4,6 miliarde de dolari.
De ce este rodiul atât de valoros?
Rodiul este cunoscut pentru rezistența sa la temperaturi ridicate, având un punct de topire de 1.966°C și un punct de fierbere de 3.727°C.
Valoarea sa excepțională îl plasează de aproape zece ori mai sus decât aurul și de cinci ori mai scump decât platina, al doilea cel mai scump metal prețios.
Descoperit oficial în urmă cu 203 ani de omul de știință englez William Hyde Wollaston, rodiul își trage numele din grecescul „rhodon”, care înseamnă „trandafir”. Cu toate acestea, valoarea sa de piață a cunoscut fluctuații semnificative de-a lungul decadelor.
Metalul care se vinde cu 200 de dolari pe gram este produs în doar câteva țări
De-a lungul ultimilor 200 de ani, s-au extras aproximativ 425 de tone de rodiu, dintre care 300 de tone provin din Africa de Sud, 100 de tone din Rusia, iar restul din America și Zimbabwe.
Africa de Sud domină producția globală, asigurând 85% din totalul celor aproape 26 de tone extrase anual, conform sursei citate mai sus.
Rusia contribuie cu aproximativ 12%, dar producția sa a scăzut în ultimii ani. În ciuda creșterii producției globale cu 50% în ultimul deceniu, cererea industrială pentru rodiu rămâne ridicată, în principal datorită industriei auto.
Exporturile de rodiu din Africa de Sud sunt estimate la 4,1 miliarde de dolari, reprezentând două treimi din valoarea totală a exporturilor de aur ale țării.
Cum este utilizat rodiul în industrii
De mai bine de trei decenii, industria auto este principalul consumator de rodiu, fiind utilizat în convertoarele catalitice ale mașinilor pentru a transforma oxizii de azot în azot inofensiv.
În 2025, aproape 870.000 de uncii de rodiu au fost utilizate în acest scop, o cantitate ce depășește producția anuală. Golul de aprovizionare este completat prin reciclarea catalizatorilor uzați, care furnizează astăzi aproximativ 20% din consumul total de rodiu. De asemenea, industriile chimică și de sticlă sunt consumatori importanți de rodiu.
În industria sticlei, metalul este folosit în aliaje cu platina pentru producerea sticlei de înaltă calitate, cum ar fi cea utilizată la ecranele plane.
Deși cererea din acest sector a atins vârful în 2006, rămâne o componentă importantă a utilizării globale de rodiu.
În chimie, rodiul este utilizat în catalizatori pentru producția de oxo-alcooli, acid acetic și acid azotic. Deși mai puțin semnificativă, utilizarea în bijuterii pentru a da un finisaj alb strălucitor aurului și platinei rămâne o aplicație istorică.
Comerțul cu rodiu se desfășoară la nivel mondial
Comerțul cu rodiu este complex și caracterizat prin volatilitate. Nu există piețe de tranzacționare reglementate pentru acest metal, iar tranzacțiile se bazează pe acorduri spot și pe termen scurt.
Dobânzile pentru închirierea rodiului sunt ridicate, ajungând la peste 30% în anumite cazuri, ceea ce descurajează utilizatorii să apeleze la leasing în loc să achiziționeze direct metalul.
Prețul rodiului a oscilat semnificativ de-a lungul anilor, atingând un minim de 200 de dolari pe uncie în 1997 și un maxim de aproape 7.000 de dolari pe uncie în 1990.
În ultimele decenii, factori precum cererea mare din Asia, reglementările stricte privind emisiile și speculațiile pe piață au contribuit la creșterea prețurilor. Cu toate acestea, în viitor, scăderea cererii în anumite industrii și creșterea ofertei ar putea duce la stabilizarea prețurilor.
