România, nepregătită să pună în aplicare noul cadru european pentru funcționarea mass-media 

Ce se dorește prin noul regulament

O știre de mult anunțată (Comisia Europeană a propus regulamentul menit să protejeze pluralismul și independența mass‑media în Uniunea Europeană încă din septembrie 2022), dar care nu a prins nici acum în România. 

Deși actul normativ introduce garanții importante pentru funcționarea autonomă a presei și protejarea drepturilor fundamentale, România pare să fi ratat startul. Lipsesc reformele legislative și dezbaterile publice, esențiale pentru implementarea noilor standarde europene în domeniul media.

Regulamentul, cunoscut sub numele de European Media Freedom Act (EMFA), recunoaște că instituțiile media independente au un rol esențial la nivelul Uniunii Europene. 

Sectorul mass-media este însă într-o schimbare permanentă, în contextul implementării noilor tehnologii și al dominanței platformelor digitale și a social media. Această schimbare ajunge să pună sub semnul întrebării posibilitatea mass-mediei de a mai fi un „câine de pază” al societății, dar și un factor esențial în procesul de formare a opiniei publice. 

Așa că, în expunerea de motive, Regulamentul menționează explicit: „Uniunea ar trebui să acorde ajutor sectorului mass-mediei pentru ca aceasta să poată valorifica aceste oportunități (economice și tehnologice – n.a.) în cadrul pieței interne, protejând în același timp valorile care sunt comune Uniunii și statelor sale membre, cum ar fi protecția drepturilor fundamentale”.

EMFA subliniază importanța contextului transfrontalier în care se produce și se consumă azi conținutul mediatic – un mod aseptizant de a descrie monopolul autointitulatelor „companii de tehnologie”, cum ar fi Alphabet (Google) sau Meta (Facebook, Instagram, Threads), care agregă și folosesc la liber conținut produs de mass-media, atrăgând și toată publicitatea disponibilă pe piață. Sustenabilitatea financiară a întregului sector mass-media este serios afectată și, odată cu ea, diversitatea și credibilitatea conținutului oferit, precum și independența editorială. Este și unul dintre motivele pentru care publicul devine receptiv la dezinformare și manipulare. 

Noutăți față de Directiva din 2010      

Ce aduce EMFA față de Directiva din 2010? În primul rând, nu se mai referă doar la audiovizual, incluzând în definiția serviciilor media toată producția mediatică de la presa scrisă, agenții de presă, radio (inclusiv podcasturile), TV – cu condiția existenței unei „forme de activitate economică”. Apoi, EMFA le solicită statelor membre să ofere garanții pentru funcționarea independentă a sectorului media. 

Sunt și critici ale EMFA. Într-un articol din Journal of Media Law [volumul 15(1) din 2023], Defining the „media” in Europe: pitfalls of the proposed European Media Freedom Act (Definirea „mass-mediei” în Europa: capcanele propusei Legi europene privind libertatea mass-mediei) sunt criticate mai multe aspecte ale regulamentului, printre care definiția dată de EMFA termenului „media”. 

S-a mers în sensul restrictiv, ceea ce contrazice definițiile media regăsite în standardele internaționale privind drepturile omului. Nu se regăsesc în definiția propusă de EMFA jurnaliștii independenți, bloggerii etc. 

Mai este subliniată lipsa de claritate privind criteriile și procedurile de soluționare a disputelor între platforme și furnizorii de servicii media, ceea ce deschide calea către acorduri netransparente, ce pot favoriza mass-media tradițională în detrimentul altor forme de exprimare.

Provocări pentru România

În pofida acestor critici, pentru România, aceste garanții reprezintă veritabile provocări. Un exemplu grăitor este acela al obligației ca demiterea șefului unui organism de conducere sau a membrilor unui consiliu de administrație al unor instituții precum televiziunea sau radioul public să nu se producă înainte de încheierea mandatului, cu excepția unor cazuri foarte bine fundamentate. 

Un deziderat greu de îndeplinit într-o țară în care, ani la rând, Parlamentul a demis consiliile de administrație ale TVR după un an de mandat, fără nicio explicație clară. Stabilitatea mandatului președintelui director general s-a obținut abia după ce finanțarea TVR a fost preluată complet de Guvern, iar taxa radio-TV, baza serviciului public de radio și televiziune din România, a fost eliminată. Cetățenii au câștigat 6,5 lei, iar statul și-a apropriat serviciile publice audiovizuale.

Garanțiile privesc și independența jurnaliștilor, precum și transparența alocării publicității de stat – alte două puncte sensibile ale presei din România. Structura proprietății companiilor mass-media trebuie prezentată public. De asemenea, organismele naționale de reglementare, cum este CNA, ar trebui să aibă resurse financiare, umane și tehnice suficiente pentru îndeplinirea atribuțiilor. Un alt deziderat greu de atins, având în vedere bugetele limitate ale instituțiilor publice și desele interdicții de a angaja personal suplimentar.

La nivel european, EMFA prevede înființarea unui Comitet european pentru servicii mass-media. România ar trebui să trimită un reprezentant, din partea autorităților sau a organismelor naționale de reglementare. 

Una peste alta, constatăm că autoritățile române ar fi trebuit să pregătească serios intrarea în vigoare a EMFA. Trebuie schimbate legi, metodologii, regulamente de funcționare, dar din aprilie 2024 până în august 2025 nu s-a întâmplat mai nimic. O dezbatere, organizată de Uniunea Ziariştilor Profesioniști din România (UZPR) pe 24 iulie, a reunit autorități de înalt nivel, reprezentând Senatul, Camera Deputaților, Ministerul Culturii, dar dincolo de discursuri frumoase despre importanța mass-media pentru democrație, nu a adus nicio clarificare. 

Câteva publicații au semnalat pe 8 august că EMFA se aplică integral cu acea dată (cu excepția articolului referitor la dreptul de a personaliza oferta mass-media). Au lipsit însă dezbaterile, dar și măsurile concrete care ar trebui să aibă în vedere, cel puțin, adoptarea unei noi legi de funcționare a instituțiilor media publice (Agerpres, SRR și SRTV), dar și amendarea Legii și a Codului audiovizualului. 

Un comunicat de presă din 13 august arată că adoptarea regulamentului va fi coordonată de Ministerul Culturii şi va include colaborarea cu Parlamentul, CNA, ANCOM, cu SRR şi SRTV, cu societatea civilă și cu asociaţii profesionale de presă. „România urmează să finalizeze propunerile de completări şi modificări pentru cadrul normativ în vigoare, propuneri care vor fi supuse consultării publice”, se arată în comunicat. Accentul cade pe „urmează”…

Abonați-vă la COMPULSIV! Carte, film, muzică, politică și social media - filtrate rapid de un consumator compulsiv - Costi Rogozanu.

ABONEAZĂ-TE