Cum blochează „moștenirea” vechii Securități numirile la șefia serviciilor de informații, SRI și SIE 

Toate regimurile politice nedemocratice din lume au folosit sau încă mai folosesc (cum este cazul Rusiei sau Chinei din prezent) serviciile de intelligence pentru a-și menține puterea, pentru a suprima vocile politice rivale, mai exact opoziția politică. Fie că au fost de extremă stângă sau dreapta, aceste regimuri au putut să supraviețuiască pentru o perioadă lungă de timp din cauza relației simbiotice dintre elitele politice și serviciile de informații, cele din urmă asigurându-le poziții privilegiate în aparatul de stat și control absolut asupra societății. 

Prin urmare, în România post-comunistă, procesul de tranziție de la un regim autoritar către unul democratic, ar fi trebuit să fie însoțit de schimbări majore în rolul și activitățile serviciilor de informații. Mai mult, există diferențe fundamentale între ceea ce înseamnă tranziție democratică și consolidare democratică. Ca regulă, fără o transformare a poliției secrete într-un serviciu secret organizat în baza normelor și valorilor democratice, nu este posibilă o tranziție spre o democrație autentică și cu atât mai puțin consolidarea acestei democrații. 

De ce ar trebui schimbate legile serviciilor secrete în privința procedurii de numire a directorilor 

După cum explicau Kieran Williams și Dennis Deletant în cartea lor din anul 2001- Security Intelligence Services in New Democracies: The Czech Republic, Slovakia and Romania– „comportamentul acestor instituții este un test decisiv atât pentru funcționarea, cât și pentru responsabilitatea statului postcomunist”. Or, în România post-decembristă, a devenit deja un prost obicei ca, în timpul campaniilor electorale cu miză mare politică, subiectul politizării serviciilor secrete, prin directorii acestora, să devină un subiect important care aduce voturi unor candidați în defavoarea altora.

Ce ar fi însemnat, între multe alte condiții, cum ar fi lustrația, desprinderea de trecutul totalitar al acestor instituții și democratizarea lor? Scoaterea totală a acestor servicii secrete dintr-un tip de circuit politic care crește riscul politizării acestora. Cum? 

1. Prin implementarea unei legislații moderne privind numirea directorilor în funcțiile de conducere;

2. Prin schimbarea modului de gândire atât al clasei politice în raport cu rolul acestor instituții cheie ale statului, cât și al ofițerilor de informații asupra rolului pe care ei îl au în raport cu clasa politică. 

Aceasta este și cauza principală pentru care, în democrațiile consolidate, politizarea serviciilor secrete reprezintă un derapaj grav de la normele democratice. În România, niciuna dintre aceste condiții nu este încă îndeplinită.  

Faptul că principalele partide de la guvernare, PNL și PSD, nu înțeleg nici la 35 de ani de la Revoluție, că la șefia acestor instituții nu ar trebui numiți membri de partid activi, ci personaje apolitice, reprezintă un indiciu că aceste partide ar dori, la fel ca în trecut, să folosească aceste instituții în favoarea propriului lor scop politic și în defavoarea rivalilor politice. Nu există altă explicație pentru care aceste partide se încăpățânează să propună, pe surse, diverse figuri politice, care mai de care mai colorate, pentru șefia lor acestor instituții.

De mai bine de șase luni, președintele statului nu reușește să numească noi directori din cauza blocajului politic impus de cele două partide. Nicușor Dan poartă, în același timp, propria lui vină, pentru că nu lansează o dezbatere publică sănătoasă despre depolitizarea acestor instituții și perpetuează această proastă practică de a negocia diverse nume politice propuse de liderii partidelor.

Acest blocaj este posibil și din cauza legilor învechite, de funcționare ale SRI și SIE. 

În baza normelor democratice, în privința procedurii de numire a directorului SRI, legea de funcționare a acestui serviciu de informații nu ar trebui să prevadă o confirmare prin vot în Parlament a propunerii venită din partea președintelui, tocmai pentru a nu politiza prea mult acest traseu de numire. 

Cel mult, atât pentru șefia SRI, cât și pentru șefia SIE, cele două Comisii parlamentare de control civil ar putea să audieze, cu ușile deschise, persoanele desemnate de către președinte pentru a verifica pregătirea profesională și integritatea acestora pentru ocuparea acestor funcții. 

Dacă s-ar dovedi că aceste persoane apolitice propuse de președinte sunt nepregătite profesional sau nu se ridică la standardele de integritate etică, pentru specificul acestor instituții, atunci aceste comisii, prin votul membrilor care le compun, ar putea exercita, într-un mod motivat, un drept de veto, ca să respingă acele propuneri, iar președintele statului să fie obligat să vină cu altele noi. De câte ori ar trebui să prevadă legile SRI și SIE acest drept, de respingere exercitat de către comisiile de control asupra propunerilor președintelui, este o chestiune democratică discutabilă. Dar este imperativ ca legile de funcționare ale SRI și SIE să fie modificate. 

Dacă legea SRI prevede un vot în Parlament, pentru procesul de numire al directorului acestei instituții, legea de funcționare a SIE prevede că directorul SIE să fie desemnat printr-o formulă de negociere politică mai restrânsă, în interiorul CSAT. Și această prevedere încurajează politizarea instituției și ar trebui abrogată. 

Legile SRI și SIE ar trebui să aibă prevederi identice pentru modul de numire al directorilor civili, dar și limite clare de mandat, care în prezent nu există. Mai mult, legile SRI și SIE ar trebui să impună limite clare de mandat și în privința conducerilor militare ale acestor servicii. Riscul pentru democrație poate surveni- așa cum el a fost expus în dezbaterea publică în privința puterii celui mai longeviv șef operativ al SRI, Florian Coldea- și dintr-o acumulare prea mare de putere în rândul militarilor asupra clasei politice. Acest risc de control al militarilor asupra clasei politice civile merită și el să fie redus printr-o legislație modernă. 

În același timp, conceptul de „stat capturat”, cu care operează în mod frecvent serviciile de informații, într-un stat ca România lovită de corupție, poate crea abuzuri de putere, pe care un director de agenție, care dovedește o înțelegere profundă a democrației, le poate descuraja. Un director provenit din rândul partidelor politice și-ar putea elimina rivalii politici folosind această armă sensibilă. Acesta este și motivul pentru care regimurile democratice încurajează etica în intelligence. Un ofițer de informații modern se concentrează mai mult pe modurile prin care este redus acel fenomen infracțional, ce pune în pericol interesele de securitate ale statului, și nu folosește această armă în scopul epurării unor partide politice anume, așa cum se întâmplă în Rusia lui Putin.

În mod normal, demilitarizarea celor două servicii de informații ar fi însemnat o altă condiție importantă, pentru desprinderea de trecut, având în vedere că Securitatea a funcționat tot într-un cadru militarizat. Gândirea rigidă, impusă de constrângerile militare- ordinul se execută, nu se discută!- ar fi fost în mod substanțial diminuată, permițând ofițerilor de informații să se formeze profesional într-un mediu organizațional mai creativ și flexibil, care încurajează spiritul critic, indispensabil în procesul evaluărilor de securitate.

Demilitarizarea celor două servicii ar fi încurajat procesul de meritocrație internă inclusiv la nivel de leadership, președintele statului putând astfel să selecteze ofițeri chiar din interiorul acestor instituții pentru posturile de conducere. România a sacrificat însă stima acestor instituții construită în baza valorilor civile democratice, pentru avantajul și stabilitatea în carieră de care ofițerii de informații beneficiază în urma statutului de cadre militare. 

Singura opțiune elegantă rămasă este ca partidele politice, împreună cu președintele, să numească diplomați pentru ambele posturi, dar sunt slabe șanse ca acest lucru să se întâmple, tocmai pentru că partidele doresc control politic asupra acestora. În realitate, serviciile de informații controlează ele, în mod discret, clasa politică și perpetuează aceeași relație toxică, precum în trecut, între serviciile de informații și clasa politică.

De ce nu este recomandat ca un serviciu secret să fie condus de un politician 

Dincolo de riscul politizării instituției, există și alte motive pentru care, la șefia serviciilor de intelligence, este recomandabil să fie numiți profesioniști din domeniu. O simplă analiză a unor interviuri oferite de foști directori de intelligence, cum este interviul fostului director Mossad, Tamir Pardo, pentru revista Intelligence and National Security, arată că acest tip de lideri, proveniți din interiorul serviciilor secrete, reușesc să ajungă la o formă de autonomie în gândirea strategică inclusiv față de deciziile Executivului. Tocmai pentru că este format profesional într-un mediu care îi garantează independența de gândire în procesul de formare profesională, în raport cu mediul politic, un director de serviciu secret occidental critică, dacă dorește să transmită public acest mesaj, deciziile strategice proaste ale politicului, un lux pe care un membru de partid, cu mandat limitat la șefia acelui serviciu, nu și-l poate permite. 

Un director de serviciu secret profesionist ar trebui să aibă abilități să transmită încredere românilor în privința rolului acestor instituții care lucrează în slujba intereselor lor, o pregătire profesională solidă în studiile de securitate și de intelligence, un bun control în comunicarea publică și capacități intelectuale înalte ca să reușească să ajungă la ceea ce înseamnă gândire strategică. Care dintre numele vehiculate în spațiul public se califică astfel pentru aceste posturi?

Abonați-vă la COMPULSIV! Carte, film, muzică, politică și social media - filtrate rapid de un consumator compulsiv - Costi Rogozanu.

ABONEAZĂ-TE

Reportajele și anchetele sunt mari consumatoare de timp și resurse. Din acest motiv, te invităm să susții munca jurnaliștilor printr-o donație. Aici găsești mai multe opțiuni prin care poți contribui la dezvoltarea altor materiale similare: libertatea.ro/sustine. Îți suntem recunoscători că ne citești și că ești alături de noi.