MENIU CAUTĂ
27 Iul. 2018 21:00 , de Mihai Toma/ Florența

REPORTAJ/Libertatea a asistat la un meci de Calcio Storico Fiorentino, cel mai violent sport cu mingea. „Prea mic să fie un război adevărat și prea violent să fie un joc” / FOTO

Distribuie
Reporterul Libertatea a asistat la un meci de Calcio Storico Fiorentino, precursorul fotbalului și al rugby-ului, și a stat de vorbă cu una dintre fostele glorii. ”Nu există reguli. E sportul cel mai violent? Da, pentru tradiția lui!”, spune Maurizio Conti.
Dacă n-ai făcut copilăria la fără frecvență, ți s-ar putea părea țurcă. Sau "lapte gros și monopol". Ori "Țară, țară, vrem ostași". Dacă ar citi florentinii ce scriu, m-ar alerga pe faleză și m-ar îneca în Arno! Nu e nici fotbal, nici rugby, nici fotbal american, nici wrestling, box ori handbal, deși are legătură cu toate la un loc! Nici bătaie de stradă nu e! Am găsit: e luptă de gladiatori! ”Așa mai merge”, încuviințează Maurizio Conti, arhitect, fost jucător de rugby, azi ”glorie”. Deci ne pregătim de Calcio Storico Fiorentino, o disciplină cu ștaif și onoare, coborâtă din vremuri aproape imemoriale, brutală până la intervenția Poliziei zilelor noastre!

Sânge și cultură. ”Prea mic să fie un război adevărat și prea violent să fie un joc”

În ciuda faptului că a străbătut cel puțin jumătate de secol, că a dispărut și reapărut abracadabrant, că organizarea jocurilor a fost pusă în pericol chiar vara trecută, după incidente grave, acest fotbal istoric trăiește și a fost declarat oficial, în iulie, de Repubblica Fiorentina, drept "patrimoniu material și imaterial pentru Florența, pentru a fi studiat, protejat, întreținut și exploatat în interes cultural". Sport sau cultură, până nu vezi și nu trăiești, nu vei înțelege! În ciuda sângelui curs de la protagoniști, "Calcio Fiorentino" atrage ca un magnet turiști din toate colțurile lumii, ca și mine. Am venit, am văzut, am învins?

Vechile glorii, pompierii, lupta contra leucemiei și mesaj împotriva bulismului!

Partida la care am asistat a avut loc pe 14 iulie, pe terenul din Piazza Poggi. A fost un meci demonstrativ între echipa "Vecchie Glorie del Calcio Storico" și cea a Pompierilor din Florența. Încasările au fost donate Asociației Italiene de luptă împotriva leucemiei, limfoamelor și mieloamelor.
Ideea de a aduce aceste două formații față în față, în scopuri caritabile, s-a născut în februarie 2017, aceasta fiind a doua ediție a duelului. Evenimentul a fost organizat de Associazione 50 Minuti (de la durata unui meci de Calcio Storico). Asociația e condusă de profesorul universitar Uberto Bini, cercetător al vechilor tradiții florentine, personajul care prezervă acest joc de ani buni.
Tema acestui joc demonstrativ, dar bărbătesc până la urmă, a fost "Nu, bulismului". Ambasadorul disputei a fost David Fabbri, 15 ani, puști care, în timpul școlii, a fost hărțuit de colegii săi din cauza dislexiei. Reducând simplist, copilul avea tulburări de citire manifestate prin modificarea cuvintelor. Cu toate acestea, în ciuda vârstei fragede, el a avut curajul de a face o plângere către organele abilitate, prin care a amendat disconfortul cauzat de această situație și abuzurile suferite. Toți participanții au transmis un mesaj important: combaterea agresiunii și tăria de a nu fi tăcut!

De la orgasm, la Cellini. Și înapoi!

Există o teorie conform căreia drumul pe care îl parcurgi pentru a atinge un obiectiv e mai intens decât îndeplinirea obiectivului în sine. Poate fi vorba și de orgasm, și de așteptarea unui meci. De orice! Ascensiunea către Everest e superbă, dar când ajungi acolo, ți se poate părea că partenerul nu e tocmai ce ți-ai dorit sau că jocul echipei favorite pe care l-ai văzut e de calitate modestă. Și l-ai și pierdut! Ce-o fi mai frumos? Deschiderea sau meciul? Să vedem!
Așadar, Calcio Storico se deschide mereu cu procesiunea istorică a Republicii Florența. E ceva superb. Echipele defilează, în tricourile de joc ori în costume care amintesc de  figurile ilustre ale vremurilor. Procesiunea este urmată de parada de la Uffizi, apoi de proclamarea solemnă de deschodere a jocurilor. Acum a fost un eveniment neoficial, simplificat, s-a mers de la Palagio di Parte Guelfa, prin Via Caligula și Piazza della Signoria, pe Corso dei Tintori și Lungarno Cellini, pe lângă Ponte Vecchio, cu al său celebru bust al bijutierului Benvenuto Cellini, până la Piazza Poggi. Oricum, mulțimea de pe margine a fost beată de fericire. Ori de emoție. Ori de amândouă! Nu au existat bilete pentru meci, ci doar urne pentru donații benevole.

[gallery ids="2343686,2343688,2343689,2343690,2343691,2343692,2343694,2343695,2343696,2343697,2343699,2343700,2343701,2343702,2343704"]

Maurizio Conti: „Și dacă mori, o faci cu onoare”

E timpul să vorbească unul dintre jucătorii echipelor fostelor glorii florentine, arhitectul Maurizio Conti. Echipa lui tocmai câștigase contra pompierilor, 7 la 5.5!
 
Libertatea: De unde vine pasiunea voastră pentru Calcio Storico Fiorentino?
Maurizio Conti: Fotbalul istoric provine din Harpastum, un joc inventat de legionari romani pentru a se menține în formă în momente de odihnă. Florența e cunoscută pentru istoria și importanța sa în Evul Mediu și în Renaștere, în special pentru arta și pentru arhitectura sa. Centrul istoric atrage anual milioane de turiști și a fost declarat de UNESCO Patrimoniu mondial, fiind considerat ca unul dintre cele mai frumoase orașe din lume. Florența este probabil ultimul oraș conservat al Renașterii și e capitala italiană a artei. Dante, Boccaccio, da Vinci, Vespucci, Botticelli, Machiavelli, Michelangelo, Donatello, Galilei, De Medici, Cavalli, Gucci… Pe această listă lungă însă, să știți că se află și jucători cunoscuți de Calcio Storico! Toți cei prezenți aici, acum, pe 14 iulie, sunt celebri!

Întrebare de novice: cei care joacă în meciurile „oficiale”, câștigă bani?
Niciodată! Nobilii florentini joacă pentru pasiune și pentru a onora Florența. Diferenţa dintre un jucător şi un om obişnuit este că omul ia totul ca pe o binecuvântare sau ca pe o nenorocire, în timp ce noi luăm totul ca pe o provocare, iar provocările nu sunt nici bune, nici rele, sunt pur şi simplu provocări.

Am văzut că finala de anul trecut a fost întreruptă din cauza faptului că arbitrul a fost atacat…
Așa a fost. Se mai întâmplă.

place mai mult fotbalul sau calcio fiorentino?
Mai mult decât fotbalul, îmi place rugby-ul, pe care l-am și practicat, și Calcio in Costume.

Sportul acesta e strămoșul fotbalului, dar pare mai aproape de rugby, nu?
Noi spunem doar atât:
este strămoșul oricărui sport de echipă cu mingea.

Care sunt regulile principale?
Nu există reguli principale! Trebuie să iei balonul, prin orice mijloace, și să-l introduci în plasa adversă!

Suntem de acord că acesta este sportul cu mingea cel mai violent. De ce e așa?
Pentru istoria sa!

A murit cineva în timpul unui meci?
Și dacă a făcut-o, a pierit cu onoare!

Maurizio intră pe teren. Pe cei slabi de inimă poate i-am speriat. El râde, nu scrâșnește! Mai târziu, însă…

La final, unii au rămas fără dinți, alții și-au făcut praf și nasul, și tibiile! Au fost și entorse. Dar toți și-au dat mâna. Și o vor lua de la capăt!

Regulamentul care, practic, nu există!

Sportul a explodat în timpul Florenței medievale, în epoca de aur a familiei De Medici. Dintotdeauna, meciurile se țin în istorica Piazza Santa Croce, în fiecare an, în luna iunie, fiindcă e vreme bună.
„În august plouă mult, e mai greu”, confirmă gazda noastră. Întrecerea tip turneu se desfășoară cu două semifinale și o finală. Duelurile au loc pe o suprafață dreptunghiulară, acoperită cu nisip, de 80×40 metri. Fiecare echipă numără 27 de jucători (patru portari, trei fundași, cinci mijlocași și 15 atacanți). Echipele reprezintă cele patru cartiere istorice ale orașului toscan, Santa Spirito (Albii), San Giovanni (Verzii), Santa Maria Novella (Roșu) și Santa Croce (Albastru). Mingea cu care se joacă e împărțită în patru culori, după cele ale echipelor.
Regulile sunt simple: după o salvă de tun, se angajează balonul, ca la rugby. Participanții pot să ia mingea prin toate mijloacele, apelând la kick-boxing, wrestling, rugby, orice, practic. Se marchează când mingea este trecută în terenul de țintă advers, o plasă de sârmă, puțin înaltă, care acoperă laturile mici ale terenului.
O partidă durează 50 de minute. Când marchezi, dar balonul a fost deviat de adversar, punctul se înjumătățește. Când se trage peste poartă, rivalul ia jumătate de punct! Meciul este condus de arbitrul de centru, ajutat de șase asistenți. Există comisarul-judecător și un mare arbitru care supraveghează desfășurarea jocului și intervine pentru a restabili ordinea și menținerea disciplinei în cazurile de încăierări pe teren.
În anul 1574, Henric al III-lea al Franței a fost martorul unui meci de Calcio Storico, programat în onoarea sa. Nobilul a fost șocat, însă a descris excepțional ostilitățile: „Prea mic să fie un război adevărat și prea violent să fie un joc”.

Meciul istoric din 1530. Asediați și înfometați, n-au renunțat să joace! Asta omagiază și azi!

Cândva, Calcio Storico era considerat un sport al aristocraților, fiind practicat ocazional și de către suveranul pontif în funcție. La început, „trofeul” pentru tabăra învingătoare era o vacă din rasa „Chianina”, specifică zonei toscane. Acum, echipa care se impune în această disciplină nu se mai poate bucura de premiul consistent, ci de un festin gratuit.

În a doua jumătate a secolului XV, sportul era larg răspândit în rândul tinerilor florentini. Îl practicau frecvent pe fiecare stradă. Ulterior s-au organizat meciuri în marile piețe ale orașului. Jucătorii aveau între 18 și 45 de ani și purtau uniforme opulente (de aici și „Calcio In Costume” sau „Calcio In Livrea”), care să le revendice clasa socială.

Cel mai renumit meci a fost cel jucat pe 17 februarie 1530, atunci când, deși asediați de trupele imperiale ale lui Carol al V-lea, suferind de foame, florentinii n-au renunțat la jocul tradițional din Piazza Santa Croce. Actualul turneu reamintește de meciul istoric disputat în dispreț față de trupele imperiale care au atacat Florența. Costumele purtate azi sunt similare cu cele din 1530.

Anul trecut s-au bătut, au bătut arbitrii, s-a pus problema să fie interzis sportul: „Dacă acestea sunt tradiții istorice ale Florenței, atunci este mai bine să le îngropați pentru totdeauna sub nisipul din Piazza Santa Croce”

Popularitatea acestui joc a durat și pe tot parcursul secolului al XVII-lea, dar în secolul următor a început un declin lent, care a dus la dispariția lui ca eveniment organizat. Aveau să treacă aproape două secole până ca anticul joc să reînvie în Florența.

Din 1930, cu excepția perioadei de război, meciurile dintre cele patru cartiere istorice au fost ținute, în mod regulat, între zidurile seculare ale orașului. Pe 11 iunie 2006, meciul dintre echipa albilor (cartierul Santo Spirito) și albaștrilor (Sfânta Cruce) a fost suspendat la scurt timp după începere, din cauza bătăilor care au transformat jocul într-o luptă. Gravitatea evenimentului a forțat Consiliul Municipal să anuleze întregul turneu din 2006.

Alt incident grav a fost anul trecut, la jocul dintre Bianchi și Azzurri, din semifinale, întrerupt pentru bătăi și agresiuni asupra arbitrilor. A intervenit Polizia, carabinierii, iar brutalitățile au fost oprite abia după jumătate de ceas. Politicianul Dario Nardella a observat că „totul devenit un spectacol rușinos, dezolant, și ar trebui interzis”, iar fostul star al Fiorentinei fotbalistice, Gabriel Batistuta, completa: „Dacă acestea sunt tradiții istorice ale Florenței, atunci este mai bine să le îngropați pentru totdeauna sub nisipul din Piazza Santa Croce”.

Azzurri” nici nu au mai participat la turneul din această vară. În locul lor a fost o formație mixtă de Bianchi și Verzi. Roșii au învins în ultimul act, 10.5 la 4 cu Verzii.

 


Citește și:

Urmareste cel mai nou VIDEO incarcat pe libertatea.ro
Un nou prădător acvatic se află în oceanele din toată lumea: Plasticul
Loading...
Comentarii