Gălățenii spun că se tem mai mult de RO-Alert-urile de la Taxe și Impozite: „Cu dronele ne împrietenim. Sperăm să fie ca la fulgere, să nu lovească de două ori în același loc!”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Venirea președintelui Nicușor Dan la scara blocului a agitat mai mult spiritele în Galați decât drona căzută în toiul nopții. Amintirile despre obiectul zburător neidentificat de forțele aeriene române sunt diferite, în funcție de cartier. „Am auzit-o bâzâind peste port, că eu acolo stau, lângă port. A trecut de noi și s-a dus. A venit mesajul că n-au putut s-o oprească. Apoi bum!”, povestește un bărbat între două vârste, oprit să observe manevrele mașinilor de pompieri din fața blocului lovit.
Cuprins:
„Au dansat blocurile” după lovitură
Cei care locuiau peste drum au auzit geamurile zăngânind. Cei care stăteau la scările vecine cu scara unde a lovit drona spun că pereții s-au clătinat. „Pentru că blocurile sunt pe niște role, așa sunt construite. Chiar dacă e distanță între scări, șocul s-a simțit. Sunt inginer constructor, știu cum e structura. Au dansat scările”, relatează un locatar.
Omul privește neîncrezător spre aliniamentul de camere TV. „Vine președintele? Pâine și circ. Am ieșit afară, azi-noapte, în tricou, în pijamale, nu ne-au dat voie să mai urcăm. La 17 grade. Abia la zece dimineața am putut urca. Bătaie de joc. Pe oamenii de la scara vecină, unde a apartamentul distrus, nu i-a lăsat nici până acum. Bine că vine președintele. Mie cine îmi plătește reparația la mașină, că au căzut moloz și pietre de la explozie pe ea. Nu te asigură nimeni pentru avarii de la dronă. Cine o să plătească apartamentul vecinei? O știu pe femeie, are rate la bancă, se descurcă greu. Și-acum are casa distrusă”.
„Unde sunt tinerii? Nu mai sunt, au plecat afară”
Vestea că șeful statului sosește la fața explodată a locului a strâns mai mulți curioși pe trotuarul de vizavi de blocul-martir. A adus și activiști AUR, pe care un bătrân care spune că a făcut Armata îi arată cu degetul: „Îi vedeți? Au venit la scandal”. Supărările celor care stau și privesc de pe margine sunt multe.
Cea mai adâncă e legată de combinatul siderurgic, care de un an stă închis. Din mare centru industrial, Galațiul e un oraș care se stinge. „Au plecat tinerii, unde sunt tinerii? Nu mai sunt. Au plecat afară. Nimeni n-a făcut nimic pentru orașul ăsta. Și nici n-o să facă”, spune o doamnă, lăsându-și mâinile să cadă peste poșeta vintage. „Văd mereu de la fereastră războiul din Ucraina. Văd bombardamentele de la Reni. La noi, a mai căzut o dronă, la barieră”, adaugă femeia.
„Pe noi, rușii ne-ar ocupa și în secunda doi. Dar nu vor. Datorită americanilor”, e de părere un domn pensionar. O doamnă așezată lângă el, pe băncuță, dă din cap aprobator: „Am prins războiul, când eram în Basarabia. Cel mai rău a fost ce-a venit după, foametea de după război”.
Elevii ieșiți de la ore se opresc și ei să privească mașinațiunile pompierilor și multitudinea de oameni în uniforme care mișună pe strada Brăilei. Influencerii locali fac live pe social-media. Un grup de adolescenți încearcă să desfășoare un banner: „Galați, orașul nostru, cât mai durează până devii carne de tun?”. Mesajul e povestit de către un puști din gașcă, pentru că de văzut, nu s-a văzut nimic, din pricina unui vânt potrivnic libertății de exprimare. Rușinați, tinerii au strâns ghem banner-ul și au plecat în pas alergător.
Primarul din Galați la primire în scara blocului
A venit și președintele. Cam când primarul Galațiului, Ionuț Pucheanu, sacou în carouri, pantaloni gri, pantofi negri, își pierduse răbdarea. Și se pregătea o ploaie. Și de sus cădeau ciobulețe de sticlă. Unul dintre șefii pompierilor s-a tras sub umbrarul magazinului de la parterul blocului.
„Nu au voie să treacă oamenii pe aici, deci n-avem clienți. Dar totuși am ținut deschis”, explică vânzătoarea. Și cafeneaua de pe colțul blocului lovit, transformată în WC public pentru tot ce înseamnă forțe de ordine, e deschisă. Farmacia, sediul de bancă și sala de jocuri mecanice sunt deschise și ele, dar n-au clienți, din motive de siguranța populației.
Poliția rutieră din Galați a făcut eforturi eroice să țină presa departe de gazonul dintre benzile bulevardului. Până la urmă, gazonul a fost cucerit, pas cu pas, trepied cu trepied, jurnaliști din Polonia s-au alăturat efortului comun,cu microfoane, și frunze, și flori. După discuții cu Jandarmeria, a fost cucerit de presă și trotuarul, practic, a fost ca și cum presa a trecut Carpații pentru că „ne cheamă Ardealul”. Încă puțin și urca și în liftul defect până la etajul 11, unde președintele s-a dus să vadă daunele cu ochii lui. Dar a urcat pe scări, printre apartamentele evacuate.
Când președintele a coborât, jurnaliștii erau deja în scară, victorioși, microfonul pentru conferința de presă era instalat, dar Nicușor Dan nu s-a apropiat de el. A vorbit ca pentru el însuși și a răspuns la întrebări ca și cum recita o poezie în visul altcuiva.
Nicușor Dan: „Vorbiți la prefectură!”
În spate, chiar din umărul președintelui, creșteau capul platinat al lui Cătălin Predoiu și fruntea dreptunghiulară a lui Miruță, miniștri interimari. Copilul care aștepta să facă poza cu președintele vedea un fel de balaur din desene animate cu trei capete, dintre care nici unul nu scuipa nici flăcări, nici sonor.
La final, băiețelul a fost împins ușor de mamă spre Nicușor Dan, iar șeful statului i-a pus mâna pe umăr. Un alt puști, locatar în scara vecină cu explozia, s-a dus și el să se pozeze cu președintele. Iar inginerul cu mașina avariată a prins curaj și l-a întrebat pe oaspetele inedit cine plătește pagubele. „Vorbiți la prefectură, ei trebuie să se ocupe, asta am stabilit azi”.
Omul n-a fost mulțumit de răspuns, dar a fost mulțumit că a întrebat. Mai mult de atât ce putea face? Și s-a întors la treburile lui, la fel cum și președintele s-a îndreptat spre mașinile negre din coloana oficială, parcate lângă bloc. Ambii, și cetățeanul, și comandantul suprem, epuizați. Unul că trebuie să întrebe mereu aceleași lucruri, cine plătește, cine mai plătește în țara asta oalele sparte? Celălalt, pentru că nu are alte răspunsuri decât cele livrate de alții în ședințe.
„Ai zis că rămâi cu Bolojan! Și n-ai rămas cu el!”
Pe finiș, pe ultima sută de pași spre mașină, Nicușor Dan a fost interpelat de un alt cetățean. A fost un atac neprevăzut de vigilența SPP-ului. A fost aproape ca o ceartă între îndrăgostiți. Pentru că bărbatul cu părul cărunt și cămașă cu mânecă scurtă asta încerca să-i transmită doctorului în matematică: „Ce mult te-am iubit, Paraschivo!”. Când a strigat: „Te-am votat! Te-am votat! Și tu n-ai pus șefi la servicii secrete! Și ai zis că rămâi cu Bolojan, și n-ai rămas cu el! Am fost la Revoluție pe străzi! Nu vreau să mai trăiesc în dictatură! Te-am votat! Și lași securiștii să ne distrugă, că sunt peste tot la putere!”.
„Te-am votat!” acela a răsunat printre blocurile muncitorești ca un blestem de amor. Numai puștii care n-au încă acest drept constituțional și nici alte drepturi și experiențe rezervate majorilor nu l-au înțeles și se hlizeau mânzește ascultându-l pe nebunul întru democrație. „Da, pentru că securiștii ne mănâncă. A trebuit să îmi închid firma că a mărit PSD-ul de trei ori impozitele. Și ăștia de la AUR au venit să huiduie că așa sunt plătiți. Dar am ieșit la Revoluție, n-am uitat cum e în dictatură. Am crezut că o să scăpăm măcar acum de securiști. Nu vă speriați, nu sunt violent, doar vorbesc tare! Am vrut doar să stau de vorbă cu omul ăsta”.
Prezența lui Nicușor Dan pe trotuar a fost întâmpinată cu fluierături, cu „Demisia! Demisia!” dinspre mulțimea strânsă subit în parcul de peste drum de bloc. Dar huiduielile s-au stins după ce președintele n-a mai fost vizibil pe trotuar. Predoiu și Miruță au plecat separat, dar pe ei nu i-a huiduit nimeni. Lor nu le-a strigat nimeni „Te-am votat!”.
„Ai, n-ai datorii, ei trimit mesaj”
În urma coloanei oficiale, au rămas oamenii cu spaimele lor zilnice. „Acum au început să ne trimită Ro-Alert-uri cei de la Taxe și Impozite, că vezi că ai de plătit. Ai, n-ai datorii, ei trimit mesaj. Cei de la Fisc trimit scrisori că te închid, dacă nu plătești. Pe noi astea ne sperie. Drone au mai fost”, spune o femeie cu sacoșe în ambele mâini.
Proprietarul unui apartament din blocul lovit tocmai își renova casa. „Nu ne afectează planurile, mergem înainte. E un șoc, pentru oricine a fost un șoc ce s-a întâmplat. Dar mergem pe premiza că la ora actuală nu mai ești în siguranță nicăieri. La Galați, Brăila, ne împrietenim cu dronele, la Brașov, cu urșii, la București nu ne-am adaptat aglomerației... Sperăm să fie ca la fulgere, să nu pice de două ori în același loc”.
Bărbatul din blocul afectat adaugă că la Galați a mai explodat un bloc, „N6, din centru, cred, prin 2020, de la o scurgere de gaze. Au reușit să-l reconsolideze. La blocul nostru, e o lucrare superficială de făcut. Tot ce ne dorim e să se miște lucrurile în apărarea antidronă în zona noastră. Și să vedem cum despăgubește daunele”.
Și cine va cumpăra combinatul siderurgic, care pe 19 iunie va fi scos din nou la licitație, ca un cal bătrân, fără dinți, să fie făcut de râs la preț. „Numai să nu se bage rușii”, atenționează domnul care a făcut Armata.
De ce a lovit drona chiar blocul de pe strada Brăilei, după ce a bâzâit încoace și încolo prin Galați? Deja localnicii au o teorie, că printre numeroșii ucraineni care locuiesc în orașul lor, s-ar afla și un general foarte important ascuns aici. Nu chiar în blocul afectat, dar în zonă. „Nu l-au nimerit”. Mai pățesc și rușii, deși domnul care a stat un an și patru luni în serviciul militar e sigur că „nimic nu e întâmplător, poate n-au vrut să-l nimerească”.
