CRISTINA-I ȘMECHERIE! Fostă colegă cu Eliza Samara la CSȘ Constanța, a plecat la Bologna, unde și-a deschis o cafenea cu ștaif și unde antrenază copii la tenis de masă. A jucat ping-pong la propria nuntă / FOTO

VEZI GALERIA  FOTOPOZA 1 / 56

Cristina Naum (29 de ani), fost colegă de echipă la LPS CSȘ Constanța cu jucătoarea de tenis  de masă Eliza Samara, actuala campioană europeană, locuiește și antrenează la Bologna, unde și-a deschis o cafenea în Centrul Vechi al orașului, și e mândră de acțiunile festive pe care le coordonează.

Întâi a plecat Lala, sora ei, apoi părinți. ”Eu am ramas în țară pentru a termina liceul. În 2006 am decis să-i urmez și eu, împotriva voinței mamei. Ea vroia ca eu să rămân în țară, să muncesc ca antrenoare de tenis de masă. Părinții, ambii învățători, au plecat sezonier și au rămas definitiv la Bologna”, rememorează Cristina. Primul contact cu Peninsula: ”M-a impresionat grija lor pentru mediu, pentru cultură. Operele de artă, cât și artiștii de renume mondial, nu te pot lăsa indiferent. Îmi place stilul lor de viață, în special faptul că își respectă spațiul acordat celor trei mese, mai ales cina, care este momentul fundamental pentru reunirea familiei după o zi încărcată. De asemenea, îmi place că-și respectă timpul pentru concediu, pentru vacanțe”.

12 ani de sport și accidentare păcătoase: ”În viață nu câștigi mereu”

”În țară am făcut sport de performanță. Sincer, n-aș prea fi avut loc la națională de de Eliza. Am fost colege la CSȘ LPS Constanța, de la 7 la 19 ani. Mai erau acolo Iulia Necula, Chirametli… Făceam tenis pe pâine”, afirmă fosta jucătoare. Ajunsă în Italia, a participat la mai multe competiții, câștigând trei medalii de aur. A fost de mai multe ori campioană regională în Emilia Romagna, dar, din cauza unor probleme de sănătate, a fost nevoită să renunțe: ”Când am venit, m-am legitimat la Fortitudo Bologna. Aveam 21 de ani. Atunci am ratat promovarea în Seria A. Am jucat și la Carpi, dar deja aveam mari probleme la spate. În urma analizelor am aflat că e ceva dobândit la naștere, e vorba de cartilagiile coloanei vertebrale, de mușchii spatelui, foarte importanți în sportul nostru. Am intrat de multe ori la masă, doar după ce luam pastile și făceam injecții. Ulterior, mi s-a interzis să mai joc de performanță, acum fac doar înot, fizioterapie”.

”Mă emotionez de fiecare dată cand deschid șifonierul unde-mi păstrez echipamentul pe care-l foloseam la antrenamente si la competiții, dar asta e, în viață nu câștigi tot timpul!”, spune, cu tristețe. Acum antrenează copii și joacă de plăcere cu prietenii, cu clienții de la Cartola Caffe sau cu soțul.

Cu 150.000 de euro, si-a deschis un local, unde e și barmaniță

În Italia, concomitent cu pregătirea sportivă, a muncit în mai multe baruri, unde a deprins ”secretul afacerii”: ”Trebuia să fac ceva după ce se terminase cu tenisul de masă. Într-o zi, mi-am luat inima în dinți și, împreună cu un prieten Italian, Giuseppe, am deschis propria noastră afacere și am cumpărat o licență. Startul a fost cam 150.000 de euro. Momentan suntem trei care muncim, eu, partenerul Beppe, plus un angajat. Acum e Andreea, tot o româncă. Ne-am făcut repede cunoscuți în zonă, atrăgand clienții, atât prin evenimentele pe care le organizăm, cât și prin calitatea serviciului și atmosfera pe care reușim s-o cream. Suntem specialiști în petreceri de absolvire, mai ales că aveam vad bun, în zona universitară”. Împreună cu prietenii, organizează și evenimente caritabile: ”În timpul așa numitului “aperitivo di mercoledì sera”, am adunat 1.000 de euro, cu care am acoperit costurile serviciilor sanitare de care un micuț avea nevoie”.

Ne despărțim de Cristina cu o ultimă întrebare: ea a găsit numele barului? ”Ce, nu-ți place? Se traduce prin cafenea de șmecherie, cafenea tare, bună. Asta înseamnă să ai șmecherie!”.

S-a măritat astă-toamnă și a jucat tenis de masă la nuntă

Cristina s-a măritat pe 5 septembrie cu Michele, și el fost jucător de tenis, și acum se gândește să-și ia și cetățemia italiană: ”La nuntă, unde am avut 100 de invitați, DJ-ul era prieten de-al nostru. Ne-a făcut surpriza să ne aducă o masa la petrecere, așa că am jucat tenis de masă. Noi, dar și invitații”. Până și fotograful și cameramanul i-a adus din România, Nicolae Tașcu și Dani Gore.

”Dacă rămâneam acasă, probabil că domnul antrenor Viorel Filimon mă lua pe lângă dânsul, ca antrenor. Ce povești am cu omul ăsta: le făcea pe toate, era doctor, mamă, tată pentru noi. Făceam cantonamente, unde, ca să mulțumească pe toți, lua 20 de copii, în loc de 10, stăteam mai mulți în cameră. Era recunoscut pentru faptul că făcea un ceai celebru în lumea tenisului”, dezvăluie Cristina.

Cristina e și mătușică: sora Lala a re o nepoțică de trei ani.

Tatăl ei care lucrează în construcții, iar mama e bonă și dascăl pentru copii de pe lângă biserică.

”La nuntă am avut 100 de invitați. Așa e în Italia, puțini prieteni, dar toți buni. Din romania am fost bucuroasă ca au venit aproate toți unchii, mătușile și verișorii. A fost o zi de neuitat, să am aproape rudele și familia în acea zi. A fost ca o victorie. Chiar îmi era foarte dor de ei, atunci când ești în țări străine realizezi cât de importantă este familia…Doare că nu îi poți avea lângă tine, doare tare și îți spun asta cu lacrimi în ochi. De aceea am hotărat ca acest Revelion să-l facem la munte, în România, pe Valea Prahovei. Așa zisul clan al lui Tănase se va reuni. Aștept cu nerăbdare să mă întorc în România, nicăieri nu i mai bine ca acasă! Te obișnuiești cu toate când ești departe, mai puțin cu dorul de familie de rude. Dar nu putem avea totul în viață, trebuie  sa ne mulțumim cu ce avem”.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE