Viața unui francez la București, la mijlocul anilor 2000: „Am ieșit cu TAB-ul de pe stadion. În oraș, arătam legitimația și toți polițiștii ne făceau pârtie”

Cu Xavier ne-am întâlnit la o cafea în centrul orașului Lens, în La Civette, unul dintre barurile suporterilor „Sang et Or”.

VEZI GALERIA  FOTOPOZA 1 / 5

Amintiri cu „Merinde” și „Optcunouă”

La 28 de ani de la titlul istoric din 1998, echipa luptă din nou pentru campionat. După 23 de etape, Lens e la două puncte de liderul PSG, dar era lider runda trecută, înainte să piardă acasă cu Monaco (2-3).

Imediat cum ne vedem, Méride deschide aplicația de pe telefon: „Urmăresc campionatul. Și știu că Dinamo a trecut prin momente grele… Acum, luptă iar pentru titlu și sunt bucuros”.

Titlul n-a mai venit la Dinamo din 2007, Xavier a jucat la cel din 2004. 22 de ani! Dinamoviștii își aduc aminte de fundașii centrali alintați (sau ironizați) „Merinde” și „Optcunouă” (Samuel Okunowo).

N-are medalia de campion

Libertatea: Xavier, cum ai ajuns în România?
Xavier Méride: Eram într-un lot de jucători fără contract, al Uniunii Naționale a Fotbaliștilor Profesioniști din Franța, UNFP. Mai direct, fotbaliștii care nu mai aveau o traiectorie stabilă la clubul lor și își căutau altă echipă. Directorul sportiv de la Dinamo m-a contactat, iar apoi lucrurile au mers mai departe cu managerul meu. Apoi agentul mi-a spus: „Împachetează-ți lucrurile și du-te la București”. S-a făcut repede, 3-4 zile.

• În vara lui 2003, antrenorul Ioan Andone l-a testat pe Xavier Méride în partidele amicale cu Olympique Marseille și Vannes, din cantonamentul din Franța, și a decis ca stoperul să rămână în lotul dinamovist, după ce avusese o evoluție sigură.

– Care sunt primele amintiri?
– Un cantonament la Săftica. Am stat acolo o săptămână întreagă. Eu eram prima dată plecat în străinătate. Dar a fost bine, am fost primit bine. Știu că presa scria că sunt primul campion francez care a venit să joace în România.

– Mai cunoști vreo vorbă în românește?
– Salut, bună ziua, ce faci…

– Îți mai aduci aminte de derbyuri?
– Da, cu Steaua, rivala de-o viață! Am plecat de la stadion într-un fel de vehicule militare. Când intram în cartierul adversarilor și oamenii vedeau autocarul, aruncau cu orice aveau la îndemână…

Nu puteai să mergi într-un echipament al lui Dinamo într-un cartier de steliști, asta a fost prima lecție pe care am învățat-o!

– Ai primit medalie de campion de la Dinamo?
– Nu, nu mi-a fost trimisă. Am rămas doar cu un trening cu sigla „câinilor” și cu un tricou… A mai fost ceva și aș vrea să o spun…

Meciurile lui Méride la Dinamo, în sezonul 2003-2004:

• Et. 1: [09.08.2003] FC Argeș – Dinamo 2-1 / 90 de minute;
• Et. 2: [17.08.2003] Dinamo – FC Oradea 1-0 / pe bancă, a intrat în min. 29;
• Et. 3: [23.08.2003] Steaua – Dinamo 1-0 / 90 de minute;
• Et. 4: [31.08.2003] Dinamo – Național 4-1 / 90 de minute;
• Et. 5: [13.09.2003] Oțelul – Dinamo 0-0 / 90 de minute;
• Et. 6: [19.09.2003] Dinamo – FCM Bacău 7-3 / pe bancă, a intrat în min. 80.

VEZI GALERIA  FOTOPOZA 1 / 5

„M-a ajutat să-mi schimb imaginea despre români”

– Te rog…
– Locuind la București, mi-am schimbat imaginea negativă despre românii care, când sunt în Franța, cerșesc sau se presupune că fură sau fac cutare lucru. E păcat, pentru că era o imagine proastă pe care o puteam avea în comparație cu ce e în realitate. România nu e asta. Sunt mulți intelectuali.

– Una peste alta, cum a fost aventura în România?
– Nu am făcut prea mulți purici, am stat doar 6 luni, pentru că după aceea au fost probleme cu contractul.

A deschis proces ca să recupereze 90.000 de dolari de la „câini”

– Ți-ai recuperat banii? Știu că a fost un proces.
– Avocatul meu a făcut demersurile necesare și totul s-a rezolvat.

• În pauza de iarnă dintre 2003 și 2004, după evoluțiile modeste ale nigerianului Okunowo și ale lui Méride, conducerea „câinilor” a decis să le rezilieze contractele. Cum acest fapt s-a realizat unilateral, cei doi au formulat memorii la UEFA, solicitând achitarea salariilor restante, ce se ridicau la un total de aproximativ 200.000 de dolari. Forul de la Nyon le-a dat dreptate jucătorilor și amenința Dinamo cu excluderea din Cupa UEFA în cazul în care nu făcea dovada plății. Conducerea roș-albă a recunoscut doar „cazul” Meride, căruia clubul îi datora 90.000 de dolari.

Am avut un apartament de la club, dar am stat acolo doar vreo 3 săptămâni adunate. Eram în cantonament mereu. Marți sau miercuri aveam meci în Europa, ne întorceam, sâmbătă sau duminică jucam în campionat. Așa că nu mi-am văzut niciodată casa bine!

„Ne oprea vreun echipaj, vedea cine suntem: «Gata, treceți! Să nu faceți prostii și să bateți Steaua»”

– Aveai ceva avantaje fiindcă jucai la clubul fostei miliții?
– Am învățat repede lucruri de genul ăsta. Aveam o mașină de serviciu, cu sigla echipei. Ne oprea vreun echipaj, vedea cine suntem: „Gata, treceți! Să nu faceți prostii și să bateți Steaua”.

VEZI GALERIA  FOTOPOZA 1 / 4

– Ai mai recomanda azi vreunui fotbalist să vină în România?
– Sigur, mai ales că acum nivelul a crescut, s-a îmbunătățit față de ce era atunci.

„Există un singur lucru pe care îl pot face jucătorii români, și anume să lupte pentru a merge în străinătate”

– Poate, dar de calificat la Campionatul Mondial, nu ne mai calificăm din Franța 1998…
– Am văzut, play-off cu Turcia, apoi Kosovo sau  Slovacia. Este foarte dificil. Eu cred că nu sunt destui bani. Există un singur lucru pe care îl pot face jucătorii români, și anume să lupte pentru a merge în străinătate.

În România nu capătă valoare și experiență pentru a pune umărul la crearea unei noi naționale puternice, ca pe vremea lui Hagi…

Florentin Petre, Tamaș, Zicu

– De cine îți aduci aminte dintre colegi?
– Florentin Petre, un idol printre suporteri. Tamaș, care a jucat și în Franța, și în alte campionate tari… Erau jucători foarte, foarte buni. Ianis Zicu, de exemplu, cred că avea 20 de ani, a ajuns apoi în Italia. Urmăresc și acum Superliga, am văzut că Dinamo se bate iar la titlu. Iar Zicu a ajuns antrenor la echipa lui Gheorghe Hagi.

– Și dintre stranieri?
– Am sosit cam în același timp cu portarul belgian Gregory Delwarte. A mai fost Samuel Okunowo, fost la FC Barcelona, un jucător foarte bun.

– Ai fost internațional de tineret, campion cu RC Lens în 1998, plus Cupa Ligii, un an mai târziu. Nu ți se pare că nu te-ai realizat? Sau că ai făcut prea puțin în fotbal?
– Corect, și eu simțeam că pot merge mai sus. Ar fi trebuit să rămân la un anumit nivel în Franța, dar m-am accidentat. Era diferit față de recuperarea de astăzi și nu am reușit să-mi revin. M-am accidentat la genunchi. Ligamentul încrucișat anterior. Totul s-a rupt, praf. Chinul a durat aproape un an. Am jucat puțin și apoi am fost împrumutat în Ligue 2.

Nu am mai jucat și atunci am plecat în străinătate. Am încercat să merg în China. Nu s-a întâmplat din cauza epidemiei de gripă aviară din 2002-2003. Așa că, în cele din urmă, m-am întors și am jucat în Liga Națională din România.

– Ce model de jucător ai avut?
– Marcel Desailly. Și Paolo Maldini, de la AC Milan.

Campion cu Lens, „când nimeni nu aștepta nimic de la noi”

– În afară de titlul cu Dinamo, ai și campionatul cu RC Lens. A existat cineva care visa că RCL va câștiga campionatul în 1998?
– Nimeni nu aștepta nimic de la noi. Cu un an înainte abia ne-am salvat de la retrogradare. Apoi, am avut un început bun de sezon. Iar cluburile mari nu o duceau bine. Monaco, Marseille, Bordeaux, Paris Saint-Germain nu au avut un sezon bun. Noi și Metz, care am urcat treptat în clasament, noi am învins la golaveraj!

– Cu cine ai rămas prieten din generația ’98?
– Ținem legătura pe WhatsApp, ne strângem joi seara să mai jucăm. Suntem mulți, Moreira, Quedrue, Vairelles, Sikora, jucători grozavi…

– Cum e la SC Douai, unde ești manager?
– Simplu: construim încet cu jucătorii tineri pentru a avea un viitor!

5 copii, 4 fete, două fotbaliste!

– Familia? Cum stai? Vom vedea un viitor Méride?
– O viitoare… Am 4 fete și un băiat. Cea mare joacă la Douai, este portar. Va împlini 16 ani în curând. Cealaltă va împlini 15, e la Valenciennes. Mai vine din urmă cea de 8 ani, a jucat puțin fotbal, acum este la baschet, dar s-ar putea să se întoarcă la fotbal mai târziu!

• Născut la Paris, Xavier Méride mărturisește că a fost suporter OM: „Vorbesc de echipa mare, de la începutul anilor 90, cu Mozer, Waddle, Francescoli, Papin….”.
• Fostul fundaș a jucat împotriva unor atacanți teribili. Rugat să facă rapid un top 3, el i-a nominalizat pe Nicolas Anelka, Andrei Șevcenko și Thiery Henry.

VEZI GALERIA  FOTOPOZA 1 / 3

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE