Mergi direct la conținut »
Obiceiuri de Revelion din secolul trecut. Așa se sărbătorea în lume trecerea în noul an, acum mai bine de 100 de ani Galerie foto
2imagini
Ştiri Libertatea > Ştiri > Obiceiuri de Revelion din secolul trecut. Așa se sărbătorea în lume trecerea în noul an, acum mai bine de 100 de ani

Obiceiuri de Revelion din secolul trecut. Așa se sărbătorea în lume trecerea în noul an, acum mai bine de 100 de ani

Să ai haine noi, să porţi ceva roşu, să ai bani mulți în buzunar, să mănânci peşte. Acestea sunt câteva din obiceiurile de care oamenii ţin cont în noaptea dintre ani.

De Adriana Oprea,

Dar multe dintre superstiţiile de azi sunt de modă nouă. La începutul secolului XX, oamenii din întreaga lume întâmpinau Anul Nou cu altfel de obiceiuri.

Stingerea luminii de la miezul nopţii

„Primul pas al noului an cunoaşte în fiecare ţară tradiţia ei, care e oficiată în mod solemn, ca o vrajă. Un singur obicei este aproape universal pentru a trece în Anul Nou: stingerea luminii, pe care o găsim aproape în toate ţările civilizate. Obiceiul e simbolic şi l-am putea tălmăci prin moartea anului vechiu”, scria „Ilustraţiunea Română” în numărul din 1 ianuarie 1932.

„Alt obiceiu universal care tinde însă să dispară sunt felicitările ilustrate. Cu cât ne îndepărtăm însă de Occident, cu atât îl mai regăsim în vigoare. În Japonia, de exemplu, aceste felicitări scrise iau proporţiile unor adevărate firme. Lumea occidentală, care trăieşte în ritmul jazz-ului şi al claxoanelor de maşini, se mulţumeşte cu o urare verbală sau cel mult cu o carte de vizită.”

Franța – libera circulaţie a sărutului

„În general, obiceiurile de Anul Nou diferă mult de la un popor la altul, bineînţeles până la mâncare şi băutură, care constituie elementul esenţial, găsit pretutindeni.

Când ceasornicul bate douăsprezece lovituri, francezii ciocnesc paharul de şampanie, iar perechile de îndrăgostiţi se strecoară sub vâscul atârnat de lampă, unde îşi pot da prima sărutare aducătoare de noroc a noului an.

Dar această favoare nu este îngăduită numai îndrăgostiţilor. Oricine se află sub «gui» trebuie să se supue circulaţiei libere a sărutului pus sub protecţia acestei plante.”
– „Ilustraţiunea Română”, 1932

Austria și Germania – ciocnitul halbelor peste pervaz

„În Europa Centrală, Austria, Germania, noaptea Anului Nou este mai ales o sărbătoare a străzii. Cei ce sunt pe stradă la ora 12, rude, prieteni şi chiar necunoscuţi, se îmbrăţişează, pentru a-şi ura un an nou fericit.

Toate ferestrele se deschid larg, pentru a lăsa noul an să pătrundă în casă, şi toţi cei din casă se apropie de fereastră şi ciocnesc câte o halbă de bere cu trecătorul care s-a nimerit tocmai la ora 12 sub fereastra acelei case.

Geniul bun al primei zile de Anul Nou este, în ţările germanice, coşarul. Un coşar care-ţi iese în cale în prima zi a anului este un adevărat noroc. Norocul trebuie să-l atingi de aproape, pentru ca să se realizeze. De aceea, nici cea mai elegantă cucoană care se înapoiază de la bal nu ar renunţa la îmbrăţişarea coşarului, care-i va purta noroc tot anul.”
– „Ilustraţiunea română”, în numărul din ianuarie 1933

Obiceuri de Anul Nou la ]nceputul secolului XX

Cad capete după cazul ursului lăsat în agonie şi apoi împuşcat. Reacția Ministerului de Interne
Recomandări

Cad capete după cazul ursului lăsat în agonie şi apoi împuşcat. Reacția Ministerului de Interne

America – baloane şi „zgărie-nori”

„Englezii întâmpină noul an mâncând din tradiţionalul «pudding», făcut totdeauna de «cel mai mic bucătar al Angliei», şi, bând «punch», salută cu veselie Anul Nou. Şi cum sunt sportivi, ei întind o panglică, peste care se sare din anul vechiu în cel nou.”
– „Ilustraţiunea Română”, 1932

 

„Americanii serbează Anul nou poate cu cel mai mare fast din lume. Toate străzile sunt împodobite, ca la un adevărat carnaval. Baloane imense, în formă de animale gigantice, sunt plimbate pe străzi; apoi li se dă drumul spre cer.

Pentru a întâmpina noul an, americanii se urcă pe terasele zgârie-norilor. Cu cât clădirea e mai înaltă, cu atât americanii se bucură mai tare, din dorinţa de a fi cât mai aproape de noul an, care coboară din ceruri”.
– „Ilustraţiunea Română”, 1933

Japonia – lampioane şi uriaşe urări pictate

„Cu un fast asemănător, însă în stilul propriu, se pregătesc japonezii pentru sărbătorirea Anului Nou. Lampioane imense şi viu colorate, ghirlande de flori şi de bambu împodobesc în acea zi străzile Japoniei.

Urările de Anul Nou se scriu pe nişte coli de hârtie, care iau câteodată dimensiunile unor firme. Japonezele pierd câteva zile cu pictarea acestor «cărţi poştale» de Anul Nou şi desigur că au un profund dispreţ pentru cărţile noastre poştale, fabricate în serie, sau pentru minusculele cărţi de vizită.”
– „Ilustraţiunea Română”, 1933

Noaptea de Anul Nou şi puterile supranaturale

„Anul Nou îl sărbătoresc până şi cele mai îndepărtate popoare din ţinuturile nordice din Alaska. Aci însă, sărbătorirea ia un aspect religios. În costume rituale, preoţii şi vrăjitorii lor execută dansuri religioase pentru a atrage un an nou norocos.

De altfel şi în ţările civilizate, Anul Nou este un prilej pentru desfăşurarea unui lung şir de superstiţii şi executări de farmece. În mintea poporului şi a superstiţioşilor, noaptea de Anul Nou este dotată cu puteri speciale supranaturale.

Aproape în toate ţările se cunosc vrăjile plumbului turnat, ale oglinzii care trebuie să răsfrângă imaginea iubitului şi ale inimii de ceară străpunse cu un ac de pălărie…

Şi toate aceste vechi obiceiuri revin în fiecare an. Revin parcă împrospătate şi mai ales cu o bogată doză de iluzii şi speranţe.”
– „Ilustraţiunea Română”, 1933

România – cea mai frumoasă urare e Sorcova

Cât despre obiceiurile de Anul Nou care erau în România acum un secol, „Ilustraţiunea Română” scria, în 1932, că „cea mai frumoasă urare e tot aceea a Sorcovei; ea va rămâne floarea primitivă şi naivă, care în mijlocul gerurilor şi al zăpezii ne vorbeşte numai de soare şi căldură, numai de flori şi copaci înverziţi…”

Fotografie principală: HEPTA / MEDIAFAX FOTO

Close
Închide
  Close