Obiceiuri de Revelion din secolul trecut. Așa se sărbătorea în lume trecerea în noul an, acum mai bine de 100 de ani

Dar multe dintre superstiţiile de azi sunt de modă nouă. La începutul secolului XX, oamenii din întreaga lume întâmpinau Anul Nou cu altfel de obiceiuri.

Stingerea luminii de la miezul nopţii

„Primul pas al noului an cunoaşte în fiecare ţară tradiţia ei, care e oficiată în mod solemn, ca o vrajă. Un singur obicei este aproape universal pentru a trece în Anul Nou: stingerea luminii, pe care o găsim aproape în toate ţările civilizate. Obiceiul e simbolic şi l-am putea tălmăci prin moartea anului vechiu”, scria „Ilustraţiunea Română” în numărul din 1 ianuarie 1932.

„Alt obiceiu universal care tinde însă să dispară sunt felicitările ilustrate. Cu cât ne îndepărtăm însă de Occident, cu atât îl mai regăsim în vigoare. În Japonia, de exemplu, aceste felicitări scrise iau proporţiile unor adevărate firme. Lumea occidentală, care trăieşte în ritmul jazz-ului şi al claxoanelor de maşini, se mulţumeşte cu o urare verbală sau cel mult cu o carte de vizită.”

Franța – libera circulaţie a sărutului

„În general, obiceiurile de Anul Nou diferă mult de la un popor la altul, bineînţeles până la mâncare şi băutură, care constituie elementul esenţial, găsit pretutindeni.

Când ceasornicul bate douăsprezece lovituri, francezii ciocnesc paharul de şampanie, iar perechile de îndrăgostiţi se strecoară sub vâscul atârnat de lampă, unde îşi pot da prima sărutare aducătoare de noroc a noului an.

Dar această favoare nu este îngăduită numai îndrăgostiţilor. Oricine se află sub «gui» trebuie să se supue circulaţiei libere a sărutului pus sub protecţia acestei plante.”
– „Ilustraţiunea Română”, 1932

Austria și Germania – ciocnitul halbelor peste pervaz

„În Europa Centrală, Austria, Germania, noaptea Anului Nou este mai ales o sărbătoare a străzii. Cei ce sunt pe stradă la ora 12, rude, prieteni şi chiar necunoscuţi, se îmbrăţişează, pentru a-şi ura un an nou fericit.

Toate ferestrele se deschid larg, pentru a lăsa noul an să pătrundă în casă, şi toţi cei din casă se apropie de fereastră şi ciocnesc câte o halbă de bere cu trecătorul care s-a nimerit tocmai la ora 12 sub fereastra acelei case.

Geniul bun al primei zile de Anul Nou este, în ţările germanice, coşarul. Un coşar care-ţi iese în cale în prima zi a anului este un adevărat noroc. Norocul trebuie să-l atingi de aproape, pentru ca să se realizeze. De aceea, nici cea mai elegantă cucoană care se înapoiază de la bal nu ar renunţa la îmbrăţişarea coşarului, care-i va purta noroc tot anul.”
– „Ilustraţiunea română”, în numărul din ianuarie 1933

America – baloane şi „zgărie-nori”

„Englezii întâmpină noul an mâncând din tradiţionalul «pudding», făcut totdeauna de «cel mai mic bucătar al Angliei», şi, bând «punch», salută cu veselie Anul Nou. Şi cum sunt sportivi, ei întind o panglică, peste care se sare din anul vechiu în cel nou.”
– „Ilustraţiunea Română”, 1932

VEZI GALERIA  FOTOPOZA 1 / 2

„Americanii serbează Anul nou poate cu cel mai mare fast din lume. Toate străzile sunt împodobite, ca la un adevărat carnaval. Baloane imense, în formă de animale gigantice, sunt plimbate pe străzi; apoi li se dă drumul spre cer.

Pentru a întâmpina noul an, americanii se urcă pe terasele zgârie-norilor. Cu cât clădirea e mai înaltă, cu atât americanii se bucură mai tare, din dorinţa de a fi cât mai aproape de noul an, care coboară din ceruri”.
– „Ilustraţiunea Română”, 1933

Japonia – lampioane şi uriaşe urări pictate

Noaptea de Anul Nou şi puterile supranaturale