Cine este Reza Pahlavi, prințul moștenitor care îi încurajează pe protestatari și speră să preia puterea în Iran

Din Statele Unite, unde trăiește în exil, Reza Pahlavi privește, cu speranță și nerăbdare, cum numărul protestatarilor crește de la o zi la alta. Alungat din Iran de Revoluția islamică din 1979, fiul cel mare al fostului șah Mohammad Reza Pahlavi (1919 – 1980) crede în destinul său.

Un lider al protestelor

Mișcarea de contestare, care a început pe 28 decembrie în bazarul din Teheran la inițiativa unor comercianți înfuriați de devalorizarea monedei locale și dezgustați atât de corupție, cât și de proasta gestionare a țării, îi poate oferi o rampă de revenire neașteptată. Acest bărbat al cărui nume este scandat pe străzile din Teheran, Mashhad (nord-est) și Shiraz (sud) se prezintă drept un salvator al Iranului, capabil, spune el, să-și conducă țara odată cu îndepărtarea mullahilor.

„Mare națiune iraniană, întreaga lume vă privește. Ieșiți în stradă și, uniți, faceți-vă auzite revendicările”, a transmis Reza Pahlavi pe 8 ianuarie atât în engleză, cât și în persană, cu câteva ore înainte de protestele uriașe la care făcuse apel cu două zile mai devreme.

„Avertizez Republica islamică, pe liderul său și Gardienii Revoluției: președintele Statelor Unite vă urmărește îndeaproape; represiunea poporului nu va rămâne nepedepsită”, a continuat moștenitorul dinastiei Pahlavi, referindu-se la amenințările repetate ale președintelui american Donald Trump precum că va „lovi puternic” regimul de la Teheran dacă va ucide protestatari.

Pe 9 și 10 ianuarie, milioane de iranieni au răspuns din nou apelurilor lui Pahlavi la mobilizare, în pofida faptului că forțele de securitate au tras cu muniție reală. „Iranul aspiră la libertate, poate mai mult ca niciodată. Statele Unite sunt pregătite să ajute!!!”, a reacționat președintele american pe platforma sa de comunicare Truth Social.

Suntem în pragul unei revoluții în Iran? Sau asistăm la o altă revoltă precum cele din 2009, 2019 și 2022, toate înăbușite de regim? De această dată, Reza Pahlavi pare hotărât să profite de ocazie și, în numele familiei sale, să se răzbune pe regimul islamic. Pe măsură ce protestele iau amploare cu scandări „Trăiască șahul!”, „Moarte dictatorului!”, „Aceasta este bătălia finală, Pahlavi se va întoarce!”, prințul moștenitor se impune ca lider, chiar dacă rămâne în mod prudent la distanță de linia frontului.

Crescut să fie șah

Sâmbătă, 10 ianuarie, după ce regimul a blocat internetul la nivel național pentru a înăbuși disidența, Pahlavi i-a îndemnat pe „muncitorii și angajații din sectoarele-cheie ale economiei, în special din transporturi, petrol, gaze și energie”, să intre în grevă pentru a paraliza de tot o economie deja afectată grav de sancțiunile internaționale.

„Curajul și determinarea voastră au câștigat admirația întregii lumi. Prezența voastră, din nou glorioasă, pe străzile Iranului vineri seara a fost un răspuns răsunător la amenințările principalului criminal al Republicii islamice. Sunt sigur că a văzut acele imagini din ascunzătoarea sa și a tremurat de frică”, a spus el în persană într-un videoclip publicat pe X. Grevele au fost unul dintre principalii factori care au dus la căderea ultimului șah al Iranului, în 1979.

„Reza a fost crescut pentru a-i succeda ca prinț moștenitor”, a declarat în 2007 mama sa, Farah Diba, ultima împărăteasă a Iranului, amintind că la nașterea fiului ei cel mare, pe 31 octombrie 1960, o ploaie de trandafiri a fost aruncată peste țară din avioane.

Mulți dintre protestatarii de astăzi nu au cunoscut monarhia și nici domnia despotului nepopular Mohammad Reza Pahlavi. Însă, în rândul generației mai în vârstă, amintirea represiunii politice sub ultimul șah pare să fie umbrită de atrocitățile Republicii islamice și de speranțele spulberate ale ultimilor candidați „reformiști”.

După suprimarea mișcării „Femeie, Viață, Libertate” în 2022, declanșată de moartea tinerei Mahsa Amini, arestată și ucisă pe motiv că ținuta sa „nu era suficient de islamică”, un fel de nostalgie pentru epoca șahului a cuprins Iranul. Pe Manoto TV și Iran International, două canale care transmit din Londra și sunt accesibile în Iran prin antene parabolice sau VPN-uri, iranienii au putut urmări, cu o urmă de tristețe, imagini alb-negru cu femei din Teheran îmbrăcate în fuste mini în anii 1970.

O afinitate deschisă cu Israelul

Până de curând, Reza Pahlavi nu era văzut de observatorii Iranului ca o figură capabilă să atragă publicul și să unească opoziția. Nici carismatic, nici creator de consens, prințul moștenitor „a arătat în ultimii ani puțină înclinație de a forma coaliții cu alte forțe politice, preferând să marginalizeze toți actorii non-monarhiști. Nu a demonstrat nici voința, nici capacitatea de a conduce opoziția, care este foarte diversificată atât în ​​interiorul, cât și în afara Iranului”, spune Amir Mahdavi, un doctorand în științe politice la Universitatea din Connecticut.

Pahlavi a apărut în februarie 2025 la Conferința de Acțiune Politică Conservatoare, principala reuniune a conservatorilor din Statele Unite, alături de elita extremei drepte internaționale: președintele argentinian Javier Milei, ideologul Steve Bannon, multimiliardarul Elon Musk și alții.

Apropierea sa deschisă de Israel, unde a fost primit cu onoruri de către prim-ministrul Benjamin Netanyahu în aprilie 2023, i-a înfuriat pe unii iranieni. Remarcile sale din timpul bombardamentelor efectuate în vară de Israel și Statele Unite asupra unor instalații militare și nucleare iraniene au fost considerate nepotrivite. Într-un interviu acordat pentru BBC, el a comparat bombardamentele cu „o oportunitate” și nu a spus nimic despre civilii uciși ca victime colaterale. Le Monde mai susține că mulți iranieni sunt consternați de activiștii cibernetici ai lui Reza Pahlavi, care hărțuiesc orice utilizator de internet ce îndrăznește să-l critice pe prințul moștenitor.

Totuși, în Iran, unde orice disidență este înăbușită din fașă, Reza Pahlavi beneficiază de faptul că este singura figură cunoscută care contestă public regimul. Pentru unii iranieni furioși, el este văzut ca o alegere implicită. „Numele lui Reza Pahlavi este strigat pe străzi pentru că regimul se teme de el”, afirmă un diplomat israelian, sub rezerva anonimatului.

„În ultimele zile, popularitatea lui Reza Pahlavi a crescut incontestabil. Un mesaj video pe care l-a postat pe contul său de Instagram a fost vizualizat de 90 de milioane de ori. Asta nu înseamnă că este acceptat ca alternativă la Republica islamică, dar a devenit principalul simbol de exprimare a disidenței publice”, observă doctorandul în științe politice Amir Mahdavi.

Astăzi, Reza Pahlavi proclamă tare și clar: este gata să preia puterea. Într-un document de 200 de pagini, distribuit susținătorilor săi în mai 2025, prințul moștenitor își prezintă programul de tranziție în șase faze pe o durată de 800 de zile. Pahlavi își propune să conducă țara în această perioadă. Și apoi? El promite să lase poporul iranian să-și decidă singur viitorul. Susținătorii săi zeloși jură că nu vrea coroana, ci doar să sprijine poporul iranian în timpul tranziției.

Apel la o intervenție militară americană

Pentru a da lovitura finală regimului teocratic, Reza Pahlavi solicită intervenția Statelor Unite. „Timpul se scurge. Oamenii vor ieși din nou în stradă într-o oră. (…) Vă rog să fiți pregătiți să interveniți pentru a ajuta poporul iranian”, i s-a adresat vineri lui Donald Trump.

Deocamdată, Donald Trump îi ține pe toți în suspans, cu toate că regimul a ucis deja peste 70 de protestatari. Joi, președintele american a susținut că unii protestatari au murit din cauza îmbulzelii și l-a numit pe Reza Pahlavi „un tip grozav”, dar nu s-a arătat dispus să-l susțină să preia puterea. „Cred că ar trebui să-i lăsăm pe toți să-și spună părerea și să vedem cine iese învingător”, a subliniat el.

Implorând ajutorul Statelor Unite, Reza Pahlavi își trădează una dintre slăbiciuni: nu are nici trupe și nici măcar, se pare, o rețea de sprijin în țara sa natală, în care nu a mai pus piciorul de la vârsta de 18 ani. Acum pare că pune la îndoială o declarație pe care a făcut-o într-un interviu acordat pentru The Wall Street Journal pe 5 ianuarie: „Nu avem nevoie de niciun soldat din armata voastră, care să pună piciorul pe pământ iranian”.

„Cu siguranță există oameni nemulțumiți de regim, este evident, dar regimul are și o bază de sprijin”, remarcă Jeffrey Lewis, directorul Programului de Nonproliferare pentru Asia de Est de la Institutul Middlebury pentru Studii Internaționale din Monterey, California. „Dictatorul sirian Bashar al-Assad a rezistat mult mai mult timp decât și-a imaginat cineva, apoi totul s-a prăbușit peste noapte”, subliniază el, adăugând că, deși căderea regimului islamic iranian pare aproape, nimeni nu poate prezice ce se va întâmpla în final.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE