Comisia ONU a constatat că Israelul comite genocid în Gaza: ce înseamnă acest lucru

S-au produs „infracțiuni de drept penal internațional”

Comisia a concluzionat că Israelul a comis patru dintre cele cinci acte de genocid enumerate în Convenția privind genocidul din 1948 (uciderea, provocarea de vătămări corporale sau psihice grave, impunerea deliberată de condiții de viață menite să provoace distrugerea fizică și impunerea de măsuri menite să împiedice nașterile) și că a făcut acest lucru cu intenția specifică de a distruge palestinienii ca grup. Concluziile comisiei se bazează pe rapoartele sale anterioare, care au analizat comiterea unor infracțiuni de drept penal internațional precum crime împotriva umanității și crime de război.

Rebecca Hamilton, redactor-șef al Just Security și profesor de drept la American University Washington College of Law, a publicat o analiză în care explică principalele consecințe ale acestei decizii. Cercetările sale academice se bazează pe experiența sa în urmărirea penală a genocidului și a crimelor de război, precum și pe activitatea sa în zone de conflict în calitate de corespondent străin. Hamilton este autoarea cărții Fighting for Darfur: Public Action and the Struggle to Stop Genocide (Palgrave Macmillan), care analizează activismul cetățenesc și eforturile de a opri atrocitățile în masă.

Hamilton a lucrat anterior ca avocat în cadrul diviziei de urmărire penală a Curții Penale Internaționale și a lucrat în Camera de Apel a Tribunalului Penal Internațional pentru fosta Iugoslavie.

Redăm mai jos principalele explicații ale Rebeccăi Hamilton. 

– Cum a ajuns Comisia la această concluzie?
– Comisia, formată din trei experți independenți în drepturile omului, a fost înființată de Consiliul ONU pentru Drepturile Omului, în 2021,  pentru a investiga încălcările dreptului internațional în „teritoriile palestiniene ocupate, inclusiv Ierusalimul de Est, și în Israel”. De la atacurile Hamas asupra Israelului din 7 octombrie 2023, Comisia a publicat trei rapoarte și trei documente privind încălcările dreptului internațional comise de toate părțile. Raportul său din 16 septembrie se bazează pe constatările factuale din rapoartele anterioare care sunt relevante pentru determinarea genocidului. Investigațiile Comisiei se bazează pe informații obținute din interviuri directe cu victimele și martorii, precum și pe informații incriminatoare și exoneratoare colectate de la state, agenții ONU, societatea civilă și surse deschise, care sunt examinate și analizate în vederea valorii lor probatorii în procedurile judiciare. 

– Ce impact va avea această constatare de genocid asupra activităților militare ale Israelului în Gaza?
– Deși constatările de genocid au o semnificație imensă pentru victime și supraviețuitori, nu există încă niciun exemplu de făptuitor care să fi încetat activitățile genocidare ca răspuns la o constatare internațională privind comiterea unui genocid. De obicei, atât statele, cât și persoanele acuzate de genocid neagă că au comis genocid și susțin frecvent că pur și simplu răspund la amenințările cu care se confruntă. Adesea denigrează pe oricine a făcut constatarea și caută aliați care să se alăture lor în a prezenta constatarea ca fiind motivată de prejudecăți împotriva lor. Marți, un purtător de cuvânt israelian a declarat că raportul ONU este „fals”. De la declanșarea războiului în Gaza, guvernul israelian a afirmat că ținta operațiunilor sale militare este Hamas, nu poporul palestinian. 

– Reprezintă o constatare de genocid „doar cuvinte”?
– Da și nu. O constatare de genocid nu poate schimba comportamentul în sine, dar poate contribui la catalizarea schimbării comportamentale, în funcție de eficacitatea cu care alte state și actori o utilizează. În prezent, de exemplu, Uniunea Europeană discută suspendarea parțială a acordului său comercial cu Israelul. Până în prezent, măsura nu a obținut suficiente voturi pentru a fi adoptată. Statele UE care susțin măsura pot folosi acum constatarea genocidului ca un motiv suplimentar pentru a convinge statele reticente să voteze în favoarea acesteia. Speranța este că, în timp, astfel de sancțiuni din partea altor state vor face ca Israelului să îi fie prea costisitor să continue acțiunile actuale în Gaza. Mai mult, pentru victime și supraviețuitori, există o valoare intrinsecă în validarea de către un organism extern a prejudiciilor cu care se confruntă. 

– Ce impact va avea această constatare de genocid asupra altor state?
– Fiecare stat are obligația, în temeiul dreptului internațional, de a preveni genocidul. Această obligație intră în vigoare de îndată ce un stat „ia cunoștință sau ar fi trebuit să ia cunoștință în mod normal de existența unui risc grav de comitere a unui genocid”. (Curtea Internațională de Justiție (CIJ), Bosnia împotriva Serbiei, paragraful 431). Acest prag de risc era prezent în Gaza cu mult înainte ca Comisia ONU să publice raportul său (opiniile cu privire la momentul exact în care acest prag a fost atins variază, dar cu siguranță până în ianuarie 2024, Curtea Internațională de Justiție a avertizat toate statele cu privire la acest risc). În teorie, statele ar fi trebuit să lucreze deja pentru a preveni genocidul în Gaza. Unele guverne au făcut acest lucru (a se vedea, de exemplu, decizia Germaniei de luna trecută de a opri exportul de echipament militar către Israel pentru a fi utilizat în Gaza). Alte țări, inclusiv Statele Unite, nu au făcut acest lucru și, în unele dintre aceste cazuri, concluziile Comisiei ar putea ajuta oficialii din cadrul guvernului să exercite o presiune mai mare pentru adoptarea de politici de prevenire. 

– Ce impact va avea această constatare de genocid asupra guvernului SUA?
– Contrar percepției populare, constatarea unui genocid, chiar și de către guvernul SUA, nu schimbă automat politica SUA față de un stat care comite genocid. În cartea sa foarte citită, A Problem from Hell, Samantha Power a criticat dur administrația Clinton pentru că a ezitat în privința genocidului și nu a luat nicio măsură pentru a opri genocidul care se desfășura în Rwanda în 1994. Ulterior, mulți apărători ai drepturilor omului și-au imaginat un scenariu contrafactual în care o administrație americană care ar fi constatat genocidul în timp ce atrocitățile erau în curs de desfășurare ar fi fost obligată să oprească atrocitățile și ar fi reușit să o facă. Studii de caz ulterioare din lumea reală, cu constatări ale SUA în legătură cu genocidul comis de Sudan, Statul Islamic, Myanmar și, mai recent, Forțele de sprijin rapid sudaneze, arată că legătura dintre constatarea genocidului și îmbunătățirea rezultatelor pentru cei care se confruntă cu atrocități este slabă. În aceste cazuri, declararea situației ca genocid a contribuit la atragerea atenției mass-media pentru o perioadă de timp. De asemenea, a oferit membrilor publicului și oficialilor din cadrul guvernului preocupați de această problemă o pârghie suplimentară pe care să o utilizeze pentru a promova acțiuni politice. Cu toate acestea, beneficiile condamnărilor publice și ale sancțiunilor țintite, de exemplu, nu au corespuns așteptărilor victimelor și supraviețuitorilor, sau ale publicului larg, în ceea ce privește ceea ce sperau că va aduce o constatare oficială a genocidului. 

– Cum va afecta noua hotărâre cazul intentat de Africa de Sud împotriva Israelului la Curtea Internațională de Justiție (CIJ)?
– Probabil că vom vedea cel mai mare impact al acestei constatări a Comisiei în cadrul procedurilor în curs la CIJ. 

CIJ nu efectuează propria anchetă, ci se bazează pe părțile care se prezintă în fața sa pentru a aduce dovezi în fața Curții. În practică, această abordare înseamnă adesea că CIJ se bazează pe concluziile altor organisme ale ONU, instituții internaționale sau ONG-uri credibile. În primul caz adus în fața CIJ împotriva unui stat în temeiul Convenției privind genocidul (Bosnia împotriva Serbiei, care rămâne până în prezent singurul caz în temeiul Convenției privind genocidul în care CIJ a pronunțat o hotărâre definitivă), Curtea s-a bazat în mare măsură pe concluziile Tribunalului Penal Internațional pentru fosta Iugoslavie (judecătorul Richard Goldstone și cu mine am scris despre problemele legate de faptul că o instanță civilă se bazează pe concluziile unei instanțe penale aici). 

În situația din Gaza, este puțin probabil ca CIJ să se poată baza pe vreo constatare de drept penal internațional înainte de a lua o decizie (decizia CIJ este așteptată să fie pronunțată înainte ca cazurile Curții Penale Internaționale împotriva oficialilor israelieni să ajungă în fața instanței). Acest lucru face ca constatările Comisiei să fie o sursă crucială de probe pentru CIJ în stabilirea responsabilității Israelului în temeiul Convenției privind genocidul.

– Constatările Comisiei ONU înseamnă că prim-ministrul israelian Benjamin Netanyahu și alți oficiali israelieni sunt vinovați de genocid?
– Aceasta este o întrebare pentru Curtea Penală Internațională și nu ceva despre care Comisia poate să se pronunțe. Stabilirea vinovăției unei persoane anume de genocid este ceva ce se poate face numai printr-un proces penal și necesită dovezi care să îndeplinească standardul de drept penal „dincolo de orice îndoială rezonabilă”. În schimb, Comisia examinează responsabilitatea statului utilizând un standard de „motive rezonabile pentru a concluziona”, conchide Rebecca Hamilton.

Just Security o publicație digitală zilnică, independentă din punct de vedere editorial, apartinică, dedicată tematicii specifice dreptului și politicii, care promovează dezbaterea privind securitatea națională, democrația, statul de drept și drepturile omului. Jurnalul are sediul la Reiss Center on Law and Security din cadrul Facultății de Drept a Universității din New York.

Foto: Profimedia

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE