Cum a fost confiscată de comuniști și transformată în casă de oaspeți pentru nomenclatură Vila Florica, leagănul Brătienilor. La un pas de demolare

Vila Florica este conacul în care s-a născut și a trăit familia Brătianu, cea mai importantă familie de oameni politici români.

Ce au dezvăluit ultimele cercetări

Libertatea a obținut informații în premieră despre arhivele legate de Vila Florica și istoria atât de frământată a acestei clădiri de o mare importanță istorică de la muzeograful Dragoș Chistol și de la Mihai Alexandrescu, directorul Muzeului Național Brătianu, găzduit de Vila Florica.  Dragoș Chistol a cercetat foarte multe documente din arhive și a venit cu informații extrem de valoroase.

Muzeul Național Brătianu este vizitat anual de zeci de mii de oameni, atât din țară, cât și de peste hotare. La Muzeu sunt câteva zeci de obiecte ce au aparţinut familiei Brătienilor, o parte dintre ele provenind de la Muzeul Goleşti. Un exponat deosebit este tocul folosit de către Ion C. Brătianu la Congresul de pace de la Berlin din 1878. Este tocul cu care acesta a semnat actul ce consfinţea independenţa României. La Muzeul Național „Brătianu” poate fi văzut de asemenea şi bastonul lui Ion C. Brătianu.

Vila Florica a stat patru decenii sub comunism, în perioada 1949-1989. Ultimul proprietar al acesteia a fost Dinu Brătianu, fiul fiul lui Ion C. Brătianu, unul dintre fondatorii statului român modern.

„Ultimul proprietar, Constantin (Dinu) Brătianu (1866-1950), a fost arestat și încarcerat, fără judecată, în închisoarea de la Sighet. Aici a decedat, la 20 august 1950. Interiorul vilei a fost devalizat de comuniști: cărțile din bibliotecă, mobilierul Biedermeier, fotografiile de familie, obiectele personale ale familiei au dispărut pentru totdeauna”, spune muzeograful Dragoș Chistol, cel care s-a documentat extrem de mult legat de istoria Vilei Florica.

În baza decretului nr. 83 din 2 martie 1949, autoritățile comuniste au confiscat Vila „Florica”, a familiei Brătianu. Cronologic, iată ce s-a întâmplat cu Vila Florica până în 1989: 1949-1953 – s-a aflat în stare de părăsire; 1953-1956 – a fost sediul administrativ al comunității de refugiați comuniști greci din Ștefănești; 1956-1959 – s-a aflat în patrimoniul Gospodăriei Agricole de Stat (G.A.S.) Ștefănești; 1959-1966 – a funcționat „Casa Agronomului Pitești”, după ce în anii 1959-1960 au fost efectuate lucrări de amenajare pentru a servi acestui scop; 1966-1989 – s-a aflat în patrimoniul gospodăriei de partid care, în perioada 1966-1969, a efectuat lucrări de amenajare pentru transformarea acesteia în casă de oaspeți pentru nomenclatura comunistă. Vila a fost dată în folosință în 1970 și a avut această funcționalitate până în 1989.

„Casa Agronomului” reprezenta un centru de instruire, perfecționare și socializare pentru personalul agricol. Astfel de instituții au fost înființate în mai multe zone ale țării, fiind subordonate Ministerului Agriculturii și Silviculturii, iar cea de la Ștefănești a fost prima instituție de acest gen din țară. În spațiile unde pe vremuri locuiau Brătienii, comuniștii au amenajat printre altele două săli de curs, 18 dormitoare pentru cursanți, două dormitoare oficiale, dar și o bucătărie și un laborator. 

„Marea și valoroasa bibliotecă a familiei Brătianu, care cuprindea peste 30.000 de volume, a fost înlocuită cu literatura ideologică a regimului comunist”, mai spune muzeograful Dragoș Chistol.

Vila Florica, între demolare și salvare

În aprilie 1966, fosta proprietate a Brătienilor a intrat în patrimoniul Gospodăriei de Partid, cu scopul de a fi transformată în casă de oaspeți pentru nomenclatura comunistă.

Secția Gospodărie de Partid a P.C.R. a încheiat un contract cu Direcția de Sistematizare, Arhitectură și Proiectarea Construcțiilor (D.S.A.P.C.) Argeș pentru realizarea proiectului de execuție necesar amenajării vilei, având la bază tema elaborată de Comitetul Regional P.C.R. Argeș și de forurile sale superioare.

„Lucrările de amenajare trebuia executate în termen de 12 luni, astfel că, în toamna anului 1967, vila urma să fie dată în folosință. Executantul lucrărilor a fost desemnat Trustul Regional de Construcții (T.R.C.) Argeș, care a început activitatea de șantier la 20 octombrie 1966… și, tot în aceeași zi, a și oprit-o. Motivul sistării lucrărilor a fost descoperirea unor vicii în ceea ce privește rezistența construcției, vicii ce nu ieșiseră la iveală cu ocazia studiilor efectuate anterior. Proiectantul a considerat că acestea generau o stare de nesiguranță în exploatare, mai ales în cazul unor seisme, și a recomandat demolarea în întregime și refolosirea materialelor existente în altă construcție nouă”, precizează muzeograful Dragoș Chistol.

Din fericire, structurile de partid centrale nu au renunțat total la ideea amenajării Vilei Florica și, în ultimă instanță, s-au gândit să apeleze la academicianul Aurel Beleș (1891-1976). Acesta, în urma unor vizite efectuate la vila de la Ștefănești, a întocmit un raport de expertiză pe 3 martie 1967.

Conform raportului, imobilul putea fi amenajat, cu condiția efectuării unor lucrări de consolidare și, mai mult decât atât, putea fi păstrat caracterul inițial al clădirii. Astfel, academicianul Aurel Beleș a avut meritul de a salva fostul conac al familiei Brătianu de la o soartă tristă.

D.S.A.P.C. Argeș a revizuit proiectul de amenajare ținând cont de recomandările din raportul de expertiză realizat de arhitectul Aurel Beleș, suma totală a lucrărilor urmând să fie de 2,3 milioane lei.

Comuniștii au vrut să facă teren de cricket la Vila Florica

„Noul proiect, finalizat la 30 mai 1967, urma să cuprindă și alte amenajări care fuseseră convenite cu Gospodăria de Partid, precum amenajarea unui parc în jurul vilei, cu alei pietonale din piatră-mărgăritar, amenajarea unei pajiști cu flori și a unui luciu de apă cu rol decorativ în fața vilei, amenajarea unei păduri în spatele vilei, amenajarea unui «punct de odihnă» unde se puteau servi mici gustări, amenajarea unui foișor pentru «odihnă și mici adunări», amenajarea unor obiective mai «exotice», cu iz «burghez», ce urmau să satisfacă gusturile reprezentanților «țărănimii și clasei muncitoare»: o piscină în aer liber, un teren de tenis și unul de cricket. Însă din cauza depășirii costurilor totale ale lucrărilor, aceste amenajări «exotice» nu au mai fost executate”, explică Dragoș Chistol.

La 30 mai 1967, lucrările au fost încredințate Unității de Construcții, Întreținere și Reparații (U.C.I.R.) București, iar începând cu 1 noiembrie 1968, amenajarea vilei a fost continuată de Întreprinderea de Construcții (I.C.) „Carpați” București. 

Lucrările efectuate în perioada 1966-1969 au dus la o recompartimentare a spațiului interior al Vilei Florica, unde au fost amenajate, între altele, mai multe garsoniere și apartamente pentru găzduirea nomenclaturii comuniste.

Din fericire, au fost păstrate multe dintre elementele interioare originale realizate din lemn de stejar și lemn de nuc: biblioteci, tavane, lambriuri și uși. De asemenea, aspectul exterior al conacului a fost păstrat, astfel că ceea ce a finalizat Ion (Ionel) I.C. Brătianu, în 1925, poate fi admirat și astăzi.

Un nou destin după căderea comunismului

Casa de oaspeți de la Ștefănești a fost dată în folosință în 1970 și a găzduit membri ai nomenclaturii de partid până în 1989.

„Simbolul unei întregi epoci de prosperitate și viziune liberală a fost redus la o simplă reședință de protocol, servind tocmai ideologia care a distrus moștenirea celei mai importante dinastii politice românești. Dintr-un centru de putere și cultură, vatra Brătienilor a fost transformată în loc de întâlniri și petreceri pentru un regim care voia să șteargă orice urmă a trecutului burghez”, adaugă Dragoș Chistol.

După căderea regimului comunist în România, fosta reședință a familiei Brătianu a intrat într-un nou capitol al existenței sale, devenind sediul unor instituții de cultură: Centrul de Cultură „Brătianu”, în perioada 1993-2019; Muzeul Național „Brătianu”, din ianuarie 2020 până în prezent.

„Confiscarea Vilei Florica de comuniști în anul 1949 a fost un moment trist atât pentru conac, cât și pentru membrii familiei Brătianu. Mai mult decât atât: a fost o mutilare a istoriei naționale, pentru că gestul confiscării a venit la pachet cu ștergerea din memoria colectivă a carierei politice și de oameni de stat a celor mai proeminente figuri ale familiei Brătianu. 

Omul nou pe care voiau să-l creeze comuniștii nu trebuia să mai aibă aceste repere, la fel cum nici perioada monarhică nu mai trebuia cunoscută. Sigur că, în urma unor astfel de evenimente, s-au țesut o mulțime de legende urbane despre viața de la moșia Brătienilor, despre cum au salvat și au reabilitat comuniștii proprietatea Brătienilor și au transformat-o în «bun al întregului popor» și așa mai departe. Vizitatorii noștri ne adresează foarte des următoarea întrebare: «Ce s-a întâmplat la Vila Florica pe timpul comunismului?». Răspunsul la o astfel de întrebare, mai ales venind din partea unei instituții cum este Muzeul Național Brătianu care funcționează astăzi în Vila Florica, nu trebuie să se bazeze nici pe bârfe, nici pe legende. Ci pe adevăr. 

Da, am avut de-a face cu rechiziționarea acestei proprietăți în 1949, cu încarcerarea fără judecată a ultimului proprietar, Dinu Brătianu, în închisoarea de la Sighet, în anul 1950, unde a și decedat în scurtă vreme. Despre imensa bibliotecă a Brătienilor se spune că a fost arsă, iar dintre piesele originale de mobilier – mă refer la cele detașabile – se mai păstrează doar 5: un scrin, o bancă, un dulap, un șifonier restaurat de noi și celebra masă din lemn de cireș pietrificat. 

Astăzi ni se pare inimaginabil ca un sistem politic să rechiziționeze proprietăți și să le dea tot felul de funcțiuni complet inadecvate. Dar prin anii 50 era o tragedie la ordinea zilei pentru familiile boierești care au contribuit decisiv la edificarea statului modern român”, a declarat pentru Libertatea Mihai Alexandrescu, directorul Muzeului Național Brătianu.

Istoria Vilei Florica

Nu mai puțin de patru membri ai familiei Brătianu au deţinut funcţia de prim-ministru de-a lungul anilor. Ion C. Brătianu a fost cel mai longeviv prim-ministru din istoria României (1876-1888). 

Frate cu Ion C. Brătianu, Dumitru Brătianu a fost prim-ministru între 10 aprilie şi 8 iunie 1881. Ion I.C. Brătianu a fost de cinci ori prim-ministru —mai mult decât oricine altcineva (9 ianuarie 1909-28 decembrie 1910, 4 ianuarie 1914-28 ianuarie 1918, 29 noiembrie 1918-26 septembrie 1919, 19 ianuarie 1922-29 martie 1926, 21 iunie 1927-24 noiembrie 1927) —, de trei ori ministru de interne, de două ori ministrul al apărării naţionale şi de două ori ministru al afacerilor externe. Pe 24 noiembrie 1927, în ziua în care Ion I.C. Brătianu a încetat din viaţă, locul său ca premier a fost luat de către Vintilă Brătianu, fratele său. Acesta a fost prim-ministru până pe 9 noiembrie 1928. 

Ridicarea casei de la Florica a început în 1858, după ce Ion C. Brătianu s-a căsătorit cu Pia Pleşoianu, noua familie stabilindu-şi căminul la Ștefănești.

Conacul de la Ştefăneşti a primit numele Florica în memoria primei fiice a lui Ion C Brătianu, Florica, decedată la doar 3 ani în 1865.

Vila Florica a fost retrocedată în anul 2013 moştenitorilor Brătienilor. Pe 13 noiembrie 2017, vila a fost cumpărată cu 1,82 milioane de euro de către Ministerul Culturii de la moştenitorii Brătienilor. Pe data de 14 noiembrie 2017, imobilul a intrat în administrarea Consiliului Județean Argeş, după ce s-a parafat un contract de comodat între Minister şi Consiliul Judeţean. Vila Florica, leagănul Brătienilor, a revenit în administrarea Ministerului Culturii la începutul anului 2020. 

Foto: Denis Grigorescu

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE

Reportajele și anchetele sunt mari consumatoare de timp și resurse. Din acest motiv, te invităm să susții munca jurnaliștilor printr-o donație. Aici găsești mai multe opțiuni prin care poți contribui la dezvoltarea altor materiale similare: libertatea.ro/sustine. Îți suntem recunoscători că ne citești și că ești alături de noi.