De ce nu vorbim despre hărţuirea sexuală din mediul academic? „Când autorul e un profesor cunoscut şi apreciat, şansele ca o victimă să vorbească scad considerabil” – raport

Doar 44 de sesizări ale unor abuzuri au fost înaintate, în ultimii cinci ani, comisiilor de etică din 52 de universităţi publice din România, arată raportul de cercetare „Hărţuirea sexuală şi discriminarea de gen în spaţiul universitar”, publicat vineri de Centrul Filia, organizația nonguvernamentală care militează pentru protecția drepturilor femeilor.

Dintre acestea, doar 15 sunt pentru hărțuire sexuală, 22 reclamă discriminarea, iar în 7 nu se menționează dacă e vorba de una dintre cele două forme de abuz.

Iar Consiliul de Etică şi Management Universitar, instituţia din subordinea Ministerului Educaţiei care ar trebui să vegheze asupra politicilor de etică şi integritate universitară, a primit o singură sesizare cu privire la hărţuirea sexuală.

„Este doar o mică parte din imaginea de ansamblu a culturii de violenţă de gen din mediul universitar”, a declarat într-o conferință de presă Alexandra Dârlău, una dintre autoarele studiului publicat de Centrul Filia.

Aceasta susţine că numărul mic de sesizări înregistrate este o consecinţă a faptului că studenţii şi studentele victime ale acestui tip de abuz nu pot conta pe sprijinul universităţii în cazul în care vor să reclame o situaţie de hărţuire. Astfel, Alexandra Dârlău trimite către un studiu derulat de Centrul Filia în 2020, prin chestionarea a 368 de persoane din 13 universităţi din ţară.

Cercetarea arată că peste 30% dintre respondenţi au trecut prin situaţii de hărţuire sexuală, iar peste 40% au fost martori ai unor astfel de situaţii.

Dintre cauzele hărţuirii sexuale, respondenţii au identificat lipsa sancţiunilor corespunzătoare, tendinţa de blamare a victimei şi lipsa de solidarizare cu aceasta, lipsa de proceduri clare privind raportarea hărţuirii şi raportul de putere inegal dintre profesor şi studenţi/studente.

Alexandra Dârlău, expert advocacy la Centrul Filia:

„Este extrem de important să înţelegem că aceste cifre sunt departe de a reflecta realitatea din teren, deoarece nu există o cultură a combaterii violenţei de gen în mediul universitar. Nu există o cultură a răspunderii personale şi instituţionale faţă de studenţi privind drepturile lor la demnitate, respect şi siguranţă. În mare parte, prevederile actuale ale codurilor de etică nu constituie un instrument real în sprijinul persoanelor vătămate, cât o cerinţă administrativă bifată”, explică Alexandra Dârlău.

O problemă invizibilă

Activistele de la Centrul Filia au analizat codurile de etică ale universităţilor din România, precum şi cazurile de hărţuire înregistrare în ultimii cinci ani, şi modul în care acestea au fost soluţionate. „Datele arată că hărţuirea sexuală în universităţi continuă să rămână o problemă invizibilă, iar pentru a combate faptele de hărţuire e nevoie de o mai bună transparenţă instituţională”, a explicat Adela Alexandru, manager de proiect.

Astfel, potrivit raportului publicat de Centrul Filia, doar 38 din 85 de coduri de etică menţionează hărţuirea sexuală la un nivel minimal, în mai bine de jumătate din coduri neexistând însă nicio menţiune. În plus, doar 12 din 85 de coduri cuprind şi o definiţie a hărţuirii sexuale, doar 4 universităţi au prevederi specifice în cazul hărţuirii sexuale şi doar două coduri de etică menţionează hărţuirea sexuală în mediul online, arată datele prezentate de Centrul Filia.

„Diferenţa de putere dintre o studentă şi un profesor sau dintre un cadru auxiliar şi o pesoană din conducere va genera întotdeauna vulnerabilitate. Studenta va simţi frică, anxietate şi ruşine, mai ales din cauza modului în care societatea reacţionează atunci când o victimă decide să vorbească despre experienţa sa”, explică Cristina Praz, expert în egalitate de gen.

Atunci când faptele vin din partea unui profesor cunoscut şi apreciat, şansele ca o victimă să vorbească vor scădea considerabil. De aceea, e foarte important ca în codurile de etică să fie menţionate prevederi şi sancţiuni specifice şi clare în funcţie de gravitatea faptei şi de statutul persoanei care hărţuieşte

Cristina Praz, expert în egalitate de gen la Centrul Filia:

Învăţământul online oferă noi oportunităţi pentru agresorii sexuali

Experta în egalitate de gen de la Centrul Filia susţine că învăţământul online i-a pus pe studenţi într-o postură şi mai vulnerabilă faţă de potenţialii agresori. „O formă comună este, de pildă, preluarea de numere din grupurile de WhatsApp făcute pentru studii şi apoi trimiterea de fotografii sau mesaje indecente şi insistente către studente, bineînţeles fără permisiunea lor”, explică Cristina Praz.

Cum poate fi redusă hărţuirea sexuală în universităţi

Autoarele raportului de cercetare susţin că o primă soluţie pentru a combate fenomenul hărţuirii sexuale din universităţi este includerea în codurile de etică a unor explicaţii mai clare, precum şi încurajarea raportării abuzurilor. „Am observat că o parte mare dintre studenţii şi studentele cu care am vorbit nu ştiu care sunt formele de hărţuire sexuală, care dintre ele sunt sancţionabile şi cum pot fi traşi la răspundere cei care au un astfel de comportament. Şi asta pentru că nici măcar un cod de etică nu oferă un exemplu de model de sesizare în cazul hărţuirii sexuale”, spune Cristina Praz.

Codurile de etică ar trebui să fie un cadru informativ şi legal la care persoanele care se simt ameninţate să apeleze. Lipsa definiţiilor, a unor sancțiuni şi prevederi clare şi specifice nu face însă decât să ducă la creşterea sau la apariţia unui mediu în care hărţuirea sexuală este acceptată şi tolerată, un mediu ostil pentru studente şi pentru cei mai vulnerabili dintre noi.

Cristina Praz, expert în egalitate de gen la Centrul Filia:

Odată cu lansarea raportului de cercetare, Centrul Filia propune şi o serie de măsuri care ar putea transforma universităţile într-un loc mai sigur pentru studente şi studenţi. Astfel, asumarea mesajelor de toleranţă zero faţă de hărţuirea sexuală şi faţă de orice formă de discriminare sau violenţă, includerea informaţiilor privind resursele disponibile victimelor într-un format cât mai accesibil, introducerea unei secţiuni dedicate hărţuirii sexuale în codurile de etică (și care să cuprindă definirea clară a fenomenului, să exemplifice comportamente care intră în sfera hărţuirii sexuale, proceduri de urmat pentru raportare, un model de sesizare, precum şi componenţa şi datele de contact ale membrilor comisiei de etică).

„Este important şi un proces de formare privind responsabilităţile legale şi morale privind hărţuirea, prin care să treacă personalul didactic sau auxiliar din universităţi. Şi e important ca aceste date să fie colectate, publicate, raportate anual, atât din motive ce ţin de transparenţa instituţională, dar şi în scopul monitorizării interne a evoluţiei fenomenului”, a explicat Adela Alexandru, coordonator al proiectului.

„Universităţile trebuie să fie locuri sigure, în care demnitatea umană şi egalitatea de gen sunt respectate. Considerăm că rezultatele acestei cercetări ar putea să fie baza proiectării unor politici sensibile la gen, care să vizeze un mediu academic sigur”, a adăugat aceasta.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro