Editorial de Simona Catrina | Atenţie, om cu scaun moale, la ghişeu!

Tu ceri exact acel ceva care ţi se refuză instantaneu, negarea e mai iute decât ardeiul şi fulgerul la un loc. “Domniţă, nu vă supăraţi…”. Pui pariu că se supără, totuşi? Aşa-i ea – pardon, dumneaei -, din fabricaţie. Că, după ce tu întrebi, cu ochiul cât felia de salam de vară, “Bună ziua, de unde aş putea să iau şi eu formularul pentru bifat acest rahat bălţat?”, ea se uită la tine ca la un redus mintal. “De la formulărie să-l luaţi, de unde dracu de altundeva? Vreţi să-l luaţi de la aprozar?
Na de luaţi-l, dacă vă duce mintea să separaţi ardeiul gras de chestionarul standard!”… Doamna mârâie ca un maidanez care a simţit o veveriţă chioară amuşinându-i osul. Şo pe client, cuţu, e dintr- ăla tâmpitu, crede că la ghişeu se dau informaţii pe bune! Hă, hă, hă. Păi abia ne plăteşte guvernul aicea – cârâie funcţionara care încă-şi scoate cu limba, dintre dinţi, nişte scame de şaorma, deci să ziceţi mersi că a venit la lucru, că azi dimineaţă o înţepa un riniche (sic!) şi putea s-o lălăie acasă!
Tu, vizitator apretat, spălat şi cât de cât călcat, nu zici însă mersi că madam de la ghişeu a plonjat la birou, până la urmă. Fiindcă ştii că leafa n-o motivează, sistemul românesc tâmpit n-o motivează, impozitele n-o motivează, iar clientul pisălog, zis şi Nelu Ţăcănălescu, nici atât. “Ce hârtii îmi trebuie pentru legalizarea constipaţiei ca boală cu aport pensionabil medical, nu vă supăraţi?” – întreabă un bombastic leneş, senil şi chel. Nu se supără doamna, nuuu… Doar că s-a născut cu zâmbetul în poponeţ.
Spre a obţine lăbărţata pensie de boală, îţi trebuie o claie de mărturii profesioniste, înmărmurite de faptul că faci găinaţ împrăştiat, asta-i tot. Şi că aspectul coproculturii tale e agasant. Sau cronic, aşa-i zic doctorii, deoarece se cred foarte deştepţi pe lângă noi, ăştia care am studiat psihologia şi alte ştiinţe cât p-aci exacte. Munca la ghişeu e pufoasă pe dinăuntru şi frustrantă pe dinafară. Orice zălud care vine după formulare nu prea are internet acasă, asta e clar ca fundul de borcan. Dacă avea, printa hârţoaga.
Chiar şi după o ceartă în care nepotu- său îi spune “Printează!”, iar tu apeşi pe stropitoarea din târtiţa maşinii de călcat, crezi că ăla e un “maus”. Suntem ţara unde, dacă în proba finalelor pe aparate la gimnastică se introduce şi ghişeul, sportivele noastre ar fi pe ultimele locuri, ca Australia la schi şi Finlanda la şah (zic şi eu). Campion absolut la ghişeu cu mânere este cetăţeanul cu muşchii ondulaţi de la atâtea dosare servite cu antebraţul lemnos ca toporişca. Hârţogăraia din România ne va hali pe toţi, înaintea ciumei. Sau a diabetului zaharat şi zaharisit, ca să gândim modernist. Suntem ţara unde se moare de gripă, vorba lui Nae Caranfil. Şi-atunci, ce mare scofală ar mai fi să crăpăm şi din cauza unui dinte rupt accidental cu paleta de ping-pong?

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE