Condițiile puse de Noriega pentru a se preda

Doar două camere au înregistrat acel moment. Una era a postului ABC, cealaltă era a Pentagonului. Absența presei era una dintre cele trei condiții cerute de Noriega pentru a se preda. Celelalte două cerințe erau să i se permită să poarte uniforma militară și să dea câteva telefoane.

Contingentul s-a îndreptat spre terenul de fotbal al unei școli din vecinătate. În penumbră, Noriega a fost urcat într-un elicopter Black Hawk și grupul a plecat spre aeroportul Howard, de cealaltă parte a Canalului Panama. Zborul a durat 13 minute, iar Noriega a mai stat încă 28 de minute în acea bază. Apoi a fost urcat într-un avion militar C-130. În interior, un bărbat cu mustață stufoasă și jachetă DEA i-a ajustat cătușele. Noriega nu mai era omul forte al Panama, ci doar un alt deținut.

Au plecat spre baza Homestead, din Miami, unde au ajuns aproape la ora 3:00 dimineața. Îl aștepta un proces pentru trafic de droguri. În timp ce zburau spre Florida, președintele George Bush senior a apărut la televiziunea americană pentru a dezvălui noile știri. El a calificat operațiunea Causa Justa drept un succes, care, în ciuda numeroaselor victime civile, și-a atins obiectivul de a-l captura pe Noriega. În Panama, unii oameni s-au alăturat invadatorilor în sărbătoare. Fluturau cele două steaguri și aclamau în cele două limbi.

17 ani de pușcărie în SUA, 40 de ani în Panama

Noriega a stat în Miami aproape doi ani, așteptând procesul care a început pe 6 septembrie 1991. Martorii au venit și au plecat: majoritatea susțineau că au fost prezenți în momentul în care Noriega primea bani din traficul de droguri sau când dădea ordine care încălcau legea. Pe 9 aprilie 1992 juriul l-a găsit vinovat de opt capete de acuzare, printre care trafic de droguri, crimă organizată și conspirație. Două luni mai târziu, judecătorul l-a condamnat la 40 de ani de închisoare, pedeapsă care a fost apoi redusă la 30 de ani și, în final, la 17 ani.

Noua sa casă urma să fie o închisoare de securitate minimă în comitatul Miami-Dade. Celula sa, numită suita prezidențială, era dotată cu diverse echipamente electronice și de exerciții fizice. Confortul era pe primul loc. După mai puțin de șapte luni de detenție, Noriega și-a arătat latura temătoare: s-a convertit la creștinism.

Între timp a mai primit două condamnări în lipsă, în 1993 și 1994, a câte 20 de ani de închisoare, în Panama – pentru asasinate și torturi ale unor rivali. În 1999, Franța a decis, de asemenea, să-l judece pe Noriega în lipsă. Guvernul l-a acuzat că a folosit bănci franceze pentru a spăla aproximativ 3 milioane de dolari proveniți din traficul de droguri. L-a condamnat la 7 ani. A cerut Statelor Unite extrădarea sa.

Închis și în Franța, un an și jumătate

În aprilie 2010, la doi ani și jumătate după ce Noriega și-a ispășit pedeapsa, Hillary Clinton, secretarul de stat american, a semnat ordinul. A fost escortat până la un zbor comercial Air France de către șeriful federal. Fostul dictator purta haine negre și o pălărie albastră, mergea încet și era susținut de escortele sale. Avea 76 de ani.

La trei luni după începerea noului proces, francezii i-au confirmat condamnarea la șapte ani. Fostul președinte a fost apoi transferat la închisoarea La Santé, o structură labirintică și întunecată din sudul Parisului. La 7 iulie 2010, panamezul și-a început pedeapsa în zona specială a acestei închisori, unde au executat pedepse și alți deținuți celebri, precum fostul șef de stat algerian Ahmed Ben Bella sau venezueleanul Ilich Ramírez Sánchez, cunoscut sub numele de Șacalul.

În septembrie 2011, Noriega a obținut liberarea condiționată. Își ispășise deja aproape patru ani din pedeapsa franceză, deoarece i s-a adăugat timpul petrecut în Statele Unite după plecarea sa și în așteptarea destinației sale. A avut o conduită bună, așa că avea dreptul și la o reducere a pedepsei. Cu toate acestea, Panama ceruse deja extrădarea sa pentru a ispăși cele două pedepsele a câte 20 de ani. A rămas în detenție până la soluționarea acestei noi proceduri.

La sfârșitul lunii noiembrie, justiția franceză a acceptat extrădarea. La 11 decembrie 2011, la aproape 22 de ani după episodul său clandestin la Nunțiatura din Paitilla, Noriega s-a întors în Panama. Acasă.

Respectat în pușcărie în Panama

Acum era doar un om obișnuit, un bătrân de 77 de ani. Un deținut. Noua lui locuință nu era în spatele gratiilor. I s-a alocat o casă din centrul penitenciarului care era folosită de directorul acestuia când era încă controlat de americani. Nu este mare sau luxoasă, dar are spațiu pentru patul său, un birou, colecția sa de șepci și biblioteca sa personală modestă. După câteva luni în Panama, a încetat să mai fie un simplu deținut. Dimineața, când ieșea să se plimbe, să ia aer, ofițerii centrului îi făceau salutul militar cu mâna dreaptă la tâmplă. Respect, mai presus de toate.

S-a bucurat de vizitele prietenilor și foștilor colegi. De asemenea, și de cele ale familiei sale: fiicele sale Sandra, Thays, Lorena și cei șapte nepoți. În martie 2012, un grup de medici a confirmat că Manuel Antonio Noriega suferea de boli cardiace și de o tumoare cerebrală. Ei au avertizat că șederea sa în închisoare i-ar putea agrava starea. Având 80 de ani, fiicele sale insistau, în zadar, să i se acorde arestul la domiciliu.

A cerut iertare pentru crime

În vara lui 2014 a intentat un proces împotriva companiei de jocuri video Activision Blizzard pentru că i-a prejudiciat reputația cu jocul „Call of Duty: Black Ops II”. Spre finalul toamnei i-a fost respinsă cererea. Peste un an a cerut cerut iertare, pe postul local Telemetro, poporului pentru crimele regimului său și pentru propriile acțiuni care au dus la invazia americană din 20 decembrie 1989 și la expulzarea sa.

În ianuarie 2017 i se aprobă arestul la domiciliu, apăruse și un cancer de prostată. Peste o lună și jumătate i se extirpă o tumoră benignă de la creier, cu prețul unei hemoragii cerebrale severe. Rămâne în comă indusă medical până la moarte, 29 mai 2017. Nu i se organizează funeralii de stat, președintele Juan Carlos Varela anunțând că trecutul criminal nu-l califică pentru așa ceva.

Curiozități despre Manuel Noriega

  • A fost plătit de CIA pentru muncă de informații.
  • Abandonat de părinți la vârsta de cinci ani, a fost crescut de mătușa sa, Mama Luisa.
  • A fost șef al serviciilor de informații militare
  • La cererea Statelor Unite, ]n 1971 a călătorit în Cuba pentru a ajuta la eliberarea echipajelor a două cargouri americane

Surse: CNN, Chicago Tribune, NYT, Harper.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.
ABONEAZĂ-TE ȘTIRILE ZILEI
Comentează
Google News Urmărește-ne pe Google News Abonați-vă la canalul Libertatea de WhatsApp pentru a fi la curent cu ultimele informații
Comentează

Loghează-te în contul tău pentru a adăuga comentarii și a te alătura dialogului.