Mutat acum 5 ani în România și devenit vedetă, un bosniac se declară uimit de ceea ce a descoperit în Oltenia: „Viața mi s-a schimbat definitiv aici”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Elvir Koljic, 27 de ani, a devenit unul dintre olteni, atacantul înalt de 1,94 de metri povestind pentru Libertatea ce-i place în orașul de adopție
Cuprins:
Elvir Koljic a sosit în vara 2018 în Bănie. Atacantul bosniac a fost transferat pentru o sumă mare, 450.000 de euro, de la FK Krupa și a devenit unul dintre cei mai apreciați fotbaliști ai Universității Craiova. Destinul a făcut ca Elvir să rămână și acum, în al 5-lea an al său, în capitala Olteniei.
După un debut în forță în tricoul alb-albastru, Koljic a fost pe lista ucrainenilor de la Dinamo Kiev, care puneau pe masă o sumă uriașă pentru transfer - 10 milioane de euro. Doar că a suferit o accidentare teribilă, a stat mai mult de jumătate de an pe tușă și a ratat ocazia carierei. A rămas la Craiova, a câștigat o Cupă și o Supercupă a României, acum luptă să fie și campion. Și-a făcut prieteni în Bănie și vorbește bine și limba română.
Libertatea: - Elvir, cum e viața în Bănie?
Elvir Koljic: - Frumoasă. Mai ales după o victorie. Așa e-n fotbal. În privința vieții de zi cu zi, este una normală. În timpul săptămânii, antrenamente, în weekend, meci. În timpul campionatului, nu am timp foarte mult liber, doar acasă, mai rar ies în oraș.
- Cum ești privit de către olteni?
- Cred că mă plac. Și eu pe ei. Cu toate că ei sunt aprigi, iar eu sunt un tip mai liniștit.
„Gustul mâncării mi-aduce aminte de acasă”
- Ce ai învățat în România?
- Să mă descurc singur, să-mi fac prieteni de toate națiile, să apreciez lucrurile simple. Viața mi s-a schimbat definitiv în România, destinul meu este legat de țara voastră. Care un pic este și a mea. De adopție.
- Ce-ți place la Craiova?
- În afară de fotbal, în viața de zi cu zi? Mâncarea. Bine, îmi place că mi-aduce aminte de acasă. De la vârsta de 14 ani sunt plecat din familie, a trebuit să învăț să mă descurc singur, de aceea gustul mâncării mă face nostalgic. Ce-mi mai place... Orașul Craiova, dar și alte orașe din România. Îmi plac oamenii.
- Ce ai sesizat la ei?
- Sunt corecți și buni.
- Poate ai avut tu noroc. Sunt colegi de breaslă, fotbaliști, care s-au plâns de neplata salariilor, la diverse alte cluburi din România.
- Atunci am avut eu noroc. Eu am întâlnit oameni paroliști, nu pot să vorbesc decât de bine. Am avut o relație corectă, eu am oferit totul, fără să mă dau bătut, iar românii cu care am lucrat m-au răsplătit. Am câștigat împreună.
- Vorbeai despre mâncare. Ce anume ți-a plăcut în mod special?
- Eu sunt fan paste și pizza, sunt bune aici, poate la fel de bune ca în Italia, dacă nu, uneori, mai gustoase. Dar am gustat și sărmăluțe, și mămăliguță, oricum sunt apropiate ca gust cu ceea ce facem în Bosnia.
„Am sesizat diferențe mari de prețuri”
- Ce nu-ți place la români?
- Nu sunt diplomat, ci spun adevărul: îmi place tot. Totul a fost în regulă. Oamenii m-au primit bine, n-am avut niciun conflict aici. Chiar dacă joc la un club important în România care are și rivali. Am întâlnit oameni care țin cu adversarele Universității Craiova, dar cu care m-am salutat, am făcut poze, totul a fost în regulă.
- Chiar îți plac și drumurile lungi prin România?
- Mda, nu pot să zic că sunt fan, deși avem un autocar ultramodern. Drumurile de 3-4 ore sunt mai acceptabile. Distanțele lungi le facem cu avionul. Uneori, la București, am venit cu trenul.
- Și cum ai descoperit România?
- Are zone în care se aseamănă cu Bosnia, are zone mai dezvoltate. Am observat că se construiește foarte mult, în orice zonă. Românii construiesc peste tot, case, blocuri. Deși am sesizat că sunt diferențe mari de prețuri între orașe, în privința imobiliarelor. Am citit.
Cum a buchisit limba română
- Vorbești bine limba română?
- Da, am fost mulți jucători din Balcani la Craiova. Ne-am ajutat unul pe celălalt, am învățat și limba. Unii au plecat, eu am rămas, de aceea a trebuit să învăț și mai bine limba română.
- Greu?
- Foarte greu. Dar am învățat cu prietenii, cu prietena. Am citit împreună, am învățat cuvintele, din dialoguri, din filme, din viața de zi cu zi.
