Starul rock suedez care s-a convertit la ortodoxie din dragoste pentru soția româncă: „Iubesc România, o consider a doua mea țară natală”

Cei doi s-au întâlnit prima oară la festivalul ArtMania din România în 2013 și s-au căsătorit în 2019 la Cluj-Napoca. Olof s-a convertit la ortodoxie din dragoste pentru soția sa.

Cuprins:

Cerere în căsătorie pe scena unui festival rock

Într-un interviu exclusiv pentru Libertatea, Olof Mörck (43 de ani) a vorbit cu emoție atât despre iubirea sa pentru Cătălina și pentru România, cât și despre povestea trupei Amaranthe, una extrem de iubită la nivel internațional. Olof vine des în România și este foarte atașat de tradițiile românești. Pentru el, Cluj-Napoca, orașul soției sale, este al doilea oraș natal.

Olof și Cătălina s-au cunoscut la Sibiu, în urmă cu 12 ani. Pe atunci, ambii erau în alte relații. Însă în anii următori, pas cu pas, au realizat că sunt făcuți unul pentru celălalt. În iunie 2018, Olof a cerut-o în căsătorie pe Cătălina chiar pe scena Rockfest din Finlanda, iar Cătălina, vizibil emoționată, a acceptat cererea. În iulie 2019, cei doi au făcut nunta la Cluj-Napoca.

Recomandări

Cât costă trei mici cu cartofi la Târgul de Crăciun Craiova 2025. Avem prețurile pentru sarmale, ciolan și papanași

Videoclipul baladei rock „Endlessly”, a trupei Amaranthe, este ilustrat cu imagini de la nunta lui Olof și a Cătălinei. Videoclipul a fost lansat în primăvara anului 2020, având în prezent peste 1,6 milioane de afișări pe YouTube.

Una dintre cele mai iubite trupe suedeze

Înființată în 2008, trupa Amaranthe a devenit rapid una dintre cele mai iubite trupe din Suedia și nu numai, fiind apreciată inclusiv pentru melanjul de stiluri metal, ca și pentru faptul că are trei soliști.

Stilul muzical specific trupei Amaranthe combină metalul melodic cu refrenuri captivante și performance-ul solistei Elize Ryd, făcându-se remarcată atât pentru show-uri spectaculoase, cât și prin materialele sale de studio.

Amaranthe a susținut până acum sute de concerte în toată lumea, din Statele Unite și până în Japonia, cântând inclusiv la Wacken Open Air, cel mai mare festival rock din lume. În toamna acestui an, Amaranthe, care a susținut mai multe concerte în România, va începe un nou amplu turneu în Australia și Europa, turneu ce va dura până în primăvara anului 2026.

O călătorie creativă lungă

Libertatea: Metalul melodic al trupei Amaranthe are un sunet special. Cum a fost călătoria către crearea acestui sunet și stil muzical special?
Olof Mörck: Am început în Göteborg acum 17 ani. Eram un grup de prieteni care proveneau din diferite părți ale scenei muzicale. Aveam o solistă, Elise, care era mai degrabă o cântăreață pop. Eu proveneam din scena melodic death metal din Göteborg, ce era mult mai ancorată în metal, dar am crescut și cu muzica clasică. Apoi aveam un basist care provenea mai degrabă din scena punk și așa mai departe, așa că aveam gusturi muzicale foarte diferite și, într-o zi, pur și simplu am discutat despre ce s-ar întâmpla dacă am începe să combinăm aceste genuri.

În esență, suntem o trupă de hard rock metal, dar ne place să ieșim din aceste limite cât de des putem. Cred că ideea din spatele muzicii noastre este să nu ne limităm prea mult, pentru că îmi place genul metal, dar uneori poate fi foarte protector și chiar puțin conservator. Ideea din spatele Amaranthe este să îi primim pe toți cei care vor să asculte muzica noastră, fără a exclude pe nimeni.

– Care a fost cea mai dificilă piesă de creat pentru Amaranthe?
– Este o întrebare interesantă. Depinde puțin de cum definești „dificil”, pentru că poate fi din perspective diferite. Un aspect poate fi cel emoțional, iar altul poate fi pur și simplu cantitatea de muncă pe care o depui în melodie, așa că pot menționa de pe ultimul album numit The Catalyst, pe care l-am lansat în 2024, o melodie numită Damnation Flame. Cred că aceasta a fost prima dată când noi, cei de la Amaranthe, am încorporat multe elemente simfonice, cum ar fi multe aranjamente orchestrale, așa că ideea pentru melodie a venit foarte spontan și foarte repede.

Dar am petrecut multe săptămâni și chiar câteva luni, aș spune, doar aranjând toate detaliile și punând totul la locul său, așa că a fost o călătorie destul de lungă, dar din altă perspectivă, când mă gândesc la compunerea baladelor, cred că dacă ești cu adevărat în contact cu emoțiile tale, acest lucru poate deveni o adevărată provocare. Avem o piesă despre care probabil voi vorbi mai târziu, pentru că are o legătură cu România, o piesă numită „Endlessly”. Îmi amintesc că lucram la ea în studio și simțeam o legătură emoțională foarte puternică, ceea ce este un lucru minunat, dar poate fi și dificil când ești atât de conectat cu emoțiile tale.

„Muzica ne menține fericiți”

– Cum reușiți să mențineți acest nivel de energie pozitivă în trupă?
– Cred că suntem oameni destul de fericiți în general, dar chiar dacă toată lumea poate avea zile în care nu se simte în formă maximă, poate chiar puțin deprimat, cred că scopul muzicii noastre este să energizeze oamenii, publicul nostru, ascultătorii noștri și oamenii care vin la concertele noastre.

În același timp, vrem să ne energizăm și pe noi înșine, așa că aș spune că răspunsul direct la întrebarea ta este că muzica ne menține fericiți, pentru că, indiferent cât de proastă poate fi o zi, odată ce urci pe scenă și cânți aceste melodii pentru care simți foarte puternic și vezi zâmbetele publicului, este imposibil să nu fii energizat și cred că acesta este poate esența a ceea ce înseamnă Amaranthe, acest tip de energie fericită, da, pentru mine muzica este un motiv de energie fericită, iar muzica Amaranthe este, de asemenea, un motiv major de energie fericită pentru mine și pentru a trece peste toate problemele, are efectul dorit, așa că sunt fericit pentru asta.

– Pe albumul „The Catalyst” ați făcut un cover după piesa „Fading Like a Flower” a trupei Roxette, care a fost un succes mondial uriaș. Cum a fost pentru voi să transpuneți acest hit în muzica Amaranthe?
– Aș spune că răspunsul simplu la această întrebare este că a fost foarte rapid și, de fapt, foarte ușor, pentru că, crescând în anii ’80 și ’90, eram înconjurați de acest gen de muzică suedeză, cum ar fi ABBA și Roxette. Așadar, o mare parte din sensibilitatea melodică din muzica noastră provine din acest mod suedez de a gândi compoziția și scrierea muzicală.

Așadar, în esență, „Fading Like a Flower” nu este foarte diferită de ceea ce ar fi putut compune Amaranthe. Pentru a transforma asta într-o piesă Amaranthe, a trebuit doar să abordez totul în același mod în care aș aranja orice piesă Amaranthe, practic. De fapt, am aranjat-o în studio, în timpul sesiunilor de înregistrare pentru albumul Catalyst, în câteva ore, și toți am spus că sună ca Amaranthe. Ideea cover-ului a fost să aducem un omagiu formației Roxette și succesului lor fantastic.

Trupa rock Amaranthe — Amaranthe. Foto: Rock Harz

„Cultura creează oameni educați”

– Tot în legătură cu muzica suedeză, în ultimele decenii Suedia a produs zeci de trupe extraordinare, de la ABBA și Roxette la Amaranthe și Europe. Există oare un gen muzical special în ADN-ul poporului suedez?
– Este un lucru interesant, pentru că eu cred că sunt două lucruri principale. Unul dintre ele este că nu avem cea mai bună vreme aici în Suedia, iar iarna se întunecă la ora 16, adică foarte devreme. Așadar, activitățile în aer liber sunt mult mai dificile în Suedia decât pe continent. Cred că acest lucru îi face pe oameni să fie mult mai predispuși să aleagă un instrument muzical în locul fotbalului sau al ieșirilor cu prietenii. Cred că asta este de fapt o parte a explicației.

Și apoi, din anii ’70, avem un sistem excelent de educație muzicală în Suedia. De exemplu, când eram copil și aveam 13 ani, aveam acces la o sală de repetiții foarte frumoasă, cu un amplificator excelent. Singurul lucru pe care trebuia să-l aduc era o chitară, dar aveam și o baterie bună, un sistem de sonorizare bun. Și toate acestea erau furnizate gratuit de stat. Cultura creează oameni educați, iar oamenii educați au efecte pozitive pe termen lung. A fost o investiție mare din partea statului în anii ’70 și cred că a dat roade.

– Ați avut mai multe concerte în România. Care sunt amintirile tale cele mai speciale din zilele petrecute în țara noastră?
– Noi iubim foarte mult România și cu siguranță vom reveni să cântăm în România în curând. Îmi amintesc în special că prima dată când am cântat în România a fost la ArtMania, în Sibiu, în 2013. Acolo am cunoscut-o și pe soția mea româncă, din Cluj-Napoca. Ea cântă într-o trupă numită Haggard. Oricum, eram fan Haggard încă de când eram foarte tânăr, așa că a fost o mare onoare să văd trupa cântând după noi.

Când am ajuns la festival, am văzut-o pe viitoarea mea soție făcând repetiții, dar evident că amândoi eram într-o relație la momentul respectiv, așa că a fost atunci doar o legătură de prietenie, dar a fost o experiență uimitoare să fiu pentru prima dată în Transilvania și în România în general. și, evident, Sibiu este un oraș frumos, ArtMania se află în piața principală medievală a orașului, așa că a fost absolut fantastic să am asta ca primă impresie despre România.

Nunta în România, cea mai frumoasă zi din viață

– Dacă ar fi să asociezi România cu o melodie Amaranthe, care ar fi aceea?
– Ar trebui să fie Endlessly, desigur, pentru că ne-am căsătorit în 2019 și, ca prim dans, am avut-o pe Elise care a cântat Endlessly împreună cu un cvartet de coarde.
De asemenea, așa cum este obiceiul în România, am avut un cameraman care a filmat și a documentat întregul eveniment, iar când am văzut filmarea după aceea, am fost cu adevărat impresionați de cât de bine a realizat acest videoclip și nu numai că am filmat doar la locul nunții, ci am filmat și puțin în munți, și a fost foarte frumos să includem în videoclip și acest peisaj românesc superb, așa că, pentru mine, Endlessly este foarte legat de acele peisaje din natura României și, desigur, de cea mai frumoasă zi din viața mea, nunta mea făcută în România.

– Cătălina, soția ta, este româncă și cântă la flaut în trupa germană Haggard. Ce muzică ascultați când sunteți acasă? Tot metal?
– (Zâmbește) Ascultăm tot felul de muzică, avem un apartament care este foarte mult în stilul vechi, așa că ascultăm mult jazz vechi de acum 100 de ani, ascultăm muzică populară suedeză, ascultăm și muzică tradițională românească, desigur, și orice se potrivește contextului, inclusiv muzică clasică, dar, așa cum spui, din moment ce suntem amândoi muzicieni metal, se întâmplă cu siguranță să ascultăm și metal, dar poate puțin mai rar decât ai crede.

„Îmi plac foarte mult nunțile românești”

– Cum ai cunoscut-o pe viitoarea ta soție și ce te-a făcut să te îndrăgostești de ea?
– Ne-am cunoscut când amândoi eram în alte relații, în acea perioadă, dar am păstrat legătura, ne-am scris reciproc urări de ziua de naștere de-a lungul anilor. Iar în 2017 ne-am reîntâlnit într-o croazieră în Caraibe, de la Miami la Haiti, o croazieră metal cu 3.000 de persoane care ascultau muzică metal și dansau sub soarele Caraibelor. Am luat legătura atunci și am păstrat legătura timp de multe luni, până când ne-am dat seama că trebuie neapărat să ne reîntâlnim. De acolo, ne-am dat seama că asta era destinul nostru, să fim împreună pentru tot restul vieții și, după doar doi ani, ne-am căsătorit.

– Ați avut o nuntă transilvăneană în iulie 2019. Care sunt cele mai speciale amintiri de la nunta românească?
– Trebuie să spun că îmi plac foarte mult nunțile românești, așa că am fost la patru dintre ele, adică nu doar la a mea, ci și la a fraților Cătălinei și a unui prieten de-al meu care locuiește și el în Cluj. Și ceea ce îmi place foarte mult la nunțile românești este că, în ceea ce privește petrecerea în sine, sunt mult mai puțin formale decât, să zicem, o nuntă suedeză sau britanică. O nuntă aici, în Suedia, poate fi un pic… este foarte frumoasă, dar poate fi și un pic coșmar. Stai jos, iei cina și asculți discursuri timp de 9-10 ore. Abia apoi te ridici, dansezi, te plimbi și vorbești cu oamenii, așa că ești blocat cu vecinii tăi de masă toată ziua. În timp ce la o nuntă românească, deja după primul fel de mâncare, oamenii se ridică, dansează, se plimbă, merg la bar și beau ceva. Așadar, pentru mine, este un eveniment mult mai social decât ceea ce ai în Suedia. Și cred că românii sunt puțin mai în ton cu fericirea lor pentru nunți și cu sărbătorile decât noi în Suedia sau în Europa de Nord. Și, din punctul meu de vedere, cred că liturghia din biserică este, de asemenea, frumoasă. Nu înțeleg totul.
Dar pentru mine este întotdeauna o experiență culturală minunată și, de fapt, trebuie să menționez că, pentru a mă căsători în România, m-am convertit la credința ortodoxă românească, așa că a fost o experiență minunată, în combinație cu nunta, a fost o experiență culturală foarte interesantă.

– Endlessly este o baladă atât de frumoasă. Care este povestea acestei melodii speciale, al cărei videoclip a fost filmat în România?
– Este o baladă despre emoțiile adevărate create atunci când te îndrăgostești. Această melodie a fost scrisă cu un an înainte ca eu și Cătălina să fim împreună, deci nu a fost scrisă direct în acel context, ci a fost despre ideea de a întâlni pe cineva cu care știi că îți vei petrece restul vieții și nu toată lumea are norocul să aibă o astfel de iubire.

Pentru mine, melodia se concentra pe emoția pură a iubirii și, așa cum am menționat mai devreme în interviu, când începi să sapi în propriile emoții și în propriul creier, poate fi o călătorie destul de sălbatică, dar este interesant că, de multe ori, ai o poveste pe care o folosești ca bază pentru o melodie. În acest caz, melodia a venit prima, iar apoi i s-a acordat un înțeles mult mai profund odată cu nunta și, nu în ultimul rând, aș spune că sute de alte cupluri s-au căsătorit pe această melodie. Primim mesaje aproape în fiecare săptămână de la cupluri care ne trimit videoclipuri din SUA și chiar din Japonia, spunându-ne că au înțeles povestea din spatele acestei melodii.

Așadar, după ce am lansat-o, melodia a căpătat o viață proprie. Și cred că cel mai frumos lucru la această melodie este că poți să-i dai propriul tău sens, dar numai când o împărtășești cu alți oameni capătă cu adevărat sensul ei adevărat.

– În afară de soția ta, desigur, ce altceva mai iubești legat de România?
– Sunt atât de multe lucruri… Consider Cluj-Napoca al doilea meu oraș natal și România a doua mea țară natală și, evident, merg acolo foarte des, așa că sunt multe lucruri de care m-am îndrăgostit cu adevărat și aș menționa, în primul rând, familia Cătălinei și tradițiile, pentru că, așa cum am spus, cred că România este mai legată de tradițiile familiale decât alte țări.

Evident, și noi avem cine în familie și lucruri de genul acesta în Suedia, dar niciodată nu te simți atât de binevenit ca atunci când vii la o familie românească, așa ca la socrii mei și bunica Cătălinei, când vii la ei, masa este întotdeauna plină cu mâncare. Cătălina spune că va fi doar doar o cină mică, dar este o masă imensă cu cea mai uimitoare mâncare.

România are o natură fantastică, aș spune, nu în ultimul rând Carpații, zona din jurul Sinaia este absolut frumoasă. Aș spune că, în general, românii sunt foarte primitori și, cum să spun, sinceri și deschiși.
Așa că este întotdeauna ceva foarte special, știi, când aterizezi din nou în România și știi că vei avea mai multe zile pline de mâncare uimitoare, experiențe uimitoare și oameni minunați.

Elise, solista noastră, s-a îndrăgostit și ea de România când a vizitat Clujul, așa că s-a întors de două ori pentru nunțile fratelui Cătălinei.