Emoționant! Și-a cunoscut mama abia după 42 de ani, când nici nu mai spera! Ce decizie a luat fiica abandonată!

Aceasta a fost adoptată de o familie din Suedia, care i-a oferit o nouă viață. Însă femeia nu a putut să se obișnuiască cu gândul că mama ei biologică a abandonat-o și a vrut neapărat să dea de urma acesteia. Când nu mai avea nici o speranță, aceasta a reușit să se întâlnească abia după 42 de ani, cu femeia pe care a căutat-o întreaga ei viață.

Elisabet, stabilită în orașul Helsingborg , situat la granița dintre Suedia și Danemarca, spune că faptul că a găsit-o este pentru ea un adevărat miracol. „Mama mea avea 21 de ani. Era căsătorită de trei ani cu tatăl meu, un fermier, iar într-o zi el a venit acasă după s-a certat cu cineva. Era nervos și s-a sinucis. S-a otrăvit cu pesticide. Atunci mama mea s-a dus să stea cu părinții ei care insistau să se mărite și să înceapă o nouă viață. Însă, ea era însărcinată și nici măcar nu știa”, a povestit femeia pentru BBC News.

Când familia ei a aflat însă că e însărcinată au dus-o la un centru caritabil din orașul Pune, iar în septembrie 1973 aceasta a adus pe lume o fetiță. „Mi s-a spus că timp de câteva luni a stat la centru, m-a îngrijit și a avut grijă de mine”, a mai adăugat Elisabet.

Însă, abia când a împlinit doi ani, micuța a fost adoptată de o familie din Suedia care i-a oferit o casă și o viață nouă. „Am continuat să-mi pun întrebări despre mama mea din India. Cine era? Cum era? De ce m-a abandonat? Am simțit că trebuie să o caut, având în vedere că eram o parte din ea. Voiam să-mi răspundă la toate întrebările”, a continuat aceasta. Purve-Jorendal a fost norocoasă pentru că părinții ei adoptivi au fost de acord să o ajute să-și găsească mama, deși mulți cunoscuți nu o înțelegeau de ce voia să-și dezgroape trecutul. „Ai o viață bună aici. Las-o în pace”, îi spuneau aceștia.

Dar Elisabet a continuat să se țină de plan. Ea a început să o caute intens în anul 1998, iar aproape după două decenii căutările ei au luat sfârșit într-un mic sat din Maharashtra, având o reîntâlnire emoționantă cu cea care i-a dat viață. „Nici nu pot să-mi descriu sentimentele. Era persoana pe care am căutat-o toată viața. Îmi depășea orice imaginație. A fost un miracol”, a mărturisit femeia. „Nu voiam să o părăsesc. Am început să plâng. Stătea lângă mine și lacrimile mi se rostogoleau pe obraji, în timp ce ea mi le ștergea cu un colț din sari-ul ei, spunându-mi „Nu plânge, copilul meu”. În momentul acela, am simțit că mă iubește”, a mai spus Elisabet, precizând că nu-și dorește să mai trăiască departe de mama ei biologică.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE