Posesorii mărcii Arsenie Boca așteaptă sentința definitivă în dosarul în care au fost condamnați pentru rele tratamente aplicate minorului. „Dosar la ordinul BOR”, zic ei
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Alexandru Talpoș (fost Andor) și Diana-Adela Talpoș au primit, în primă instanță, la Judecătoria Oradea, 5, respectiv 4 ani de închisoare cu executare.
Cuprins:
- Concluziile judecătorilor
- Cum se poziționează cele două părți
- 1. Varianta soției - susținută și de prima instanță
- 2. Varianta soților: „Judecătorul recunoaște bătăile”
- „Nici în comunism nu se făceau asemenea abuzuri”
- „Minorii se află în grija soțului meu”
- BOR: „Am făcut demersurile din punct de vedere legal pentru a aşeza lucrurile în firescul lor”
UPDATE / Pronunțarea a fost amânată pentru a treia oară, de data aceasta pentru data de 19 septembrie
În România, există o firmă IT cu un singur angajat și o cifră de afaceri de peste 100 de milioane de euro, declarată la Registrul Comerțului. Numele firmei este Liciuchiciu și ea este controlată de Diana-Adela și Alexandru Talpoș (fost Andor), cei care dețin, în acte, marca Arsenie Boca.
Cei doi au de multă vreme probleme penale. Au fost condamnați în primă instanță într-un dosar deschis pentru rele tratamente aplicate minorului, care va avea sentința definitivă azi, vineri, 9 septembrie, după două amânări ale pronunțării, la Curtea de Apel din Oradea.
Alexandru Talpoș a primit inițial 5 ani de închisoare cu executare, în timp ce soția sa a fost condamnată la 4 ani la Judecătoria Oradea, cea care a dat soluția în prima instanță.
Despre ce este cazul? Pe scurt, completul format din judecătorul Ioan Timiș a concluzionat că, pe parcursul mai multor ani, Alexandru Talpoș, cu ajutorul actualei soții, i-a influențat pe copii astfel încât aceștia să-și urască mama naturală, blocându-le, în același timp, relațiile cu aceasta.
Concluziile judecătorilor
Magistrații arată că, începând cu august-septembrie 2016, soții Talpoș au împiedicat-o pe fosta soție să aibă legături personale cu fiica minoră, iar începând cu data de 15.06.2017 a împiedicat-o „în mod constant” pe aceeași femeie să aibă legături personale cu fiul care atunci avea 5 ani.
Magistrații susțin că blocajul s-a petrecut prin următoarele:
- „acţiuni de abuz psihologic şi de alienare parentală grave”
- „i-a manipulat împotriva mamei lor, sub pretextul unor acţiuni violente trecute ale acesteia şi le-a interzis să o vadă pe mama lor şi să vorbească cu aceasta”
- „nu a permis evaluarea psihologică a minorilor şi o consiliere corespunzătoare pentru identificarea şi tratarea problemelor psihice, comportamentale, sociale şi a lipsei prezenţei materne în viaţa lor (ambii copii având o stimă de sine redusă)”
- „i-a retras pe fiecare dintre minori o perioadă de la frecventarea cursurilor şcolare şi ale grădiniţei, în scopul de a evita ca mama să-şi vadă copiii măcar în acest cadru instituţional”
- „i-a implicat pe copii în conflictul parental, toate aceste demersuri având consecinţe negative asupra dezvoltării copiilor şi au pus în primejdie gravă dezvoltarea intelectuală şi morală a acestora”
Cum se poziționează cele două părți
Cele două părți și-au susținut argumentele în instanță.
1. Fosta soție susține că cei doi copii au fost întorși împotriva ei de părintele lor, care le-a insuflat ură față de ea, varianta susținută și de judecător, care invocă „sindromul alienării parentale”
2. Talpoș susține varianta că fosta sa soție și-a bătut copiii, iar aceștia nu vor s-o mai vadă
1. Varianta soției - susținută și de prima instanță
La dosar sunt enunțate mai multe momente pe care judecătorul le consideră ca fiind o răzbunare a soților Talpoș pe fosta soție a acestuia și răzvrătirea copiilor împotriva ei prin „inocularea” ideii că cei doi au fost bătuți.
Copilul a auzit vocea mamei şi a ieşit din proprie iniţiativă în curte, plângând că vrea la mama, în prezenţa organului de poliţie. Inculpatul l-a luat pe sus, l-a băgat în casă, apoi copilul a ieşit din nou, plângând după mama. Inculpatul l-a băgat din nou în casăextras din motivare:
Magistratul Ioan Timiș de la Judecătoria Oradea susține, în decizia sa, că minorii nu aveau o părere proastă despre mama lor înaintea izbucnirii conflictului între părinți, ceea ce conduce cazul spre unul de alienare parentală.
Judecătorul citează din autori francezi și spune că „La nivel familial, procesele de manipulare care creează o dependenţă psihologică sunt mai puţin sesizabile, iar impactul lor este prea puţin conştientizat: «E crucial să înţelegem că sindromul alienării parentale reprezintă un abuz emoţional cu consecinţe la fel de devastatoare ca cele ale unui abuz sexual. Într-adevăr, la adăpostul iubirii, are loc un proces distrugător, un veritabil viol psihic. Locul copilului nu mai este respectat. Nevoile lui fundamentale, şi anume nevoia de un tată şi o mamă, îi sunt negate» (B. Goutard, teza de doctorat Le Syndrome d’alienation parentale, Lyon, 2008 - citat de Jacques Biolley în „Copilul şi divorţul”, Ed. Philobia, 2014)”.
2. Varianta soților: „Judecătorul recunoaște bătăile”
Contrar motivării judecătorului, soții Talpoș insistă că mama copiilor îi bătea și susțin că, în motivare, inclusiv acesta indică bătăile - denumite „măsuri de corecție fizică”, însă le consideră, deși „nerecomandate în procesul parental, justificate de contextul factual și comportamentul copiilor, inerent vârstei și aplicate ocazional asupra minorei”.
Diana Talpoș spune, pentru Libertatea, că judecătorul a considerat ca respectivele corecții fizice nu sunt „cauzatoare de suferințe fizice/psihice apte să determine schimbarea de atitudine a copiilor”.
„Nici în comunism nu se făceau asemenea abuzuri”
Libertatea a contactat-o pe Diana Talpoș, care a acceptat să răspundă, în scris, câtorva întrebări.
- Doamnă Talpoș, ce așteptări aveți de la sentința Curții de Apel Oradea, programată pentru 9 septembrie?
- Este vorba despre un proces conceptual, ce așteptări să avem? În prima instanță, am primit 4 ani de închisoare, iar împotriva mea nu există act de sesizare penală, nici făcut de persoana vătămată, nici din oficiu. Soțul a primit 5 ani de închisoare, deși fapta de care suntem acuzați nu există în Codul Penal, are și două clasări, și două sentințe favorabile de care nu s-a ținut cont. Nici în comunism nu se făceau asemenea abuzuri!
- În prima instanță, Judecătoria Oradea v-a condamnat la 4 ani de închisoare, iar pe soțul dumneavoastră la 5 ani de închisoare. Cum comentați decizia respectivă?
- Este o premieră la nivel mondial această sentință dată de judecătorul Timiș Ioan. Totul mi se trage de la faptul că sunt deținătoarea brandului Arsenie Boca. BOR îi datorează societății administrate de mine peste 80 de milioane de euro și a fost mai comod pentru ei să mă bage în pușcărie decât să achite facturile. Șefii ANAF împreună cu oamenii din subordinea lor au fraudat bugetul de stat anulând din pix sechestrul asigurător pus de societatea administrată de mine pe activele BOR. Acest sechestru nu putea fi anulat din pix cum au făcut-o ei, deoarece nu aveau sentință judecătorească cum prevede legea. Taxele aferente acestor tranzacții sunt de peste 170.000.000 de lei, bani care trebuiau să ajungă în vistieria statului. Mușamalizarea acestei fraude și îndepărtarea mea de la conducerea companiei sunt motivele reale ale procesului conceptual.
„Minorii se află în grija soțului meu”
- În acest moment, unde se află cei doi minori?
- Deși sentința prevede că minorii vor fi luați în grija statului, mamei nu îi pot da pentru că este agresivă și i-au fost recomandate ședințe pentru rezolvarea problemelor comportamentale pe care nu le-a urmat. Minorii se află în grija soțului meu la domiciliul nostru. În anul 2019 minorilor le-a fost stabilit domiciliul la tata de către instanță.
- În dosar se arată că minorii au fost împiedicați să își vadă mama, supuși unor „acţiuni de abuz psihologic” și retrași de la școală și grădiniță pentru o perioadă.
- Acestea sunt concluziile contrare probelor aflate la dosarul cauzei, corupția fiind evidentă. Minora a lipsit de la școală în 2017 timp de 3 săptămâni pe motiv că în decembrie 2016 a fost vizitată de mamă la școală, ocazie cu care mama a bătut minora în fața sălii de clasă, diriginta copilei fiind nevoită să o scoată din mâinile mamei, iar la începutul anului școlar 2017 mama a început să îi facă vizite minorei din nou la școală, deși prin sentința cu nr. 4802/2017 i se interzic aceste vizite pe motiv că ar traumatiza minora. Minorul a refuzat frecventarea grădiniței deoarece mama l-a luat de la grădiniță de mai multe ori împotriva voinței lui. Minorii nu au fost niciodată împiedicați să își vadă mama, aceștia au refuzat constant pe motiv că au fost agresați fizic de mamă de nenumărate ori. În plus mama nu a căutat minorii din aprilie 2019, iar înainte i-a mai căutat în 2017 și în 2016, când a bătut la școală minora.
- În ultimii ani, de la debutul dosarului, cei doi minori au fost la psiholog? Au cunoștință de existența dosarului, au fost aduși în instanță?
- Cei doi minori au fost la psihologii DGASPC Bihor, la psihologii ASCO, la psihologii numiți de Parchet, la expertize judiciare, evaluări periodice făcute de DGASPC. Cei doi minori au cunoștință de existența tuturor dosarelor, deoarece au fost audiați în toate, atât în cele civile, cât și în cele penale, atât de psihologii Curții, de judecători, cât și de judecătorii de la Curtea de Apel Oradea. Minorii au cunoștință de existența dosarului.
BOR: „Am făcut demersurile din punct de vedere legal pentru a aşeza lucrurile în firescul lor”
Contactat de Libertatea, purtătorul de cuvânt al Bisericii Ortodoxe Române, Vasile Bănescu, a menționat că este la curent încă din 2018 cu această temă.
„Lucrurile stau riguros în felul următor: numele părintelui Arsenie Boca este intrinsec legat de istoria şi cultura duhovnicească a Bisericii Ortodoxe Române şi este parte a patrimoniului său memorial. Din aceste limpezi şi înalte raţiuni, nicio persoană privată, care nu are nici măcar o legătură de rudenie cu părintele Arsenie Boca, nu avea, nu are și nu poate avea dreptul să se folosească în vreun fel - mai ales mercantil, cum este în cazul menționat - de numele său. Acesta, imaginea sa, ca şi opera sa scrisă sau picturală, aparţin exclusiv Bisericii, pe care a slujit-o cu vocaţie jertfelnică. Să ne gândim la personalitățile oricăreia din marile Biserici din lume. E de imaginat cumva, de exemplu, o «marcă înregistrată» privat «Francisc de Assisi»?”, spune Bănescu pentru Libertatea.
Acesta susține: „Persoanele pe care le invocați și care «deţineau» drepturile asupra imaginii părintelui Arsenie Boca pe teritoriul României, după ce această marcă a fost înregistrată de o firmă din Marea Britanie (deci nici măcar în România, unde, desigur, nu li s-ar fi permis), și-au permis totuși acum câțiva ani să someze sute de societăţi comerciale din ţară, inclusiv magazine ale cultelor religioase, dar şi Mănăstirea Prislop, cerând să nu mai comercializeze fără «licenţă» produse pe care se află chipul părintelui”.
Reprezentantul Bisericii a conchis: „În măsura în care persoanele vizate au continuat să se folosească de acest nume (care aparține de drept și de fapt patrimoniului spiritual al Bisericii) prin așa-zisă «marcă» menţionată, Patriarhia Română, prin Episcopia Devei şi Hunedoarei, sub jurisdicţia căreia funcţionează mănăstirea Prislop, unde se află şi mormântul părintelui Arsenie Boca, a făcut toate demersurile necesare din punct de vedere legal pentru a aşeza lucrurile în firescul lor. Așadar, exact așa se traduce remarca obraznică «ni se trage de la BOR»”.
