Avocatul care cerea 21.000 de euro pentru intervenții la vârful DIICOT, trimis definitiv la pușcărie. Mihai Costea nu-și mai recunoștea vocea din înregistrări, nici propriul scris

În schimb, Curtea de Apel București l-a trimis la pușcărie pe fostul avocat, după ce i-a cerut medicului Mihai Lucan suma de 21.000 de euro pentru a interveni la vârful DIICOT în scopul de a-l scăpa pe chirurg de dosarul delapidării Institutului de Urologie din Cluj-Napoca.

Astfel, instanța a confirmat pedeapsa pe care Mihai Costea a primit-o pe fond, la Tribunalul București, pe data de 19 septembrie 2025.

Reamintim că Mihai Costea a fost avocatul lui Ion și Vasile Balint, cunoscuți ca Nuțu și Sile Cămătaru, pe care i-a reprezentat în procesele pe care aceștia le-au avut în anii 2000.

În anul 2008, Mihai Costea a fost condamnat la 13 ani și 8 luni de închisoare pentru înșelăciune, fiind acuzat de procurori că ar fi utilizat acte false şi că ar fi folosit martori mincinoşi pentru a pune mâna pe mai multe imobile din centrul Capitalei.

În 2014, odată cu intrarea în vigoare a noilor coduri – penal și de procedură penală – Mihai Costea a obținut reducerea pedepsei la doar 8 ani, devenind în acest fel eligibil pentru liberarea condiționată și părăsind penitenciarul în același an.

Cum a ratat Mihai Costea „trenul” prescripției

În motivele de apel, Mihai Costea a invocat decizia RIL nr. 1/2025 pronunțată de Înalta Curte – o hotărâre la care a lucrat și actuala șefă a ÎCCJ, pe atunci judecătoare – care stabilea că prescripția răspunderii penale se calculează de la primul act material al infracțiunilor de corupție, nu de la ultimul, fapt care îi ajută pe inculpați să atingă mai devreme termenul de stingere a răspunderii penale.

Libertatea a consultat Hotărârea nr. 785/2026 pentru a vedea motivele pentru care judecătorii i-au respins lui Mihai Costea toate motivele de apel și l-au condamnat la 4 ani de închisoare:

• „Analizând motivele de apel invocate de către apelantul-inculpat, prin raportare la ansamblul materialului probator administrat în cauză, Curtea constată că sunt neîntemeiate, pentru următoarele considerente, suplimentare faţă de cele avute în vedere de instanţa fondului la pronunţarea soluţiei apelate.
• În primul rând, cu referire la critica vizând descrierea în termeni generici a situaţiei de fapt, vizând împrejurarea că prima instanţă nu a stabilit data săvârşirii faptei, Curtea reţine că nu este susţinută de nici un argument faptic.
• Astfel, constată că, în urma analizării complete şi în detaliu a probelor administrate în cauză, atât în faza de urmărire penală, cât şi în cursul cercetării judecătoreşti, judecătorul fondului a reţinut că fapta de trafic de influenţă există şi că a fost săvârşită de către inculpat – în forma reţinută prin rechizitoriu, cu forma de vinovăţie prevăzută de lege.
• În acest sens, se poate observa că instanţa de fond a reţinut, ca situaţie de fapt comisă de către inculpat şi pentru care a dispus condamnarea sa, că infracţiunea s-a comis în luna septembrie 2018, pe parcursul a trei întâlniri pe care le-a avut cu martorul (Lucan Mihai – n.r.), aşa cum s-a arătat mai sus, fără a se preciza o dată concretă însă, aspectele declarate de martorii audiaţi în cauză şi reţinute de instanţa de fond în analizarea probelor, prin raportare la anumite repere temporale indicate de aceştia, au fost în măsură să permită inculpatului să-şi facă o apărare eficientă şi, în consecinţă, să nu conducă la încălcare dreptului la apărare. (…)
• Se confirmă mai presus de orice îndoială rezonabilă că fapta dedusă judecăţii s-a comis în cursul lunii septembrie, cu certitudine anterior datei de 25.09.2018, prin cel puţin trei întâlniri dintre inculpat şi martorul (Lucan Mihai – n.r.), întâlniri la care inculpatul a pretins de la martor suma totală de 21.000 de euro, pentru a interveni pe lângă procurorul şef al D.I.I.C.O.T. de la acea dată (Felix Bănilă – n.r.) în vederea obţinerii unei soluţii favorabile în dosarul înregistrat la D.I.I.C.O.T. – Structura Centrală cu nr. 1050/D/P/2017, în care (Lucan Mihai – n.r.) avea calitatea de inculpat.
• Faptul că nu pot fi identificate cu exactitate datele din cursul lunii septembrie 2018, la care au fost cele trei întâlniri dintre inculpat şi martorul (Lucan Mihai – n.r.), date la care s-a pretins suma de inculpat în vederea traficării influenţei sale în împrejurările anterior expuse, nu constituie un element de natură a afecta în vreun fel claritatea acuzaţiei adusă inculpatului, (…)
• În orice caz, în ceea ce priveşte o eventuală incidenţă a dispoziţiilor privind prescripţia răspunderii penale (ceea ce nu este însă cazul în speţa de faţă – termenul de prescripţie fiind de 8 ani), prin prisma deciziei nr. 1/2025 dată în recursul în interesul legii de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, se constată că aceasta se poate împlini cel mai devreme la data de 31.08.2026 prin raportare la perioada certă în care s-a comis infracţiunea (în cursul lunii septembrie 2018)”, se arată în documentul citat.

Fostul avocat se făcea că nu-și recunoaște vocea și propriul scris

Fostul avocat a susținut că este nevinovat, întrucât experții n-au putut stabili cu certitudine că vocea din înregistrări și scrisul de pe bilețele i-ar aparține.

Medicul Mihai Lucan îl înregistrase pe Mihai Costea în timp ce acesta din urmă îi promitea că-l va scăpa de dosar.

Când s-a ajuns la prețul traficului de influență, Mihai Costea a scris pe o hârtie „20.000” (în euro, pentru Felix Bănilă) și „1.000” (pentru el), ceea ce l-a făcut pe medic să exclame: „Bă, tată, dar ce ieftin ești!”.

• „În continuare, instanţa de control judiciar are în vedere considerentele pentru care instanţa de fond a dispus condamnarea inculpatului sub aspectul săvârşirii acestei infracţiuni, pe care şi le însuşeşte în totalitate, ca efect al analizei proprii a situaţiei de fapt şi a întregului material probator administrat în cauză. (…)
• În acest sens, constată că soluţia de condamnare nu se bazează pe simple supoziţii ori pe aspecte de fapt fără suport probator şi nici pe un unic mijloc probator – declaraţia martorului (Lucan Mihai – n.r.), dată în faza de urmărire penală, astfel cum a acreditat ideea inculpatul – ci, dimpotrivă întreg eşafodajul probator confirmă săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului. (…)
• Este adevărat că raportul de expertiză criminalistică privind examinarea vocii nu a putut stabili dacă inculpatul (Costea Mihai – n.r.) este sau nu una dintre persoanele înregistrate, concluzie fundamentată pe faptul că fişierele analizate cu corespundeau din punct de vedere cantitativ, după caz calitativ, însă toate celelalte probele anterior expuse, coroborate, confirmă mai presus de orice îndoială rezonabilă autenticitatea şi veridicitatea discuţiilor dintre inculpatul (Costea – n.r.) şi martorul (Lucan – n.r.), discuţii înregistrate  de martor şi puse la dispoziţia organelor de urmărire penală.
• În ceea ce priveşte declaraţia de suspect din cursul urmăririi penale, Curtea constată că inculpatul a precizat expres că nu doreşte să dea declaraţie şi că va reveni ulterior cu o declaraţie în prezenţa unui avocat.
• Totuşi, în pofida acestei poziţii, inculpatul a renunţat la dreptul la tăcere şi a continuat cu unele precizări, arătând că: «Mi s-a pus la dispoziţie de către organele de urmărire penală o înregistrare audio. Ascultând această înregistrare, mi-am recunoscut vocea. Îmi rezerv dreptul de a propune probe, inclusiv în legătură cu această înregistrare».
• În continuare, Curtea observă că inculpatul nu a invocat în faţa primei instanţe o încălcare a dreptului la tăcere sub aspectul celor menţionate în cuprinsul declaraţiei de suspect, dimpotrivă, cu ocazia audierii de către instanţa de fond a ţinut să facă din nou precizări exprese referitor la faptul că : «Iniţial am recunoscut vocea ca fiind a mea, pentru că nu mi-au pus înregistrarea completă, am auzit câteva cuvinte şi am crezut că vocea îmi aparţine».
• Or, în atare condiţii devine evident faptul că în cursul urmării penale, în declaraţia de suspect, acesta a ţinut să facă acele precizări în referire la înregistrarea prezentată de către organele de urmărire penală (chestiune necontestată de inculpat).
• În faţa instanţei de  apel, inculpatul şi-a nuanţat iarăşi poziţia în referire la precizările sale din declaraţia de suspect, acreditând o nou ipoteză explicativă în sensul că procurorul în ziua audierii ca suspect i-ar fi pus o înregistrare în care se menţiona «Doar bună ziua!», înregistrare care ar fi fost făcută de procuror chiar în acea zi, întrucât «la DNA se înregistra, fiind unitate de securitate zero, …nu mi s-a spus că sunt înregistrat sau filmat, dar bănuiesc acest lucru».
•  Curtea observă că aceste supoziţii ale inculpatului sunt chestiuni nou invocate, diferite de cele susţinute în faţa primei instanţe (când a arătat cu totul altceva), iar prin raportare la întreg ansamblul probator aceste afirmaţii nu au un minim corespondent în realitatea obiectivă, fiind simple presupuneri fără suport probator.
• În tot acest context argumentativ, Curtea constată, totuşi, că nu precizările aduse de inculpat în declaraţia sa de suspect în referire la conţinutul înregistrărilor sunt elementele care creează convingerea Curţii privind existenţa discuţiilor înregistrate dintre inculpat şi martorul (Lucan – n.r.) în sensul traficării influenţei pe lângă procurorul şef DIICOT, ci celelalte mijloace de probă analizate coroborat, aşa cum s-a arătat mai sus.
• Curtea observă că apărarea inculpatului se grefează, în principal, pe două probe cu expertiză, respectiv criminalistică grafoscopică şi fonoscopică, susţinând că concluziile celor două rapoarte de expertiză întocmite în cauză, nu justifică reţinerea nevinovăţiei sale.
• În realitate însă, se constată că cele două rapoarte de expertiză nu concluzionează că fie vocea, fie scrisul nu aparţin inculpatului, ci că experţii nu se pot pronunţa, cu certitudine, în sens afirmativ, or, aşa cum s-a arătat mai sus celelalte probe mai sus analizate (declaraţii martori, proces verbal de redare a înregistrărilor ambientale efectuate de martorul Lucan, procesul verbal de analiză datelor de trafic şi localizare) conduc la concluzia certă că inculpatul, în cursul lunii septembrie 2018 a pretins de la acesta suma totală de 21.000 euro, pentru a interveni pe lângă procurorul şef al DIICOT de la acea dată, (Felix Bănilă – n.r.), în vederea obţinerii unei soluţii favorabile în dosarul înregistrat la DIICOT cu nr. 1050/D/P/2017, în care (Lucan Mihai – n.r.) are calitatea de inculpat. (…)
• Față de cele expuse, Curtea constată că pedeapsa aplicată inculpatului de prima instanță – și anume  4 ani închisoare pentru infracțiunea de trafic de influență și, orientată în apropierea minimului special este necesară în vederea împlinirii scopului pedepsei, respectiv reeducarea inculpatului şi prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni”, se mai arată în documentul citat.

Rechizitoriu: Mihai Costea se lăuda că poate interveni la vârful DIICOT

În rechizitoriu, procurorii DNA rețin că fostul avocat Mihai Costea s-a întâlnit de trei ori cu medicul Mihai Lucan, căruia i-a propus, de fiecare dată, să-i dea 21.000 de euro pentru a-l scăpa de dosarul Lukmed:

• „Inculpatul (Costea Mihai – n.r.), în luna septembrie 2018, pe parcursul a trei întâlniri pe care le-a avut cu martorul (Lucan Mihai – n.r.), a pretins de la acesta suma totală de 21.000 euro, pentru a interveni pe lângă procurorul şef al DIICOT de la acea dată, (Felix Bănilă – n.r.), în vederea obţinerii unei soluţii favorabile în dosarul înregistrat la DIICOT – Structura Centrală cu nr. 1050/D/P/2017, în care (Lucan Mihai – n.r.) are calitatea de inculpat (din suma respectivă, 20.000 euro ar fi urmat să ajungă la procurorul-șef al DIICOT, iar 1.000 euro urmau a fi păstraţi de inculpat, pentru acoperirea cheltuielilor făcute de acesta).
• Dosarul penal nr. 525/P/2018 al DNA s-a format ca urmare a denunţul formulat la data de 05.10.2018 de numitul (Tudor Marian – n.r.), avocat în cadrul Baroului Bucureşti, cu privire la săvârşirea unor fapte de corupţie.
• Din denunț a reieșit că numitul (Lucan Mihai – n.r.) a fost anchetat de către Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism (DIICOT) în dosarul penal nr. 1050/D/P/2017, având calitatea de inculpat. În vara anului 2018 acesta l-a cunoscut pe inculpatul (Costea Mihai – n.r.), fost avocat în Baroul Bucureşti, în contextul derulării unei tranzacţii imobiliare.
• Între cei doi au avut loc mai multe întâlniri, iar la a treia sau a patra dintre acestea, desfăşurată în biroul lui (Lucan Mihai – n.r.), (Costea Mihai – n.r.) i-a spus că îl cunoaşte foarte bine pe procurorul şef al DIICOT, (Felix Bănilă – n.r.) şi că îl poate ajuta să obţină o soluţie favorabilă în ancheta care îl privea. (Costea Mihai – n.r.) i-a mai spus lui (Lucan Mihai – n.r.) că a doua zi se va duce la Bacău, pentru a se întâlni cu (Felix Bănilă – n.r.) şi a discuta cu acesta detaliile financiare.
• (Lucan Mihai – n.r.) s-a consultat cu avocatul său, (Tudor Marian – n.r.), care l-a sfătuit să nu dea curs propunerii lui (Costea Mihai – n.r.), dar nici să nu îl refuze categoric și, totodată, să înregistreze viitoarele discuţii pe care le va purta cu acesta. (Tudor Marian – n.r.) s-a temut că s-ar putea ca inculpatul (Costea Mihai – n.r.) să fi fost trimis de cineva din interiorul DIICOT pentru a-l provoca pe (Lucan Mihai – n.r.), motiv pentru care l-a rugat pe cel din urmă să aştepte până verifică el dacă (Felix Bănilă – n.r.) îl cunoaşte pe inculpat.
• În acest sens (Tudor Marian – n.r.) a apelat la un amic, (Pascu Virgil – n.r.), care este prieten de familie cu (Felix Bănilă – n.r.), căruia i-a relatat cele întâmplate.
• Acesta l-a contactat direct pe fostul procuror şef al DIICOT care i-a spus că nu îl cunoaşte pe (Costea Mihai – n.r.) şi nu a auzit de numele lui. După câteva zile, cu ocazia unei noi întâlniri pe care a avut-o cu inculpatul (Costea Mihai – n.r.), tot în biroul său, (Lucan Mihai – n.r.) a înregistrat discuţia purtată cu acesta. 
• În cadrul întâlnirii, (Costea Mihai – n.r.) a accentuat faptul că îl cunoaşte pe (Felix Bănilă – n.r.) şi că îl poate sprijini pe (Lucan Mihai – n.r.) în a obţine o soluţie favorabilă în dosarul instrumentat de DIICOT, în care are calitatea de inculpat.  (Lucan Mihai – n.r.) l-a întrebat pe (Costea Mihai – n.r.) despre condiţiile în care face acel demers, context în care cel din urmă a scris pe o foaie de hârtie cifrele «20.000» şi «1000», precum şi iniţialele «FB».
• Cu ocazia audierii sale în calitate de martor, (Lucan Mihai – n.r.) a arătat că cifrele respective reprezentau sumele de bani, în euro, pe care el ar fi trebuit să le plătească în schimbul soluţionării favorabile a dosarului.
• Suma de 20.000 euro urma să ajungă la (Felix Bănilă – n.r.) iar cea de 1000 de euro la (Costea Mihai – n.r.), pentru acoperire cheltuielilor făcute de acesta. (Lucan Mihai – n.r.) l-a întrebat de ce face asta pentru el, iar (Costea Mihai – n.r.) i-a răspuns că o face pentru că poate.
• Inculpatul i-a spus lui (Lucan Mihai – n.r.) că a mai apelat anterior la sprijinul lui (Felix Bănilă – n.r.) pentru a rezolva alte probleme judiciare (…), context în care a menţionat că a obţinut ridicarea unui sechestru în valoare de 1 milion de euro.
• Ulterior a mai avut loc o întâlnire între (Lucan Mihai – n.r.) şi (Costea Mihai – n.r.), discuţia având acelaşi obiect, respectiv remiterea sumelor de bani scrise pe foaia de hârtie.
• Şi această discuţie a fost înregistrată de (Lucan Mihai – n.r.). Reportofonul pe care (Lucan Mihai – n.r.) a înregistrat cele două convorbiri cu inculpatul (Costea Mihai – n.r.) a fost predat de acesta organelor de urmărire penală, prin intermediul avocatului său, (Tudor Marian – n.r.).
• Din declaraţia martorului denunţător (Tudor Marian – n.r.) dată în cursul urmăririi penale rezultă că este avocat în Baroul Bucureşti şi în această calitate îl asistă pe profesorul (Lucan Mihai – n.r.) în dosarul penal nr. 1050/DP/2017, aflat în instrumentarea DIICOT – Structura Centrală, la procurorul (Delcea Marian – n.r.)”, se arată în rechizitoriu.

Ce s-a întâmplat cu dosarul medicului Mihai Lucan

Pe data de 21 decembrie 2017, medicul Mihai Lucan a fost reținut și ulterior plasat sub control judiciar într-un dosar de delapidare și constituire de grup infracțional organizat.

Acuzațiile îl vizau și pe fiul lui Mihai Lucan, precum și pe directori de la Institutul de Urologie și Transplant Renal din Cluj-Napoca. În esență, procurorii DIICOT îl suspectau pe Mihai Lucan că, în perioada 2005-2016, ar fi delapidat Institutul în favoarea clinicii lui private, Lukmed.

Medicul ar fi transferat fără acte, de la spital la clinica lui, un aparat utilizat în tratarea diferitelor forme de cancer prin crioterapie, iar consumabilele folosite au fost plătite tot din banii Institutului.

Astfel – spun procurori – au fost trataţi 159 de pacienţi, fiindu-le percepute sume cuprinse între 3.000 şi 6.700 de euro/intervenţie. Ce s-a întâmplat cu dosarul Lukmed aflăm din audierea avocatului Marian Toader, cel care îl reprezintă pe Mihai Lucan, care a avut loc pe data de 8 aprilie 2024:

„Martorul (Tudor Marian – n.r.) precizează că dosarul are nr. (…)/P/2021 și a fost declinat de la DIICOT – Structura Centrală către Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj, urmare a clasării cauzei pentru infracțiunea de grup infracțional organizat, iar din anul 2021 la zi a fost efectuat un singur act de procedură, fiind audiat expertul desemnat în cauză”, se arată în Încheierea din 8 aprilie 2024.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro