Moșii de vară sau Sâmbăta Morților este o zi specială în tradiția ortodoxă românească și reprezintă una dintre cele mai importante momente dedicate pomenirii celor morți. Unul dintre cele mai cunoscute obiceiuri în această zi este cel de a da de pomană pentru cei adormiți, însă ortodocșii respectă și alte tradiții legate de moșii de vară.
Cuprins:
Moșii de vară 2026 sau Sâmbăta Morților este prăznuită în sâmbăta dinaintea Rusaliilor, adică pe 30 mai, și este legată de credința că rugăciunile făcute atunci pentru sufletele celor adormiți au o putere deosebită.
Pentru mulți credincioși, Moșii de vară reprezintă o tradiție importantă, dar și un moment de reculegere, de apropiere sufletească și de amintire a celor care nu mai sunt printre noi.
În tradiția populară, termenul de ”moși” se referă la străbuni sau strămoși, la toți cei care nu mai sunt printre cei vii. Pe parcursul unui an calendaristic sunt mai multe zile de ”moși”, fiecare dintre ele fiind prăznuită într-o zi de sâmbătă.
Sâmbăta Morților este o zi încărcată de tradiții și obiceiuri populare. Oamenii merg la biserică pentru a participa la slujbele speciale de pomenire, unde preoții rostesc rugăciuni pentru odihna sufletelor și pentru iertarea păcatelor celor adormiți. Numele celor plecați sunt pomenite unul câte unul, după pomelnicele scrise de credincioși, iar familiile aduc colivă, colaci și vin pentru slujba de parastas.
Unul dintre cele mai răspândite obiceiuri de Moșii de vară este împărțirea sau datul de pomană. Se pregătesc diferite mâncăruri și deserturi pe care credincioșii le oferă în memoria celor decedați. În funcție de zonă, se împart sarmale, orez cu lapte, fructe de sezon, cireșe, plăcinte sau colaci proaspeți.
De multe ori, toate acestea sunt așezate în vase noi. Gestul este unul cu o importantă semnificație în credința ortodoxă, deoarece milostenia făcută în numele celor morți este considerată o faptă bună care aduce alinare sufletelor acestora.
În multe sate din România, ziua Moșilor de vară începe dis-de-dimineață, când oamenii merg la cimitir pentru a curăța și îngriji mormintele celor dragi. Se aprind lumânări, se pun flori proaspete și se rostesc rugăciuni. Există credința că sufletele celor plecați se bucură atunci când nu sunt uitate și când familia se roagă pentru ele.
De Moșii de vară, credincioșii ortodocși împart diferite alimente și băuturi în amintirea celor adormiți. Tradiția diferă puțin de la o regiune la alta, însă scopul este același.
Printre cele mai des întâlnite lucruri care se împart de Moșii de vară se numără coliva, considerată simbol al pomenirii morților în tradiția ortodoxă.
De asemenea, se împart colaci sau pâine proaspătă, cozonac sau plăcinte. În multe zone ale țării, gospodinele pregătesc sarmale, orez cu lapte, pilaf, ciorbe sau alte mâncăruri gătite, care sunt oferite vecinilor, rudelor sau persoanelor nevoiașe.
Fiind o sărbătoare de început de vară, se împart frecvent și fructe de sezon, mai ales cireșe și căpșuni.
Uneori, oamenii oferă și dulciuri, biscuiți ori prăjituri făcute în casă. Alături de mâncare, se pune aproape întotdeauna o lumânare aprinsă, simbol al luminii și al rugăciunii pentru sufletul celui pomenit.
În tradiția populară există obiceiul ca toate acestea să fie oferite în vase noi. Se împart căni, farfurii, castroane sau ulcele din lut ori ceramică, împodobite uneori cu flori.
În multe zone din România, oamenii dau de pomană și apă rece, suc sau vin, mai ales în zilele călduroase, existând credința că astfel sufletele celor adormiți primesc alinare și răcoare.
De Moşii de vară se aduc la biserică frunze de nuc şi ramuri de tei, care după ce sunt binecuvântate de preoţi. Apoi se pun la icoană pentru a ocroti gospodăria de pagubă şi boală. În unele zone florile de tei erau folosite ca remediu împotriva surzeniei.
Pentru a scăpa de necazurile provocate de furtuni şi ploi, în popor se spune că e bine să arunci în curte, din pragul casei, o crenguţă cu flori de tei sfinţită la biserică în ziua Moşilor de vară.
Tradițiile populare păstrează și numeroase credințe vechi legate de această zi. În unele regiuni se spune că, până la Moșii de vară, sufletele morților ar rămâne aproape de casele în care au trăit, iar după această zi se întorc în lumea de dincolo. De aceea, oamenii încearcă să respecte toate obiceiurile de pomenire și să ofere de pomană cât mai curat și cu inimă bună. Chiar dacă unele dintre aceste credințe sunt doar superstiții, ele au rămas încă în folclor.
Numele de parastas vine din limba greacă şi înseamnă a mijloci, a sta în locul cuiva. Potrivit tradiției creștine, numele vine de la faptul că noi, cei vii, mijlocim către Dumnezeu pentru cel mort.
Parastatul este slujba religioasă care se oficiază în biserică pentru pomenirea celor morți. Pe de altă parte, pomana reprezintă hrana și bunurile care sunt dăruite de familie sau de către cei apropiați, pentru sufletul celor decedați. De obicei, după orice parastas se pregătesc și alimente pe care familia le va oferi de pomană, pentru sufletul decedatului. Pomana poate avea loc la biserica, acasă sau, mai nou, la un restaurant.
Pe lângă zilele în care se face parastas individual celor decedați, Biserica Ortodoxă are și alte zile fixate în care se fac parastase colective, adică se face pomenirea tuturor celor adormiți. Aceste pomeniri colective au loc de mai multe ori pe an și anume:
Descoperă și Cum se face sfințirea unei biserici ortodoxe
„Pomenește, Doamne, pe cei ce intru nădejdea Învierii și a vieții celei ce va să fie au adormit, părinti și frați ai noștri și pe toți cei care intru dreaptă credință s-au săvârșit, și iartă-le lor toate greșelile pe care cu cuvântul său cu fapta sau cu gândul le-au săvârșit, și-i așază pe ei, Doamne, în locuri luminoase, în locuri de verdeață, în locuri de odihnă, de unde au fugit toată durerea, întristarea și suspinarea, și unde cercetarea Feței Tale veselește pe toți sfinții Tăi cei din veac.
Dăruiește-le lor si noua Imparatia Ta si impartasirea bunatatilor Tale celor negraite si vesnice si desfatarea vietii Tale celei nesfarsite si fericite.
Că Tu ești învierea și odihna adormiților robilor Tăi (numele), Hristoase, Dumnezeul nostru, și Ție slavă înălțăm, împreuna și Celui fără de început al Tău Părinte și Preasfântului și Bunului și de viață făcătorului Tău Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.
Cu sfinții odihnește, Hristoase, sufletele adormiților robilor Tăi, unde nu este durere, nici întristare, nici suspin, ci viață fără de sfârșit! Amin!”
Foto - Shutterstock.com
Nerasist 28.05.2026, 11:57
In Muntenia se împarte orezul cu lapte pe frunza de nuc. Acesta că și coliva și alte alimente ritualice ar fi bine să rămână pentru ritual și nu ca prăjitură de cofetărie sau restaurant, nu că desert.