Hobby-ul surprinzător al unui elev de 15 ani de la Colegiul IL Caragiale din Ploiești: „Croșetează chiar și în pauze”

Ștefan, care este din orașul Urlați, 25 de kilometri nord-est de Ploiești, are acest hobby surprinzător încă de la 8 ani. Își urmărea mama croșetând și a făcut și el primele „ochiuri de lanț”.

Mă punea mama, la început, să fac un metru de lanț. Apoi doi metri… doar ca să mă obișnuiesc cu lucrul de mână.

Treptat, tânărul a început să lucreze ce în ce mai mult și mai complicat. A învățat, apoi, să facă fulare. „Mai am și acum primul obiect croșetat”, povestește Ștefan.

„Este o pasiune pe care am deprins-o de la mama”, insistă elevul. Mama este și cel mai înfocat susținător al lui Ștefan. Dar și profesorii de la liceu. Care au fost surprinși când au descoperit pasiunea elevului: „Croșetează chiar și în pauzele de la ore”.

„Cel mai mult mă pasionează florile”

„Profesorii mei mă susțin, mai ales doamna de franceză! Sunt de acord și spun că este rar că eu, ca băiat, sunt pasionat de croșetat. Dar nu am să renunț niciodată la pasiunea mea”, spune Ștefan.

În luna martie, elevul nu cumpără mărțișoare sau cadouri pentru profesoare, ci le confecționează cu mâna lui. A făcut ghiocei ca mărțișor pentru colege și lalele croșetate pentru doamnele profesoare.

„Mă pasionează florile cel mai mult”, explică adolescentul.

VEZI GALERIA  FOTOPOZA 1 / 3

Lucrează cu plăcere pentru că știe că micile lui cadouri sunt apreciate, mai ales că sunt făcute 100% manual.

„E nevoie de curaj ca să arăți că tu, ca băiat, faci așa ceva”

Colegii îl privesc, uneori, ca pe un ciudat. „E nevoie de curaj ca să arăți că tu, ca băiat, faci așa ceva”, spune Ștefan care, recunoaște, că, mai ales la școală, nu este ușor întotdeauna. Are însă parte de susținerea profesorilor și asta contează enorm pentru el.

El vrea să urmeze cursurile unei facultăți de Drept după terminarea liceului. Dar insistă că nu va înceta să croșeteze. „Este un bobby care mă relaxează. Poate, pe viitor, îmi va aduce și un venit în plus”.

Mama îi este principalul susținător, tatăl și sora îl încurajează și ei: „Au văzut ce-mi iese din croșetă și mă sprijină și ei. Tata mi-a adus o sârmă mai subțire, care se îndoaie mai ușor, și acum îmi ies mai bine ghioceii”.

„De când era un copilaș, era pasionat de tot ceea ce înseamnă lucrul din strămoși, adică de vechi! Iar când spun lucru strămoșesc, mă refer la tricotat, croșetat, țesut la război”, a spus mama lui Ștefan.

Mă bucur că îi place. Fiind și băiat, mai rar așa ceva. Mai ales acum în zilele noastre, tot tineretul este interesat de altceva! O sa îl susțin în tot ceea ce face în continuare!

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro