SUA vor ca Iranul să accepte un moratoriu nuclear de 20 de ani: iranienii ar putea cere la schimb dreptul de a îmbogăți uraniu

Diplomații avertizează, însă, că ambele tabere și-au asumat inițial poziții maximaliste.

Condițiile Washingtonului

Întrebat despre evoluția negocierilor, vicepreședintele american J.D. Vance a declarat luni că „mingea este cu adevărat în terenul lor”, reiterând cerința fermă a Washingtonului: Teheranul trebuie să își transfere stocul de uraniu îmbogățit în afara republicii islamice.

Conform unor rapoarte apărute inițial în publicația Axios, SUA solicită o pauză de două decenii în activitatea nucleară a Iranului.

De asemenea, o barieră majoră și constantă în negocieri o reprezintă insistența președintelui Donald Trump pentru o capacitate de „îmbogățire zero” și desființarea infrastructurii aferente.

Liniile roșii ale Teheranului

Pentru Iran, solicitările americane, în special „îmbogățirea zero”, reprezintă o linie roșie. Oficialii iranieni își apără poziția invocând drepturile care le revin în calitate de semnatari ai Tratatului de neproliferare nucleară.

Mai mult, Teheranul condiționează orice acord de ridicarea sancțiunilor și deblocarea activelor sale din străinătate.

„Poți să te joci cu cifrele și poate să ajungi undeva la mijloc, dar pentru Iran aceasta este o chestiune de mândrie și rezistență. Dacă se angajează la un moratoriu prelungit, acesta ar trebui să vină cu o mulțime de avantaje, inclusiv dreptul lor de a îmbogăți”, a explicat Sanam Vakil, expert în cadrul institutului Chatham House.

Urmările războiului

Capacitatea nucleară a Iranului a fost deja paralizată din punct de vedere operațional. Cele trei facilități principale de îmbogățire a uraniului — Natanz, Fordow și un amplasament din Isfahan — au fost grav avariate în luna iunie a anului trecut, în urma bombardamentelor americane din timpul războiului de 12 zile purtat de Israel.

Deși Iranul nu a mai îmbogățit uraniu de la acel moment și neagă constant intenția de a construi arme nucleare, statele occidentale sunt profund îngrijorate de consecințele atacurilor.

Teama principală este legată de soarta celor 440 de kilograme de uraniu (îmbogățit aproape de nivelul necesar armamentului), despre care se crede că sunt îngropate sub dărâmăturile instalațiilor bombardate.

Istoricul discuțiilor eșuate

Relațiile diplomatice recente au fost marcate de încercări ratate și declarații contradictorii.

În luna februarie, înainte de izbucnirea conflictului, cele două state au purtat trei runde de discuții indirecte. La acea vreme, SUA propuseseră un moratoriu de 10 ani asupra îmbogățirii.

Pe 28 februarie, cu o zi înainte ca forțele SUA și ale Israelului să atace Iranul, ministrul de Externe al Omanului, Badr Albusaidi (principalul mediator), susținea că s-au făcut „progrese semnificative”, iar Iranul ar fi fost de acord cu „stocare zero și verificare completă”.

Oficialii americani au contestat această versiune a evenimentelor, iar Donald Trump s-a alăturat premierului israelian Benjamin Netanyahu în declanșarea ofensivei.

Actuala criză este o consecință a eșecului acordului semnat în 2015, în timpul administrației Obama. Atunci, Iranul acceptase o limită de puritate a uraniului de 3,67% și un stoc maxim de 300 kg timp de 15 ani, în schimbul ridicării sancțiunilor.

Înțelegerea s-a prăbușit după ce Donald Trump a abandonat-o unilateral în primul său mandat, impunând un val de noi sancțiuni.

În replică, Teheranul și-a extins dramatic activitatea nucleară, ajungând la purități apropiate de cele necesare armelor, deși a insistat mereu că programul are un scop strict civil.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE