Temerile privind migrația împing Europa în brațele dreptei radicale, înaintea unui an electoral major

Moartea unui bebeluș, într-un centru de primire pentru solicitanții de azil din Olanda, a fost cea care l-a convins pe premierul Mark Rutte că Europa se confruntă din nou cu o criză a migranților.

Copilul de trei luni a murit într-o sală de sport dintr-un sat de la granița cu Germania. Imaginile centrului copleșit de cei sosiți de peste granițe, cu familii care dormeau în aer liber, au arătat alegătorilor olandezi că guvernul pare să fi pierdut controlul migrației.

Rutte a considerat că acest lucru ar fi un cadou pentru extrema dreaptă, scrie Financial Times, așa cum s-a întâmplat în 2015-2016, când un val de migranți a alimentat ascensiunea unei noi generații de politicieni populiști pe întregul continent.

În semn de răspuns, premierul a promis măsuri de limitare a migrației, iar această schimbare de direcție a dus la prăbușirea fragilului său guvern de coaliție.

Sub o nouă conducere, partidul său, VVD (Partidul Popular pentru Libertate și Democrație), a desfășurat o campanie electorală axată pe imigrație și chiar a deschis ușa colaborării cu extrema dreaptă condusă de Geert Wilders.

Strategia a eșuat. În noiembrie, Wilders a fost cel care a triumfat la urne, iar gruparea sa antimigrație, Partidul Libertății (PVV), și-a mărit spectaculos numărul de mandate în parlament. VVD a căzut pe locul al treilea.

Recomandări

Balanța aderării la UE. Câștig de 65 de miliarde de euro pentru România. „Dacă vrem să vedem cum ar fi arătat țara noastră fără UE, ar trebui să mergem în Republica Moldova”

Victoria unui extremist precum Wilders, care a promis să interzică moscheile și Coranul, a provocat un șoc în întreaga Europă. Ea i-a încurajat pe aliații suveraniști din alte țări, subliniind în același timp dilemele partidelor tradiționale, care încearcă să gestioneze îngrijorarea tot mai mare a publicului în legătură cu numărul de migranți, scrie Financial Times.

Anul trecut au existat 874.000 de cereri de azil în UE și aproape 650.000 în primele opt luni din 2023. Asta dincolo de cei 4,2 milioane de ucraineni cărora li s-a acordat protecție temporară, de la invazia pe scară largă a Rusiei, în februarie 2022.

Unele centre de primire din nordul Europei au ajuns la capacitate maximă, deși numărul migranților care au ajuns în Europa este mult mai mic decât în 2015 și 2016.

Cu toate acestea, recenta creștere a numărului de azilanți îi împinge pe alegători în mâinile partidelor populiste și de extremă-dreapta deja consacrate, după cum arată sondajele. Acestea sunt pe cale să obțină câștiguri semnificative în alegerile pentru Parlamentul European din iunie 2024 și să exercite o influență mai mare asupra elaborării politicilor UE.

„Chestiunea imigrației a devenit foarte emoțională”

Recomandări

Nicușor Dan ocupă prima poziție în intențiile de vot ale bucureștenilor, în primul sondaj realizat după intrarea în cursă a Gabrielei Firea. Câte procente ar obține Piedone

Temându-se de o reacție electorală negativă, guvernele caută în prezent soluții tot mai drastice, în special externalizarea procesării cererilor de azil, pentru a reduce numărul de sosiri la frontierele lor. Aceste soluții testează însă limitele legislației UE.

În Franța, dificultățile cu care se confruntă președintele Emmanuel Macron în adoptarea reformelor privind imigrația au evidențiat autoritatea sa diminuată, după alegerile de anul trecut.

Un proiect de lege susținut de Macron și-a propus să reducă accelerarea expulzărilor în cazul migranților care nu au obținut drept de azil, regularizând în același timp statutul imigranților din sectoare critice. Proiectul, care se voia un compromis, a fost criticat și de stânga parlamentară, și de dreapta.

O versiune înăsprită a legii a fost aprobată marți de Adunarea Națională, cu sprijinul extremei drepte, care a revendicat astfel „o victorie ideologică”.

Nu a fost o victorie pentru Macron însă. Mai mulți dintre miniștrii săi moderați au amenințat că vor demisiona, iar numeroși parlamentari ai partidului care îl susține nici nu au votat proiectul de lege.

Dezbateri aprinse sunt și în alte țări.

Luând cuvântul la un eveniment organizat recent la Roma de prim-ministra italiană Giorgia Meloni, premierul britanic Rishi Sunak a declarat că țările europene vor fi „copleșite” dacă nu vor reduce migrația nereglementată pe continent.

Însă încercarea guvernului său de a salva controversatul plan de a trimite în Rwanda solicitanții de azil care sosesc peste Canalul Mânecii a declanșat un război civil în cadrul partidului conservator aflat la putere.

„Chestiunea imigrației a devenit foarte emoțională”, a subliniat un diplomat european, citat de Financial Times.

Unii politicieni se tem că accentul pus pe imigrație, împins de partidele de extremă dreapta, vine în detrimentul unei politici eficiente.

„Nu contează dacă în țările respective problema este cu adevărat mare sau nu, dacă chiar există refugiați, aceste partide (de extremă dreapta) o pun în fruntea agendei”, a spus Katarina Barley, fostă ministră germană a Justiției, în prezent europarlamentară.

„Iar acest lucru creează o dinamică în discuția politică și care apoi nu are drept scop rezolvarea problemelor”, a adăugat ea, potrivit cotidianului financiar.

„Dorința de a ajuta”

Imigrația este de mult timp o problemă controversată în Europa, generând tensiuni între principalele țări de intrare, în general cele din sud, și cele din nord-vest, care sunt destinațiile finale ale migranților.

În 2015-2016, aproximativ 2,3 milioane de oameni au solicitat azil în UE, mulți dintre ei fugind din calea războiului civil din Siria. Germania, care se bucura pe atunci de o economie în plină expansiune, a primit un număr fără precedent, în urma unei decizii luate de cancelara Angela Merkel.

„În acel moment, a existat o uriașă dorință de a ajuta”, a explicat Barley. Problema a fost „să facem față după acel moment. Nu eram pregătiți pentru acea situație. Trebuie să recunoaștem asta”, a spus ea.

Decizia lui Merkel i-a înfuriat pe unii dintre vecinii Germaniei, care se temeau că vor trebui să găzduiască mii de persoane. Și, spun comentatorii, a alimentat ascensiunea partidului de extremă-dreapta Alternativa pentru Germania (AfD), care a intrat pentru prima dată în parlamentul german în 2017.

În prezent, AfD este al doilea cel mai popular partid din Germania și este pe cale să câștige trei alegeri regionale în estul țării anul viitor.

„Migrația devine deosebit de toxică atunci când economia se prăbușește”, a subliniat Nathalie Tocci, director al Institutului de Afaceri Internaționale din Roma.

„Iar aceasta este prima dată când Germania a avut parte de un astfel de cocktail, în condițiile în care acest lucru s-a întâmplat deja în Franța, Spania sau Italia. De aceea situația este periculoasă acolo”, a adăugat ea, potrivit Financial Times.

În Austria, Partidul Libertății, de extremă dreapta, care a fost afectat de un scandal de corupție în urmă cu patru ani, când a fost dat afară din guvern, are în jur de 30% în sondaje și este pe cale să câștige alegerile parlamentare din toamna anului viitor.

Suedia a fost zguduită de o serie de atacuri armate comise de bande criminale rivale, pe care premierul conservator Ulf Kristersson le-a pus pe seama „politicii iresponsabile de imigrație și a eșecului integrării”.

În Franța, cu poziționarea sa fermă antimigrație, Marine Le Pen nu a fost niciodată mai sus în sondajele de opinie și pare a fi de neoprit, într-un moment în care Macron și-a început șovăielnic al doilea și ultimul mandat.

O reformă complicată a regulilor migrației în UE

În contextul în care sondajele de opinie preconizează că partidele de extremă dreapta și populiste vor câștiga multe voturi la alegerile europarlamentare din iunie, legiuitorii și oficialii statelor membre s-au grăbit să adopte reforme privind migrația și azilul.

Negociatorii din Parlamentul European și din statele membre au ajuns miercuri la un acord cu privire la pachetul mult așteptat de reforme, deși detaliile trebuie încă să fie finalizate.

Președinta parlamentului, Roberta Metsola, a declarat că UE va putea „să prezinte această reformă fără precedent înainte de alegerile de anul viitor”.

„Venim cu un răspuns la scară europeană, care este exact opusul agendei finale a extremei drepte”, a declarat și Juan Fernando López Aguilar, un eurodeputat spaniol de centru-stânga care a condus o parte a negocierii.

Așa-numitul pact privind azilul și migrația a fost propus pentru prima dată în 2016, dar a fost blocat timp de ani de zile. Susținătorii săi sunt dornici să îl prezinte ca o soluție la problemele de migrație ale UE.

Activiștii pentru drepturile omului au criticat însă pactul pentru că este prea dur. Reformele vor revizui procedurile de azil, unii solicitanți urmând să fie procesați direct la frontieră, într-o variantă rapidă, și ținuți în facilități speciale, în așteptarea unei decizii privind viitorul lor.

Aceasta ar duce la „detenție efectivă”, a avertizat eurodeputata liberală Sophie in ‘t Veld din Olanda. Eurodeputata germană Damian Boeselager, care a participat la negocieri, a spus și ea că acordul este „un atac la adresa întregii Convenții (Europene) a Drepturilor Omului”.

Pe cont propriu

Dar, deși acordul privind reformele este văzut ca o expresie a unității europene, este deja clar că nu va fi suficient. Normele nu vor intra în vigoare înainte de 2025 și, prin urmare, nu vor reduce cifrele migrației înainte de alegerile europene din vara anului viitor.

Între timp, guvernele încearcă să își înăsprească propriile reguli și să încheie acorduri controversate cu țări terțe pentru a împiedica migranții să ajungă pe teritoriul european. Modelul este cel al acordului de 6 miliarde de euro încheiat de UE cu Turcia în 2016, pentru a prelua refugiații sirieni.

În iulie, UE a semnat un acord cu Tunisul, promițând, printre altele, 105 milioane de euro pentru a ajuta la securizarea frontierelor sale, chiar dacă autoritățile tunisiene s-au confruntat cu acuzații de încălcare a drepturilor omului și de împingere ilegală a migranților în deșert, dincolo de granița cu Libia.

De atunci, acordul a fost blocat.

Cu toate acestea, președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, consideră că acordul poate fi un „model” pentru înțelegerile cu alte țări africane. Comisia negociază un acord similar cu Egiptul și a lansat discuții exploratorii cu Marocul. Cipru a solicitat un acord similar cu Libanul.

Unul dintre principalele obiective ale acordurilor cu țările terțe este de a le convinge să primească înapoi cetățenii ale căror cereri de azil au fost respinse.

În prezent, doar aproximativ o cincime din cele aproximativ 400.000 de decizii anuale de returnare luate în întreaga UE sunt puse în aplicare. Germania, Franța și alte țări ale UE încearcă să accelereze returnările, dar au nevoie de cooperarea țărilor de origine.

Planuri mari, rezultate minime

În pofida obstacolelor juridice în calea acordului britanic cu Rwanda, mai multe guverne europene s-au pronunțat în favoarea externalizării procesului de azil, sau cel puțin a unor părți din acesta, către țări terțe.

Danemarca a urmărit pentru scurt timp propriul său acord cu Rwanda înainte de a-l abandona. Chiar și coaliția de centru-stânga-verde-liberală din Germania este deschisă ideii de externalizare a procesării inițiale a cererilor.

Dar astfel de sisteme riscă să încalce Convenția de la Geneva privind refugiații și Convenția europeană a drepturilor omului. Iar activiștii și avocații au pus sub semnul întrebării eficacitatea acestora.

„Este o tendință, dar nu este o soluție”, a declarat Jean-Louis De Brouwer, director pentru afaceri europene la Institutul Egmont din Bruxelles, adăugând că aceste acorduri ar face ca UE să devină dependentă de regimuri autocrate și instabile pentru politica sa de migrație.

Prim-ministra Italiei, Giorgia Meloni, a fost forța din spatele acordului cu Tunisia.

Dar Meloni oferă, de asemenea, un exemplu pentru a fi precauți, scrie Financial Times. Lidera formațiunii Frații Italiei, un partid cu rădăcini post-fasciste, a fost aleasă anul trecut după ce a promis măsuri dure pentru a reduce fluxul de migranți de peste Mediterană, promițând chiar o „blocadă navală” pentru a-i opri.

În schimb, peste 153.600 de migranți ilegali au debarcat pe coastele italiene până acum în acest an, o creștere de aproape 55% față de cei 99.100 care au sosit în aceeași perioadă a anului trecut.

Guvernul lui Meloni a restricționat drastic activitățile organizațiilor umanitare care salvează migranții ce riscă să se înece în Mediterana și a promis un tratament mai dur și deportări mai rapide solicitanților de azil care au fost respinși.

Dar Roma nu a avut cum să oprească bărcile.

„Existau multe așteptări”, a amintit Cecilia Sottilotta, politologă la Universitatea pentru Străini din Italia, Perugia. „Și totuși, (Meloni) a realizat că 99% din lucrurile pe care credea că le poate face nu le poate realiza”, a adăugat ea.

Luna trecută, Meloni a încheiat un acord cu Albania pentru a construi două centre de detenție pentru migranții salvați din Marea Mediterană, care altfel ar fi fost aduși în Italia. Însă și acest acord este, de asemenea, pus sub semnul întrebării după ce parlamentarii opoziției din Albania l-au supus unui control judiciar.

Criticii spun că acordul ar încălca probabil legislația UE și internațională.

Legislația UE „arată foarte clar că solicitanții de azil aflați sub responsabilitatea statelor membre au dreptul de a rămâne pe teritoriul respectiv” în așteptarea unei decizii, a spus eurodeputata olandeză Tineke Strik, membră a Grupului Verzilor.

Cealaltă față a migrației

Și, în vreme ce încearcă să ia măsuri drastice împotriva migrației, Meloni și-a dat seama că se confruntă în același timp cu cererea uriașă a angajatorilor de lucrători migranți, în condițiile în care forța de muncă se reduce din cauza îmbătrânirii populației Italiei.

În această vară, ea a anunțat planuri de creștere dramatică a numărului de permise de muncă pentru lucrătorii străini din afara UE.

„Chiar și statele membre mai conservatoare, mai de dreapta, recunosc că au o provocare demografică”, a observat pentru Financial Times Jennifer Tangney, de la Centrul Internațional pentru Dezvoltarea Politicilor de Migrație.

UE, în ansamblu, are mare nevoie de lucrători, iar forța de muncă externă ar putea acoperi acest gol.

Un raport al Comisiei Europene din iulie a identificat „un deficit ridicat și persistent de forță de muncă”.

Șomajul a atins un nivel minim record de 6,2% în 2022, în timp ce rata locurilor de muncă vacante a atins un nivel record de 2,9%, iar sănătatea, construcțiile și tehnologia se numără printre sectoarele cele mai afectate.

„O criză de percepție”

În ciuda nevoii presante a Europei de forță de muncă, inclusiv de muncitori necalificați, reducerea imigrației este prezentată de conservatori precum Manfred Weber, șeful Partidului Popular European, cel mai important din Parlamentul UE, drept singura modalitate de a opri partidele extremiste.

„Dacă nu putem limita numărul de sosiri până în iunie anul viitor, atunci alegerile europene vor fi probabil un vot istoric pentru viitorul Europei, de care (vor beneficia) extremiștii de stânga și de dreapta”, a spus Weber.

În Grecia, premierul de centru-dreapta Kyriakos Mitsotakis a adoptat o poziție strictă față de migrație și a fost răsplătit de alegători în această vară cu un al doilea mandat cu o majoritate zdrobitoare.

Guvernul său de centru-dreapta a fost acuzat în repetate rânduri de organizațiile umanitare și de ONU de respingerea forțată a migranților la frontierele sale maritime și terestre – ceea ce este ilegal în conformitate cu dreptul internațional – și de tratamentul dur aplicat acestora în taberele de detenție.

Guvernul grec afirmă că politica sa privind migrația este dură, dar legală și corectă.

Grecia ar putea fi o excepție, scrie Financial Times. Politologii indică studii academice care arată că partidele conservatoare care se radicalizează pentru a-i contracara pe populiști riscă să le legitimeze, de fapt, argumentele mai dure.

„(Aceste politici) nu reduc niciodată sprijinul pentru dreapta radicală și, în unele contexte, mai degrabă întăresc dreapta radicală”, a explicat Tarik Abou-Chadi, profesor asociat de politică europeană comparată la Universitatea din Oxford.

De aceea, în ultimii doi ani, partidele de extremă dreapta sau populiste antiimigrație i-au înlocuit pe conservatorii tradiționali, devenind cea mai mare forță de pe partea dreaptă a spectrului politic în Franța, Italia, Suedia, Olanda și Elveția.

„Dreapta tradițională este din ce în ce mai mult depășită”, a spus Abou-Chadi.

Politicienii progresiști, precum și oficialii și experții spun în același timp că există o neconcordanță între protestele publice privind migrația și numărul real de sosiri. „Dacă vă uitați la tendințele pe termen lung în ceea ce privește migrația, nu există o criză uriașă. Există o criză de percepție”, a spus un oficial UE.

Cererile de azil sunt încă mult sub vârful din 2015, deși autoritățile se luptă să facă față unor întârzieri mari, iar centrele de primire sunt pline. În plus, sosirile neregulamentare reprezintă doar o mică parte din migrația globală către UE.

Marea majoritate a persoanelor ajung în UE în mod legal. Anul trecut, țările UE au eliberat aproximativ 3,4 milioane de permise de ședere pentru prima dată.

Unii experți consideră că îngrijorarea publică în creștere cu privire la numărul de imigranți sau la sosirile neregulamentare este mai puțin semnificativă decât importanța ridicată acordată acestei probleme de politicieni și de anumite părți ale mass-media.

Dreapta radicală s-a dovedit abilă în a da vina pe imigrație pentru alte nemulțumiri – lipsa locuințelor, dificultățile de acces la serviciile publice și creșterea prețurilor.

În Olanda, spre exemplu, Wilders a profitat de nemulțumirea generalizată față de clasa politică, a spus De Brouwer de la Institutul Egmont. „Atunci când ai o elită politică aflată la putere de ceva vreme, care nu mai are suflu, deschizi drumul celor care vin cu întrebări simple și răspunsuri simple”, a observat el.

Urmărește-ne pe Google News