MENIU CAUTĂ
30 Oct. 2017 21:00 , de Foto & Video: Dumitru Angelescu, Text: Paul Barbu

VIDEO EXCLUSIV/ În căutarea lui Claudiu Petre, eroul de la Colectiv. Sistemul care a torturat sufletul unei mame

Distribuie

„Nicio faptă bună nu trece nepedepsită” – acest proverb se potrivește dureros de bine lui Claudiu Petre, eroul de la Colectiv. El este cel care a intrat de mai multe ori în club, când clădirea era în flăcări, iar fumul era mai gros decât disperarea celor prinși în interior care-și numărau clipele până la fatidicul final.

Claudiu și-a plătit eroismul cu sacrificiul suprem și pentru că a salvat mai multe vieți, a fost decorat post-mortem de preşedintele Klaus Iohannis. Autorităţile l-au dat dispărut aproape 36 de ore, timp în care prietenii și mama lui îl cautau în focul mocnit ce încă mai ardea la Colectiv.

În tot acest timp, Claudiu a fost viu în sufletele celor apropiați, dar mort și ținut prin cotloanele clădirilor autorităților. În noaptea de 30 octombrie 2015, după ce și-a pus viața în pericol de dragul semenilor, a fost urcat într-o ambulanță și de atunci până pe 1 noiembrie, nimeni nu a mai știut nimic de el.

Despre disperarea unei mame care nu-și găsește copilul și a prietenilor care încă mai sperau să-l găsească viu ne-a povestit cel mai bun prieten al lui Claudiu Petre, Laurențiu Popa.

Preambulul unei morți neașteptate

'Trebuia să fiu și eu aici, ne întâlniserăm cu o seară înainte și mă întrebase dacă vreau să vin și eu la concert. Dar a apărut ceva și, în acea după-amiază de 30 octombrie, m-am decis să nu mai vin. Seara m-au sunat niște prieteni și mi-au spus că prietenul nostru Claudiu a pățit ceva. Când am ajuns aici, am fost anunțat că el nu a ieșit odată cu acei prieten, ci ceva mai târziu, dar a mai intrat de câteva ori', ne-a povestit Laurențiu.

Pentru că nu se știa atunci că fumul era toxic, cei de la intervenții le-au spus că a inhalat foarte mult și că l-a luat o ambulanță, dar nimeni nu putea da detalii. După ce s-au organizat toți și au făcut o 'numărătoare a capetelor', singurul prieten care lipsea era Claudiu. Așa a hotărât Laurențiu să plece el însuși prin spitale pentru a-l căuta pe Claudiu.

'Atunci m-am dus pe la niște spitale. Mai întâi am ajuns la Floreasca, despre care știam că este de urgență. Acolo a fost prima opțiune. Era o agitație mare de oameni, un du-te, vino continuu. Nimeni nu avea timp să stea de vorbă cu noi, nu pentru că erau ei răutăcioși, ci pur și simplu pentru că tot spitalul părea suprasolicitat. Părea că și paznicul cară ceva. Așa am aflat de la niște asistente că se face o listă cu persoanele care au fost aduse aici și unde au fost ceilalți distribuiți. În camera respectivă era o asistentă care încă încropea o listă, erau câteva zeci de persoane pe lista respectivă. Adică, abia se centralizau și încă mai veneau oameni neidentificați. Claudiu nu era pe lista celor care fuseseră identificați la Floreasca, așa că ne-au mai spus alte spitale', a povestit tânărul.

La Spitalul Floreasca era o mare de oameni, prieteni și rude care așteptau să afle despre cei răniți. „Erau oameni de toate vârstele acolo. Erau probabil și părinții oamenilor respectivi, și frați, și colegi, și colegi mai în vârstă. Erau oameni de la 16 la 60 de ani, acolo', spune Laurențiu.

Goana după cai verzi pe pereți

'Oamenii voiau să ne ajute, dar sistemul nu-i lăsa. Birocrația și sistemul foarte greoi îi puneau în dificultate pe oamenii binevoitori care voiau să ne ajute. Adică am fost trimiși si la Spitalul Sfântul Pantelimon, unde nu era nimeni. Spitalul era închis. Era doar paznicul care asculta la radio și, cu compasiune, ne-a spus că îi pare rău, dar acolo este închis. Nu a venit nimeni', a povestit cel mai bun prieten al lui Claudiu.

După tot acest timp pierdut, Laurențiu a mers la Spitalul de Arși, unde erau atunci deja 8-10 tineri răniți și alții erau aduși. Dar acolo nu era niciun identificat și nu exista cineva cu semnalmentele lui Claudiu Petre.

'Am fost și la Colțea, dar am aflat că acolo nu au fost aduși decât cei cu răni ușoare, iar acolo chiar era un du-te vino chiar și de pacienți. M-am uitat, dar nu am cunoscut pe nimeni pe care-l să-l întreb', a mai spus Laurențiu.

Mai târziu a plecat și la Grigore Alexandrescu și, deși este spital pentru copii, s-a dus acolo pentru a fi sigur. Apoi a mai ajuns la încă două spitale pe care nu și le mai aduce aminte, dar nici acolo nu erau liste făcute cu cei aduși.

Răniții și morții, identificați după semnalmente

Peste tot, în prima oră sau în primele două ore, numele era încă ceva irelevant, contau semnalmentele. Toți oamenii pe care i-a văzut la cozi își căutau rudele sau prietenii după semnalmente. Foarte rari erau oamenii care să se fi uitat și la buletine, adică personal medical care să se fi uitat și la numele celor pe care i-au adus.

Primul drum la Institutul de Medicină Legală

'Ca să eliminăm, totuși, de pe lista de spitale de atunci cea mai gravă opțiune, am fost și la IML. Acolo a fost ultimul punct. Am ajuns, cândva, nu mai știu, se crăpa de ziuă. 4-5 dimineața, cam așa ceva. Și era acolo o listă de 22 sau cam așa ceva de oameni, afișată pe geamul ușii de la intrare. Nu era pe acea listă, dar cel de la intrare ne-a spus că mai sunt câțiva neidentificați la care doar familia poate să intre să-i identifice. Aceeași informație am primit-o, de altfel pe la orice spital', ne-a povestit Laurențiu.

Nu puteau să intre ei pentru a vedea pe cei neindenficiați. Doar spuneau care sunt semnalmentele, iar cei din spitale le răspundeau dacă au pe cineva care să se asemene. Cam asta era procedura la toate spitalele.

Incertitudinea a fost și mai mare cu cât prietenii lui Claudiu au fost anunțați de un brancardier că unul dintre cei trei care au fost urcați în ambulanță (printre ei fiind și Claudiu) era deja mort.

Ultima oară când mama lui Claudiu a zâmbit

Trecuseră aproape 12 ore, iar Claudiu nu era de găsit. Barierele puse de sistemul medical din România i-au forțat pe prietenii lui Claudiu să ajungă la mama acestuia pentru a o anunța.

'Am fost apoi la mama lui acasă. Înainte, l-am sunat pe un alt prieten al lui Claudiu, pentru că eu deja trecusem de o noapte nedormită, în care mă agitasem și nu mai puteam face mai nimic. Ne-am gândit înainte ce să-i spunem și pur și simplu am stat în mașină. Mama lui stătea la curte, ieșea destul de frecvent din casă și, când a ieșit… atunci, atunci a fost ultima dată când am văzut-o zâmbind', spune Laurențiu.

Începe o nouă căutare a lui Claudiu

I-au zis datele pe care le aveau atunci. I-au spus că a avut loc un incident. „Ea, mai întâi a râs, a crezut că s-a bătut cu cineva și că trebuia să sărim și noi. Ne-a întrebat de la ce s-a luat la bătaie. Atunci i-am spus că ar fi fost bine dacă doar s-ar fi îmbrâncit cu cineva, dar de fapt a fost un incediu, a inhalat niște fum și a fost luat de o ambulanță și dus la un spital. Deja auzisem că sunt mai bine de 25 de victime și pe la spitalele pe la care am fost nu puteam solicita mai multe detalii, pentru că nu eram rude', povestește Laurențiu.

Mama lui s-a speriat foarte tare și a mai sunat pe un văr de-al lui ca să mai fie cineva din familie. A venit și acel văr și au plecat la Spitalul Municipal.

Au fost a doua oară la IML, de data asta era 9 sau 10.00 dimineața. Lista era ceva mai mare.

„A intrat mama lui atunci… Cum a ieșit femeia de acolo… Nu, nu pot descrie.  Apoi ne-au spus cei de la IML să mai stăm că au mai identificat niște oameni și toți aparținătorii să facă niste proceduri legale', a mai spus prietenul eroului de la Colectiv.

În timp ce Laurențiu stătea la IML cu mama lui Claudiu, alți prieteni căutau disperați prin alte spitale, în speranța că-l vor identifica pe tânăr. Pentru că era prea mult teren de acoperit, la un moment dat a plecat și Laurențiu, din nou, în căutarea lui Claudiu.

Strigarea prezenței pe „lista morții'

După ce a mai făcut o tură prin spitalele bucureștene, Laurențiu a revenit la IML, unde urma să se anuțe o listă mai extinsă. Și într-o primă fază nu a fost pe acea listă.

Nu erau singurii care așteptau la Institutul de Medicină Legală. Potrivit lui Laurențiu, erau mulți părinți care nu știau dacă își vor găsi copilul acolo, asta până când a venit 'vestitorul morții', un angajat al Institutului.

„Un peisaj ca ăla nu am văzut nicăieri. Se citea lista, iar părinții țipau… oameni în toată firea, bărbați de 50 de ani, când își auzeau numele copilului de 20 de ani, nu aveau altă reacție. Nu mai puteau să vorbească. Eu nu am știut ce să fac, doar o țineam pe mama lui Claudiu, că poate îi strigă numele. Erau oameni care cădeau din picioare', a povestit Laurențiu

Nici atunci nu au aflat unde este Claudiu. Așa că Laurențiu a plecat să se odihnească, pentru că deja se făcuse seară, era 31 octombrie, iar el își petrecuse ultimele 24 de ore să-l caute pe Claudiu. Cu mama acestuia rămăsese un văr de-al lui Claudiu.

În dimineața „Zilei Morților', mama lui Claudiu a aflat că acesta era la IML. Era mort. „Acum, el a rămas de 35 de ani, eu… eu, nu', a spus Laurențiu.

Disperarea unei mame, plimbate după copilul mort

Acolo, la IML, Laurențiu a observat gravele deficiențe din sistem. „Am văzut cazul unei mame a cărei fiică a murit. Știa deja că a murit. Mama s-a dus la Spitalul Universitar, unde i s-a spus că fiica a murit și se va trimite la IML. Mama a ajuns la IML, unde i s-a spus că trupul fiicei sale încă nu a plecat de la Universitar. Mama s-a dus la Universitar, unde iar i s-a spus că trupul fiicei sale a plecat și este în drum spre IML. A revenil la IML, unde iar i s-a spus că au aflat că a plecat cadavrul fiicei, dar încă nu a ajuns. A așteptat acolo doar pentru a i se mai spune că au ajuns mulți, dar nu se poate confirma că a ajuns. S-a dus din nou la Universitar, unde personalul de acolo i-au transmis că lor li s-a confirmat că a ajuns cadavrul fiicei doamnei respective. Cum poți să faci un ping-pong cu un părinte al cărui copil a murit, doar pentru că sistemul nu poate să spună unde este copilul lui? Sistemul și-a bătut joc de un părinte care și-a pierdut copilul. Erau la IML mulți părinți care nu știau dacă își vor găsi copilul acolo', a mai povestit Laurențiu Popa.

Tot acolo, am văzut o mamă care și-a recunoscut fiica după cercei. Era atât de arsă încât nu a recunoscut-o decât după cercei.

Ineficiența sistemului care distruge suflete

„N-am înțeles, în ziua respectivă ce se întâmplă. Era un om care a fost luat de aici (n.r. – Colectiv) ca un pacient, dus într-un sistem instituționalizat, medical, cu nume și prenume sau măcar ca un om neidentificat cu următoarele semnalmente și, după ce ambulanța a plecat, nu a mai fost de găsit pe nicăieri. Nici măcar la IML. Asta nu am înțeles-o! Cum de a putut efectiv să dispară?', spune Laurențiu. A fost de negăsit. Pur și simplu, după ce a fost băgat în ambulanță și a plecat, s-a volatilizat, a mai afirmat prietenul eroului de la Colectiv.


Citeşte şi:

Loading...
Comentarii