11 Feb. 2018 20:30 , de Elvira Gheorghiță

VIDEO/Părintele Pavel, călugărul medic care împarte pașii vieții între mănăstire și pacienți. ”Dumnezeu a insistat să merg pe această cale”

Distribuie

Părintele Pavel, Alexandru Mincă pe numele de mirean, îmbracă zilnic halatul alb de medic peste reverenda de călugăr. A ajuns călugăr la Mănăstirea Turnu, medic la Spitalul Universitar de Urgență București și asistent universitar prin ”vrerea lui Dumnezeu”, după cum mărturisește. A făcut mai mulți ani zilnic naveta de la Mănăstirea Turnu, de lângă Ploiești, la București, cu trenul, ca să le aline pacienților suferințele și să le dea studenților o parte din ce a învățat. Este un om modest, calm, îndrăgit de pacienți, de colegi și studenți. Și face totul cu credința că medicul trebuie să fie pentru pacienți ”mâna lui Dumnezeu întinsă către ei”. Cu modestie, oferă toată dragostea și priceperea lui, și nu cere nimic în schimb, pentru că știe că așa face ”voia lui Dumnezeu”.

După ce s-a călugărit, a urmat Facultatea de Teologie și credea că aici se oprește cu pregătirea, iar mai departe voia să se rupă definitiv de lume şi să ducă o viață retrasă. Se vedea într-un monahism aspru, gen atonit. Dar și aici Dumnezeu a avut alte planuri. L-a adus în mijlocul mulțimii de oameni bolnavi, la Urgență, să aducă alinare trupurilor răpuse de suferințe grele și să le dea totodată putere sufletelor fără de nădejde.  Și, mai mult, din prea plinul cunoștințelor, călugărul-medic împărtășește tinerilor studenți din anul III taina diagnosticului corect.

Nu a vrut să fie medic și nici preot. Avea o pasiune pentru filosofie

Atunci când era copil, și chiar în perioada liceului, nici nu i-ar fi trecut prin cap să aibă astfel de meserii, chiar dacă bunicul dinspre mamă părea să fi decis, la acea vreme, că doar două îndeletniciri s-ar potrivi nepoților, cea de medic și cea de preot.

'Nu am avut de mic această pasiune de medicină. Am fost o fire mai mult meditativă. Mai degrabă îmi plăceau științele exacte, legate de raționament logic, matematica, fizica, chimia și aveam o pasiune deosebită pentru filosofie, pentru căutarea principiilor ultime ale lumii, ale vieții, ale omului. Și, cumva, a rânduit Dumnezeu să fiu într-o clasă cu profil de fizică-chimie, la Colegiul Național «Sfântul Sava», unde colegii mei, în proporție covârșitoare de nouăzeci și ceva la sută, voiau să se facă medici. Eu eram cumva pe poziție contrară. În sensul că voiam să mă fac orice altceva, dar nu medic.

Este un pic amuzat, nu că aveam repulsie față de medici sau medicină, dar mi se părea că nu mi s-ar potrivi nici meseria de medic și nici cea de preot. Pentru că, atunci când eram foarte mic, bunicul din partea mamei insista, chiar supărător, să ne facă preoți și medici. De mici râdeam unii de alții, spunând: «Tu o să te faci popă! Tu o să fii doctor!» Și de atunci mi-a rămas un fel de repulsie de a mă face, când voi fi mare, medic sau preot', povestește părintele Pavel.

Părintele crede că dacă nu există Dumnezeu și viață veșnică, dacă nu ai un sens pozitiv al vieții, atunci absolut totul este absurd.

'Am ales, ca un fel de postulat, că există Dumnezeu și viață veșnică și că trebuie să merg pe calea asta, pentru că altminteri totul este absurd. Aveam o ură aproape fizică față de tot ceea ce este absurd. Dacă nu există Dumnezeu, adică nu există viață veșnică, dacă nu ai un sens pozitiv al vieții, atunci absolut totul este absurd, de la atom, până la cel mai mare geniu al omenirii', crede părintele Pavel.

Pornind de la credința în Dumnezeu, a conchetat cu ideea de a ajunge profesor de religie.

'Am cochetat cu ideea de a deveni  profesor de religie, în ideea de a împărtăși celorlalți oameni ideea că fără Dumnezeu, fără credință, fără ideea de bunătate, de adevăr, fără încrederea că există aceste valori absolute,  dezvăluiri absolute, totul este absurd. Am crezut în Dumnezeu de mic. În liceu, profesorul de filosofie Săndoiu, de la Colegiul «Sfântul Sava», mi-a dat încredere că există Dumnezeu și nu este irațional să crezi în Dumnezeu', mai spune părintele.

În pofida a ceea ce nu s-a văzut făcând niciodată, a făcut totul cu ascultare. Pentru că ascultarea nu este un ordin, după cum spune mereu. Ascultarea înseamnă să ajungi să faci cu plăcere ceea ce nu ți-a plăcut să faci la început.

Călugăria a fost pentru părintele Pavel 'iubire la prima vedere'

Când era licean, i-a venit un gând să fie călugăr și atunci a știut că, pentru el, călugăria era 'dragoste la prima vedere.

'Din acel moment, totul s-a luminat în mintea și în sufletul meu. M-am lămurit ce aș vrea să fac în viață. Am simțit ca pe ceva extrem de potrivit pentru mine, că mi se potivește ca o mănușă. Mi-am dorit-o (călugăria, n.r.) fără să o cunosc. Era ca o dragoste la prima vedere. Monahismul, dragoste la prima vedere. Îndrăznesc să cred că duhovnicul nu a greșit când mi-a dat binecuvântarea să merg spre călugărie', adaugă părintele Pavel.

Se vedea plecând la mănăstire într-un stil 'romantic', cu o bocceluță în mână și lăsând părinților doar un bilet în care cerea iertare

După ce a văzut călugăria ca fiind drumul său în viață, se vedea plecând de acasă spre mănăstire într-un stil 'romantic', cu o bocceluță în mână, fără să discute cu părinții, lăsând doar un bilețel în care să le anunțe decizia și să își ceară iertare dacă i-a necăjit. Dar nu a fost așa, pentru că părintele duhovnic nu a îngăduit un astfel de comportament.

'Îmi imaginam în stil romantic, că las un bilețel pe birou, o să-mi iau o gentuță, apoi iau trenul și ajung la Mănăstrirea Frăsinei. Acolo, cioc-cioc, am venit și eu să mă fac călugăr, dacă mă primiți. Dar, părintele duhovnic a zis că nu este o decizie de tip matur. Mi-a zis că trebuie să le spun părinților și să trec prin această încercare. A fost greu, dar am reușit. Și așa am intrat în monahism, mai întâi în  Mănăstirea Sitarul sau Sfântul Nicolae, lângă Căldărușani', mai spune părintele Pavel.

Voia să trăiască precum călugării de pe Muntele Athos, rupt definitiv de lume, dar a ajuns în mijlocul oamenilor, ca să le aducă alinare

După un an și jumătate, a mers la Mănăstirea Turnu, unde slujește și astăzi. Apoi a fost admis la Facultatea de Teologie, unde a mers doar pentru a avea pregătire teologică.

Părintele Valentin, starețul Mănăstirii Turnu, l-a încurajat să-și desăvârșească pregătirea și, pe când era în anul II la Teologie, a încercat să-l convingă să facă în paralel și Facultatea de Medicină. La îndemnul starețului, a încercat să citească o săptămână o carte de specialitate, după care a aruncat-o și a zis că un călugăr nu are ce căuta la Faculatatea de Medicină.

Voia o formă de monahism mai aspru, gen atonit, în care ruperea de lume este definitivă.

'Atunci când sfinții se unesc în rugăciune, Dumnezeu le împlinește ruga. Astfel că, mergând la părintele Iustin Pârvu pentru sfaturi și binecuvântare, împreună cu starețul Valentin, a fost adusă vorba despre continuarea pregătirii teologice, prin masterat și doctorat', povestește părintele Pavel.

Părintele Iustin Pârvu l-a văzut medic și l-a binecuvântat să urmeze Medicina

'Și am zis părintelui Iustin: «Nu-i așa părinte că nu mai sunt vremuri de a faci masterate, doctorate în Teologie?» Așteptam să îmi confirme neascultarea mea. Atunci, părintele Iustin, neștiind absolut nimic despre discuția mea de acum trei ani cu părintele stareț de a face Facultatea de Medicină în paralel cu Teologia, a plecat capul, de parcă ar fi  căutat un răspuns, dar nu de la el, pentru că un duhovnic mare nu caută  răspunsuri de la el. Nu a durat câteva clipe și ridică privirea bucuros, luminat la față și a zis așa: «Nu doctorat, doctorie!». Am rămas buimac. Sigur că m-a copleșit răspunsul și, până să mai zic eu ceva, mi-a cuprins capul în mâini și a zis: «Maica Domnului să te acopere!» Știa că aveam temeri ca orice monah tânăr care se simte mai în siguranță în mănăstire, decât în lumea zgomotoasă de afară. Și am făcut ascultare. Ascultare, nu înseamnă că îndeplinești un ordin. Faci ceea ce ți se spune, dar trebuie să te silești să ajungă să-ți placă ceea ce faci, chiar dacă la început nu îți plăcea. Așa cum trebuie să rânești la porci, la vaci, chiar dacă nu-ți place, nu numai că o faci, dar prin ascultare ajungi să o faci cu plăcere. Simți că prin asta îți vine binecuvântarea. Este o taină foarte adâncă în ascultare. Nu este un simplu ordin, este ceva mai mult', mai spune părintele Pavel.

'A trebuie să mă opresc din slujba zilnică pentru Dumnezeu, să fac naveta, să stau în mijlocul lumii, să merg prin spitale, la facultate'

Părintele Pavel a urmat și Medicina la fel de serios ca și Teologia. Mergea la cursuri, deși mai toată lumea îl privea ciudat. La Spitalul Universitar de Urgență București a avut mai multe stagii ca student. Ulterior, după terminarea Facultății de Medicină, a început rezidențiatul în Medicină internă, pe secția unde anterior a avut stagiul de Semiologie medicală.

'Sigur că a fost totuși dificil și pentru mine să mă obișnuiesc a nu sta în mănăstire zi de zi, și pentru cei din jur. Eu eram preot slujitor, slujeam Sfânta Liturghie zi de zi, de un an de zile. A trebuit, din ascultare, să mă opresc din slujba zilnică către Dumnezeu, să fac naveta, să stau în mijlocul  lumii, să merg prin spitale, în facultate, la  cursuri. A fost o schimbare dificilă. Dar, cu ajutorul lui Dumnezeu și prin harul ascultării, am depășit numeroase momente grele', povestețe părintele călugăr.

Este îndrăgit de pacienți, de colegi și de studenți

Toți au numai vorbe de laudă la adresa medicului călugăr, deși la început au fost puțin bulversați. Studenții spun că este un om deosebit

'Când am plecat de la spital, eram puțin bulversată. Mi s-a părut ciudat să am profesor care în același timp este și călugăr. Dar, la următoarele cursuri, mi-am dat seama că este un profesor desăvârșit. Nu știu dacă partea aceasta credincioasă îl face să fie atât de cald, de apropiat, ceea ce cred că ar trebui să existe și în meseria de doctor', spune o studentă.

Nu multă lume are curajul să îmbrățișeze ambele meserii.'Pentru a fi călugăr este nevoie de chemare. Și pentru a fi medic ai nevoi să empatizezi cu pacientul și, până la urmă, să te sacrifici, pentru că facultatea este una grea. Cred că pentru profesorul călugăr, toate aceste trăsături vin de la sine. Totul este firesc. Este un om deosebit', mai spune o tânără.

A renunțat la pacienții de la Spitalul Universitar, dar îngrijește orice bolnav care îi trece pragul la cabinetul medical deschis la Mănăstirea Turnu

În octombrie 2018, părintele Pavel a renunțat la bolnavii din Spitalul Universitar de Urgență București, pentru că a deschis Centrul Medical Sfântul Dorothei de la Mănăstirea Turnu. Și-a păstrat studenții. Pentru ei vine la spital, trei zile pe săptămână.

La cabinetul de la Mănăstirea Turnu sunt programări pe multe luni de acum înainte. Cabinetul de la mănăstire a fost deschis în 10 octombrie și are profilul medicină internă. Dar părintele Pavel face și ecografii, pentru că are pregătire în ecografie cardiacă și ecografie generală. Din mai 2018, va face și   ecografie Doppler vascular. Consultațiile sunt gratuite, iar bolnavii nu au nevoie de bilet de trimitere și nici de card de sănătate. Este nevoie doar de programare.

Centrul medical mai are și un laborator unde se găsesc produse naturale, cum sunt suplimentele alimentare, tincturi, creme și ceaiuri. În plus, pe lângă medicină internă, în centru există și un cabinet stomatologic, iar în viitor va fi și unul de pediatrie.

'Pacienții să știe că medicii sunt mâna lui Dumnezeu întinsă către ei'

Părintele Pavel îi încurajează pe bolnavi să creadă în medici, să știe că, în ciuda unor cazuri izolate, doctorii nu sunt 'bișnițari' sau 'profitori'.

'Cred că pacienții trebuie să aibă încredere în medici. În primul rând, medicii nu trebuie să se descurajeze, în ciuda acestei situații, nu vreau să le zic atacuri, acestei dezorientări. Medicul să meargă înainte cu încredere, cu curaj, să fie același medic de jertfă care a fost medicul român dintotdeauna și să nu ezite să meargă mai departe, să lucreze cu adevărat pentru pacient. Să facă tot ce poate pentru pacient, indiferent de toate aceste atacuri. Iar pacienții să știe că medicii sunt mâna lui Dumnezeu întinsă către ei. Nu sunt niște bișnițari sau, așa cum poate vor unii să-i descrie, niște  profitori. Medicul este și trebuie să rămână, în ciuda unor cazuri izolate, mâna lui Dumnezeu întinsă către pacient', spune părintele Pavel.

Nu vorbește despre planuri de viitor, pentru că, așa cum tot ceea ce s-a întâmplat în viața lui de până acum a fost numai voia lui Dumnezeu, știe că la fel va fi mereu.

'Da, am încredințarea că atâta vreme cât Dumnezeu a insistat să merg pe această cale a medicinei, în ciuda faptului că nu mi-a plăcut de mic, că m-am opus de atâtea ori, pentru mine este evident că asta este voia lui Dumnezeu și atunci asta îmi dă o bucurie, că știu că fac ceea ce este plăcut lui Dumnezeu', mai spune părintele Pavel.

Pentru activitățile din biserică și din afara ei, Patriarhul Daniel l-a ridicat recent la rang de protosinghel. „Aceste ranguri înseamnă o recunoaștere a activităților desfășurate până acum și o încurajare pentru alte activități în viitor'. Și, după cum spunea istoricul Nicolae Iorga, «fiecare treaptă urcată în viață este un nou altar de jertfă»', spunea patriarhul Daniel la ceremonia de hirotesire.


Citește și:

REPORTAJ/Viața de salvamontist, o luptă cu secundele pe marginea prăpastiei. Moartea îi pândește la fiecare intervenție, dar au salarii de 2.000 de lei

Loading...
Comentarii