Bun venit în secolul XXVI, când Pământul este un imens deșert, ca urmare a unui nou Mare Război! Ca în absolut toate filmele postapocaliptice. După cum ai bănuit deja, tehnologia e mai avansată ca niciodată, iar cyborgii (corcituri om-robot) sunt la ordinea zilei.
Printre ei se numără Alita (Rosa Salazar), o tânără pe care roboticianul Dr. Ido (Christoph Waltz) a găsit-o abandonată printre mormane de gunoi. Inițial doar un bust, Alita primește un corp mecanic cu ajutorul căruia să poată duce o viață normală.
Fata suferă de amnezie, dar – prin vise și viziuni aleatorii – descoperă treptat piese din puzzle-ul trecutului său. Se pare că e o maestră a artelor marțiale, iar tehnica se va dovedi vitală în lumea violentă în care s-a trezit.
Înconjurată de traficanți de organe și vânători de recompense, Alita pornește într-o riscantă călătorie de autodescoperire. Toate răspunsurile par să leviteze undeva prin Zalem, orașul plutitor, dar nu mulți au dreptul să-l viziteze.
Semnat de omul recordurilor la Hollywood
„Alita” e scris și produs de James Cameron, pe care l-ai putea alinta „tăticul banilor la Hollywood”. Omul ăsta a regizat în 1997 cel mai de succes financiar film al tuturor timpurilor, adică „Titanic”, doar ca să-și doboare propriul record doisprezece ani mai târziu, prin „Avatar”. Tot Cameron a marcat cultura populară prin titluri precum „The Terminator” sau „Aliens”, deci ai așteptări când îi vezi numele pe poster.
Din păcate, e cam haos prin noua lui poveste. Cameron are idei bune, dar îndeasă mult prea multe într-un film de 2 ore! E ușor să încurci răufăcătorii între ei, din cauza numărului mare de grupări criminale diferite (dar similare). Unii fură organe, alții – membre cibernetice, alții ucid răufăcători, alții asasinează la modul general ș.a.m.d. Toți arată cam la fel: un cap de om pe-un corp metalic.
Acțiune mai intensă decât în filmele cu supereroi
Pe de altă parte, designul multor personaje mi-a făcut ochii să sclipească. În special asasinul Grewishka (Jackie Earle Haley), un munte de cyborg care amintește de antagoniștii desenelor animate din anii 90. Comparația e adecvată, pentru că atitudinea, limbajul și gadgeturile lui sunt desprinse fix din universul Fox Kids. O spun în sensul bun: m-am simțit din nou copil urmărindu-l în acțiune. E caracterizat cu profunzimea unui cartof, dar știe să facă spectacol.
Apropo, scenele de luptă sunt tot ce ți-ai putea dori de la un Action-SF. Cursive, intense și acrobatice, bătăliile „Alitei” sunt pură plăcere de urmărit. Un anumit duel desfășurat subteran, între eroină și giganticul Grewishka, mi se pare că întrece orice confruntare din filmele cu supereroi de până acum. Luați-vă notițe, Marvel și DC!
M-a surprins cât de violent e filmul, deși trebuia să-mi dea de gândit faptul că regizor e Robert Rodriguez („Sin City”, „Grindhouse”). Se profită de prezența cyborgilor, multe tăieturi fiind făcute în metal, dar avem parte și de oameni feliați în două sau chiar de un animal strivit…
Eroina, mai artificială decât roboții
OK, acțiunea e genial coregrafiată, dar trebuie să-i scădem un punct pentru animația atribuită Alitei. Protagonista pare că nu are greutate, fizic vorbind. Abia dacă resimte vreo urmă de șoc când aterizează de la înălțimi amețitoare, ca și cum ar fi mutată pe ecran cu mouse-ul. Impactul e aproape zero, ceea ce e nefiresc.
La fel de artificială e fața Alitei în multe momente. Deși ar trebui să fie doar chipul actriței Rosa Salazar cu ochii măriți digital, textura pielii oscilează în detaliu. Uneori e la fel de netedă și nerealistă precum fețele fotomodelelor din reviste, iar asta îi dă o aură artificială. Falsitatea e evidentă mai ales când stă lângă un actor 100% real.
Alt minus e dialogul penibil, parcă scris în pauze de nepotul scenaristului. Să-ți dau un exemplu: la un moment dat, Alitei i se spune spune ceva de genul „Aici, cei răi abuzează de cei buni. Trebuie să crezi cu tărie în visurile tale, ca să reziști”. Mai că-mi vine mâncarea înapoi…
Plătești ca să vezi doar jumătate de film
SF-ul se încheie cu garanția unei părți secunde, dar aici e cazul de-un asterisc: nu ni se promite o continuare clasică, adică o nouă aventură a eroinei, ci concluzia poveștii actuale. Practic, filmul se termină prematur, fără ca Alita să-și învingă oponentul și fără să rezolve conflictul.
În calitate de spectatori, suntem trași pe sfoară. Plătim să vedem un film cap-coadă, dar (prea târziu) ne prindem că e incomplet și că va trebui să revenim la cinema pentru concluzia din partea a II-a. Suntem ademeniți într-un angajament pe termen lung, ca atunci când accepți oferta unei companii de telefonie și te trezești prizonier într-un contract interminabil.
N-aș putea spune că „Alita: Îngerul războinic” e un film bun sau unul prost. Cred că „mișto” e cel mai potrivit cuvânt. Distrează surprinzător de mult, mai ales prin scene de luptă caricaturale și energice, iar asta te ajută să treci peste minusurile poveștii și ale dialogului. Îl poți urmări online pe Amazon Prime.
Nota: 7/10