Crăciunul pe rit vechi 2026 – cine îl sărbătorește și ce tradiții sunt

Crăciunul este una dintre cele mai importante sărbători creștine, însă nu este celebrat în aceeași zi de toți credincioșii. În timp ce mulți creștini ortodocși din România, Bulgaria și Grecia sărbătoresc Crăciunul pe 25 decembrie de peste o sută de ani, alte milioane de creștini ortodocși din alte regiuni îl prăznuiesc la începutul lunii ianuarie.

Cuprins:

Ce națiuni au interzis sărbătorirea Crăciunului

De-a lungul timpului, Crăciunul nu a fost doar o sărbătoare religioasă, ci și un subiect de dispută, aflându-se în centrul unor conflicte politice și confesionale importante din istoria Europei. Un exemplu elocvent este Scoția, acolo unde Parlamentul a adoptat în 1640 o lege prin care a interzis „vacanțele de Yule”, perioada festivă cuprinsă între 21 decembrie și 1 ianuarie. Această decizie a fost strâns legată de lupta împotriva catolicismului, în contextul în care Scoția devenise stat protestant. La scurt timp după aceea, în 1647, sub regimul puritan condus de Oliver Cromwell, Anglia vecină a introdus o interdicție similară, care nu viza doar Crăciunul, ci și Paștele. Scopul acestei măsuri a fost acela de a elimina practicile considerate catolice din viața publică. Cu toate acestea, interdicția a fost extrem de nepopulară și a fost, în mare parte, ignorată de populație. De altfel, măsura a fost abrogată în 1660, odată cu restaurarea monarhiei, după moartea lui Cromwell, informează Euronews.

După mai bine de un secol, în 1793, Franța a interzis la rândul ei toate sărbătorile religioase, într-un demers de „decreștinare” a societății, specific perioadei Revoluției Franceze, care promova valori și practici ateiste. Bisericile trebuiau să rămână închise în zilele de 24 și 25 decembrie. Cu toate acestea, majoritatea francezilor au continuat să celebreze Crăciunul în privat, reconstruind iesle în propriile locuințe. Această politică antiecleziastică a luat sfârșit în 1801, atunci când împăratul Napoleon Bonaparte a semnat Concordatul cu Sfântul Scaun.

În cele din urmă, ideologia ateistă a stat la baza deciziei Uniunii Sovietice de a aboli toate sărbătorile religioase în 1929, marcând un nou episod în istoria interdicțiilor impuse Crăciunului. Marea sărbătoare creștină avea să fie recunoscută ca zi liberă legală abia în 1958.

Când s-a născut, de fapt, Iisus Hristos

Nașterea Domnului Iisus Hristos reprezintă un moment esențial în istoria omenirii și a generat numeroase teorii și ipoteze. Data exactă nu a putut fi stabilită cu certitudine, iar celebrarea Crăciunului pe 25 decembrie (pe stil nou) sau pe 7 ianuarie (pe stil vechi) nu corespunde neapărat momentului real al nașterii Mântuitorului. Evangheliile după Matei și Luca oferă relatări despre evenimentele Nașterii, menționând Betleemul, pe Fecioara Maria și pe Iosif, fuga în Egipt pentru a scăpa de regele Irod și apariția îngerilor înaintea păstorilor. Totuși, nu indică o dată precisă pentru acest eveniment, precizează Christianity.com.

Biblia nu oferă nici ea o zi exactă a nașterii lui Iisus Hristos (Luca 2), iar numeroși istorici susțin că aceasta ar fi avut loc, cel mai probabil, primăvara. Unii cercetători afirmă chiar că ziua de 25 decembrie a fost aleasă ca dată simbolică, deoarece coincide cu sărbătoarea păgână Saturnalia, dedicată zeului Saturn, care este asociată cu petreceri și schimburi de daruri. Data Nașterii Domnului poate fi estimată și în funcție de perioada în care păstorii evrei își duceau turmele de ori la păscut, din primăvară până la începutul lunii octombrie. Odată cu venirea iernii, animalele erau adăpostite pentru protecție și căldură. Faptul că păstorii se aflau încă pe câmpurile din apropierea Betleemului sugerează că îngerii au vestit Nașterea lui Iisus cel târziu în octombrie.

Totodată, 25 decembrie coincide cu sărbătoarea romană a solstițiului de iarnă, cunoscută drept Ziua Nașterii Soarelui Învingător. Creștinii au transformat-o în Ziua Nașterii lui Hristos, Soarele Dreptății, făcând din aceasta o sărbătoare imperială, sfântă și obligatorie. Având în vedere că Irod, sub domnia căruia S-a născut Iisus, a murit în aprilie anul 4 î.Hr., Nașterea Domnului ar fi avut loc, cel mai probabil, în toamna anului 5 î.Hr. Se știe că, în secolele II-III și, în unele regiuni, chiar mai târziu, Biserica Răsăriteană sărbătorea Nașterea Domnului împreună cu Botezul Lui, stabilită convențional la 6 ianuarie, conform Doxologia.

De ce Crăciunul este prăznuit de două ori

Astronomii au constatat că, odată la 123 de ani, echinocțiul de primăvară retrograda cu o zi, fapt care i-a determinat pe savanții epocii, atât din Răsărit, cât și din Apus, să solicite conducătorilor Bisericii o ajustare a calendarului, deoarece calculele pascale nu mai corespundeau fazelor reale ale Lunii pline. La 24 februarie 1582, Papa Grigorie al XIII-lea a inițiat o reformă calendaristică prin care au fost eliminate zece zile, iar noul sistem a primit denumirea de „calendar gregorian” sau „calendar pe stil nou”. În cadrul Congresului inter-ortodox de la Constantinopol din 1923 s-a hotărât ca majoritatea Bisericilor Ortodoxe să renunțe la calendarul iulian și să adopte calendarul gregorian, relatează Creștinortodox.ro.

Totuși, calcularea datei Paștelui a rămas legată de calendarul iulian, deoarece echinocțiul de primăvară are loc cu 13 zile mai târziu. Această situație explică diferențele de dată dintre Paștele Ortodox și cel Catolic. Pentru ortodocși, Sărbătoarea Pascală poate cădea între 4 aprilie și 8 mai, iar pentru catolici poate cădea între 22 martie și 25 aprilie. Rareori, datele se aliniază și Paștele este sărbătorit simultan. Odată cu aplicarea calendarului gregorian, astronomii au remarcat o mică diferență anuală între acesta și calendarul astronomic, care, în circa 3500 de ani, ar putea produce un decalaj de o zi și o noapte. Pentru a ține seama de această diferență, calendarul ortodox a fost corectat în 1924, când a fost adoptat și de Biserica Ortodoxă Română, urmând exemplul altor biserici ortodoxe. Atunci s-a decis ajustarea calendarului pentru a fi eliminată diferența de aproape două săptămâni specifică stilului vechi. Astfel, data de 1 octombrie a devenit 14 octombrie, potrivit noului calendar.

Când are loc Crăciunul pe rit vechi

De-a lungul istoriei, omenirea a utilizat trei tipuri de calendare, și anume calendarul lunar – întemeiat pe mișcarea Lunii, calendarul solar – bazat pe deplasarea Pământului în jurul Soarelui și un sistem mixt. Calendarele lunare urmăreau ciclurile și fazele Lunii, cu apariția unei Luni noi la aproximativ 29,5 zile, ceea ce făcea ca anul să aibă 354 de zile. În opoziție, calendarele solare calculau trecerea timpului în funcție de rotația completă a Pământului în jurul Soarelui. Acest durează 365 de zile, 5 ore, 48 de minute și aproape 46 de secunde, o durată greu de integrat perfect într-un calendar. Decalajul de 11 zile dintre cele două sisteme era corectată prin introducerea, o dată la trei ani, a unei luni suplimentară de 27 de zile, denumită Intercalaris, care sincroniza calendarul lunar cu cel solar.

În anul 46 î.Hr., împăratul Iulius Cezar a considerat necesară corectarea acestei neconcordanțe. Drept urmare, el a apelat la celebrul astronom egiptean Sosigene din Alexandria pentru a elabora un calendar unitar, care avea să fie cunoscut mai târziu drept calendarul iulian. A fost primul calendar adoptat de creștinătate timp de 15 secole, potrivit Time and Date. Sinodul I Ecumenic de la Niceea a folosit calendarul iulian ca reper atunci când a stabilit data Paștelui, luând drept punct de referință ziua de 21 martie, când avea loc echinocțiul de primăvară, și nu 24 martie, așa cum fusese în anul 46 î.Hr., când Iulius Cezar a realizat reforma calendaristică. În calendarul iulian, cel pe stil vechi, Crăciunul este decalat cu 13 zile față de calendarul ortodox actual. Prin urmare, Crăciunul pe rit vechi va fi celebrat în 2026 în ziua de miercuri, 7 ianuarie, în aceeași zi în care ortodocșii care respectă noul calendar îl prăznuiesc pe Sfântul Ioan Botezătorul.

Cine sărbătorește Crăciunul pe rit vechi

Deși Nașterea Domnului este celebrată pe stil nou de majoritatea creștinilor ortodocși din lume, există comunități și regiuni care continuă să respecte tradiția Crăciunului pe stil vechi. Acest obicei se regăsește în țări precum Rusia, Ucraina, Serbia, Grecia, Bulgaria și Georgia, adică acolo unde sărbătoarea reflectă atașamentul față de calendarul iulian și tradițiile religioase străvechi.

De asemenea, Patriarhia Ierusalimului și majoritatea mănăstirilor de pe Muntele Athos, cu excepția Mănăstirii Vatoped, folosesc în continuare calendarul iulian, marcând sărbătorile de iarnă în raport cu calendarul vechi. Aceste biserici și comunități monahale pe stil vechi celebrează Crăciunul, Paștele și celelalte sărbători religioase conform calendarului iulian, păstrând astfel o tradiție veche de secole. În România, Sărbătorile de iarnă pe rit vechi, inclusiv Crăciunul, sunt prăznuite de unele minorități etnice, precum sârbii, rușii lipoveni și ucrainenii.

Tradiții de Crăciun pe rit vechi

La fel ca în cazul Crăciunului celebrat pe 25 decembrie, pregătirile pentru Crăciunul pe rit vechi încep cu postul, care durează 40 de zile și se încheie pe 6 ianuarie. În această perioadă, credincioșii urmează o dietă strictă, evitând carnea, lactatele și alte produse de origine animală. Conform tradiției, în Ajunul Crăciunului pe rit vechi se pun pe masă douăsprezece feluri de mâncare, câte unul pentru fiecare dintre cei doisprezece apostoli. Printre preparatele cele mai apreciate se numără grâul fiert cu nucă, compotul de prune afumate și sarmalele de post cu hribi.

De asemenea, există obiceiul de a pune sub fața de masă bani și fân, ca simbol al bunăstării în casă. Aceste obiecte sunt scoase de sub fața de masă doar de Bobotează, pe stil vechi, pe 19 ianuarie. În multe localități se organizează târguri și festivaluri unde se pot cumpăra produse tradiționale, mâncăruri specifice și cadouri, iar întreaga comunitate respectă vechi tradiții. Pe 7 ianuarie, când se celebrează Crăciunul pe stil vechi, oamenii respectă multe dintre obiceiurile practicate și de cei care sărbătoresc Nașterea Domnului pe 25 decembrie.

Obiceiuri în Ajunul Crăciunului pe rit vechi

În Ajunul Crăciunului pe rit vechi, la sârbi se menține tradiția aprinderii banjak-ului în curtea bisericii, un obicei care presupune tăierea unor crengi de stejar care sunt aprinse seara, potrivit Folclor-Românesc.ro. Se spune că acest ritual curăță păcatele și că focul aduce noroc, bunăstare și fericire. Tot în noaptea de Ajun, copiii se îmbracă în costume populare și colindă din casă în casă, vestind Nașterea Pruncului Sfânt. La miezul nopții, credincioșii merg la biserică pentru slujba denumită snocne. După slujbă, se colindă și se cântă inclusiv cea mai veche și mai lungă colindă, alcătuită din 17 strofe. După colindat, familiile se reunesc pentru „Cina Sfântă”, care este luată după ce răsare prima stea, care semnifică steaua care i-a călăuzit pe cei trei magi spre locul nașterii lui Iisus Hristos. În dimineața Crăciunului pe rit vechi, conform unei tradiții vechi, astăzi aproape dispărută, o femeie din gospodărie aduce o găleată plină cu apă de la o fântână, un lac sau de la o apă curgătoare. Pe drum, ea culege ramuri de salcie și busuioc pe care le pune în apă, iar membrii familiei se spală pe față și beau puțin din această apă, pentru sănătate și noroc.