Cine a fost Napoleon Bonaparte. Lucruri mai puțin știute despre împăratul francez
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Napoleon Bonaparte, conducător politic și militar al Franței, a fost una dintre figurile marcante ale istoriei universale, a cărui activitate și influență au avut un impact covârșitor asupra societății franceze și politicii europene de la începutul secolului al XIX-lea.
Cuprins:
În timpul domniei sale, Napoleon a purtat războaie împotriva diferitelor coaliții europene, cucerind cea mai mare parte a Europei, înainte de a fi exilat de către concetățenii săi. Conducerea sa a format o societate franceză, o cultură, o economie și o tehnologie.
Există însă multe alte aspecte care sunt mai puțin cunoscute despre fostul lider francez pe care le veți putea citi în cele ce urmează.
Cine a fost Napoleon Bonaparte?
Napoleon Bonaparte sau Napoleone di Buonaparte, așa cum mai era cunoscut după numele tatălui, s-a născut la data de 15 august 1769, în Corsica.
A fost cel de-al doilea din cei șapte copii ai avocatului Carlo Maria Buonaparte, viitorul reprezentant al Corsicii la curtea lui Ludovic al XVI-lea, și al Mariei Letizia Ramolino. A rămas în istorie ca un mare lider, dar și pentru statura sa minionă, el având doar 1,68 m în înălțime. Acest aspect nu l-a împiedicat nicidecum să conducă una dintre cele mai puternice națiuni din lume.
La început de 1779, Napoleon a fost înscris la o școală teologică din orașul Autun pentru a învăța limba franceză pentru că vorbea cu un pronunțat accent corsican și nu a învățat niciodată să scrie corect. În acelaşi an a fost admis la academia militară de la Brienne-le-Château.
Cinci ani mai târziu, a luat examenul de admitere la Şcoala militară din Paris pe care a absolvit-o în 1785 cu gradul de locotenent secund de artilerie. La doar 20 de ani, a jucat un rol important în Revoluţia franceză, iar în 1789 a fost trimis cu unitatea sa la Seurre, unde avea loc o insurecţie.
Doi ani mai târziu a fost avansat la gradul de locotenent, iar după încheierea Tratatului de alianţă austro-prusian împotriva Franţei, în februarie 1792, Napoleon Bonaparte devenea comandant al artileriei în asediul Toulon-ului.
Napoleon Bonaparte, împăratul francezilor
Orașul francez fusese ocupat de englezi şi, datorită planului şi talentului său, oraşul şi portul aveau să fie recucerite în decembrie anul următor. Datorită meritelor sale, Bonaparte a fost avansat la gradul de general de brigadă pe când avea doar 25 de ani.
În 1795, un consiliu executiv denumit „Directorat” și-a asumat controlul asupra statului francez. Ca urmare a acuzațiilor de corupție, regimul s-a prăbușit în octombrie 1799, printr-o lovitură de stat pusă la cale și condusă de Napoleon.
Între timp, acesta se căsătorise cu aleasa inimii sale Josephine. Aceasta era nimeni alta decât văduva generalului Alexandre Beauharnais, care murise în timpul Revoluției Franceze.
Napoleon a fost numit consul pe viață în 1802, iar după doi ani avea să fie încoronat Napoleon I, împăratul francezilor, în cadrul unei ceremonii organizată la celebra catedrală Notre-Dame, în anul 1804. A rămas la putere până în 1815.
Campaniile militare câștigătoare ale lui Napoleon I
Napoleon Bonaparte avea să instituie Consulatul și mai târziu Imperiul, stabilind scena pentru așa-numitele războaie napoleoniene. În plan militar, Napoleon Bonaparte avea să biruiască în numeroase confruntări, făcând dovada priceperii sale fără egal, scrie History.com.
După ce, în 1805, armata britanică a distrus puterea navală franceză, Bonaparte a obținut o primă mare victorie la Austerlitz, în decembrie 1805, împotriva armatei austriece.
Aceasta a fost urmată de o altă victorie de răsunet obținută la Jena, în 1806, împotriva armatei Prusiei. Au urmat bătăliile de la Eylau şi Friedland (1807), în urma cărora Napoleon a încheiat cu țarul rus Alexandru I ceea ce a rămas în istorie sub numele de Pacea de la Tilsit. Aceasta îi dădea liderului francez libertatea de a-și reorganiza Europa de Vest și Europa centrală cum dorea.
Începutul sfârșitului pentru Napoleon I
Victoriile și extinderea imperiului au dus la formarea unor alianțe puternice împotriva Franței. La 24 iunie 1812, Napoleon I demara campania împotriva Rusiei, în fruntea unei armate de peste 600.000 de oameni, dintre care o treime erau francezi. Acea invazie a reprezentat un punct de cotitură în destinul lui Napoleon după ce armata sa a suferit pierderi uriașe în timpul campaniei.
A urmat Bătălia de la Leipzig din octombrie 1813, în urma căreia armata franceză a fost înfrântă de forţele coaliţiei formate din Rusia, Prusia şi Austria, iar Bonaparte a fost nevoit să abdice la Fontainebleau. A fost exilat în micuța insulă Elba din Marea Mediterană.
Exilul a durat doar trei sute de zile pentru că Napoleon a evadat și s-a reinstalat pe tronul Franței în martie 1815. A doua sa domnie a durat numai 100 de zile pentru că marile puteri europene au format cea de-a șaptea Coaliţie antifranceză (Rusia, Anglia, Austria, Prusia).
La 18 iunie 1815 a avut loc celebra bătălie de la Waterloo în care armata comandată de Napoleon I a fost înfrântă de armata anglo-prusacă ce-i avea în frunte pe Wellington şi Blücher.
Napoleon a fost nevoit să abdice pentru a doua oară și să se predea. A fost trimis din nou în exil, de această dată pe insula Sf. Helena, unde avea să moară la doar 51 de ani, în condiţii neclare. Au fost avansate trei ipoteze: eroare medicală, cancer la stomac și otrăvire cu arsenic.
Lucruri mai puțin știute despre Napoleon I
Napoleon I a făcut eforturi pentru a asigura Franței o anumită stabilitate după revoluția franceză de la 1799 prin centralizarea guvernului și reformarea unor instituții precum sistemul bancar și prin susținerea științei și a artei.
Una dintre cele mai importante realizări ale lui Napoleon Bonaparte a fost Codul Napoleonian sau „Code civil des Français”, pe care l-a adoptat la 1804. Acesta a avut un impact atât de mare încât a fost preluat și de alte state ale lumii și prevedea o atribuție sporită adusă figurii paterne, care primea puteri și prerogative destul de mari asupra căminului.
Numele lui Napoleon I este strâns legat și de una dintre cele mai importante descoperiri arheologice din istorie. Este vorba despre Piatra de la Rosetta (Egipt), o stea ce a fost găsită în timpul unei expediții franceze întreprinse de către fostul împărat. Aceasta reprezintă cheia pentru înțelegerea hieroglifelor egiptene și se află în custodia Muzeului Britanic din Londra.
De asemenea, în semn de recunoaștere a contribuției uriașe pe care Napoleon Bonaparte a avut-o în istoria țării, autoritățile franceze au decis construirea în cinstea lui a faimosului Arc de Triumf, un simbol al Parisului și al Franței. Lucrările au început la 1806, iar inaugurarea a avut loc în 1836.
Nu în ultimul rând, există o legendă care spune că lui Napoleon I îi era foarte frică de pisici, temere care poartă denumirea de Ailurophobia. Bonaparte nu ar fi singurul conducător din istorie care avea această fobie, anterior Alexandru cel Mare, Împăratul Cezar și Ginghis Han având, se pare, aceeași temere.
Foto: Shutterstock/ 123rf.com
Vezi şi cine au fost Iuliu Maniu, Nicolae Bălcescu şi George Enescu!
Mariamadar 07.02.2023, 12:28
1769
ElenaMA 12.08.2023, 17:02
Interesant
emy69emy 04.09.2023, 22:39
1769
MaraM 05.09.2023, 16:12
interesant
Mimip67 08.09.2023, 04:04
Un mare strateg.