M-a părăsit pentru o femeie pe care o știa din… vis!

Viața este o necunoscută frumoasă, dar și înșelătoare, te face fericit, dar și nefericit, însă creează… dependență. Multă vreme am crezut că le știu pe toate și că, dacă e să mi se întâmple ceva, nu poate fi ceva nemaiauzit, doar citesc revista voastră, care e plină de povești de tot felul.

Numai că viața, într-o dimineață, a vrut să-mi demonstreze că nu e chiar așa și că mai am multe de învățat, de văzut, de auzit și tot n-o să le știu pe toate. M-am trezit alături de soțul meu, ca în fiecare dimineață de 8 ani încoace, și mi se părea că totul e la locul lui, era o zi ca oricare alta. Marius nu prea părea să aibă chef să se dea jos din pat, așa că am profitat de ocazie și m-am dus eu prima la baie, să mă bucur în voie de duș. Când am ieșit, Marius era tot în pat.

— Dragule, e târziu, nu te scoli?

— Azi n-am chef să mă duc la serviciu! Tu vezi-ți de ale tale, că eu mai zac o vreme în pat.

Era prima oară că se întâmpla așa ceva. Marius este un matinal de când îl știu. Aleargă dimineața, pe orice vreme, face sport, n-a fost niciodată un leneș. Am crezut că nu se simte bine și m-am gândit să-l programez la medicul de familie.

— Nu e cazul, stai liniștită, doar că nu am chef de nimic.

— Te așteaptă Iulian, să alergați împreună.

— Spune-i că azi nu mă duc și nu mă mai pisa! Am o zi proastă, ce, n-am voie? Du-te tu în treaba ta, că mă descurc și singur.

Marius nu vorbește așa, era limpede că ceva nu era regulă, dar n-am mai insistat și m-am dus la lucru. Nu mi-a dat niciun telefon toată ziua, dar nu l-am sunat nici eu. Când am ajuns acasă… era tot în pat. Părea că doarme. Mi-am văzut de treabă, dar probabil că am făcut zgomot. L-am văzut apărând din dormitor ciufut, cu părul vâlvoi, și s-a răstit la mine, ceea ce iarăși nu face de obicei.

— Nu vezi că dorm?! Mai stai naibii locului și nu te mai foi de colo până colo! Te-a găsit tocmai acum să faci ordine? Mă doare capul, n-am nimic altceva, sunt obosit, e așa de greu de înțeles?

— Bine, mă duc la Dorina, culcă-te la loc. Mă întorc mai târziu.

Dorina e o vecină cu care m-am împrietenit și cu care mai beau din când în când o cafea și ne povestim problemele una alteia. E o fată tare bună, rar mai găsești așa ceva în ziua de azi. Am deplină încredere în ea. Iar ea, în mine. Mi-a spus multe lucruri despre viața ei și sunt sigură că ar fi lângă mine, la nevoie.

— După cum zici că se poartă, mă tem să nu fie vorba de vreo femeie, iartă-mă că-ți spun asta. Cam aceleași simptome le avea și Ionuț înainte să plece de acasă. Se pare că tuturor ne vine rândul la un moment dat, oricât de mult am crede că ne iubesc și oricât de multe promisiuni ne-ar face. Într-o zi, întâlnesc o femeie care devine dintr-odată femeia visurilor lor și, gata, uită tot ce lasă în urmă. știi care e culmea? Ionuț, după ce s-a trezit din euforia marii îndrăgosteli, a venit înapoi, m-a rugat să-l iert și mi-a spus că, de fapt, numai pe mine m-a iubit cu adevărat. Că ceea ce i s-a întâmplat în ultimele luni a fost… o nebunie, o aiureală, un vis și că acum s-a trezit și vrea să vină acasă. Numai că, între timp, eu mi-am dat seama că pot trăi foarte bine și fără el. Am suferit cât am suferit și, până la urmă, mi-am văzut de viață. Sunt o mulțime de lucruri de făcut și fără ei, să știi. Orice învăț are și dezvăț. știi ce te sfătuiesc? Nu mai amâna, e mult mai chinuitor așa, să stai să te tot întrebi oare ce se întâmplă, atacă problema cât e caldă, ia-l tare. Eu sunt aici, nu te teme!

Am ascultat-o și m-am dus acasă pregătită de o discuție încinsă. Marius plecase între timp. Iar până s-a întors, am adormit. Diminețile următoare s-au desfășurat cam la fel, însă într-o zi mi-am luat liber, mi-am luat inima în dinți și am trecut la atac.

— Marius, e vorba de altă femeie? Cred că ar fi mai cinstit să-mi spui. N-are niciun rost s-o lungim așa la nesfârșit.

— Nu e ce-ți imaginezi.

— Cum adică?

— Nu e vorba de o femeie pe care am cunoscut-o sau ceva de genul ăsta.

— Dar oricum e vorba de altă femeie, înțeleg, nu?

— Da… dar e o femeie pe care o întâlnesc numai în vis. Înțelegi? O visez în fiecare noapte, sunt îndrăgostit de ea, dar nu știu dacă ființa asta există cu adevărat. Deși sunt sigur că ar trebui să existe. M-am gândit că visele astea sunt un semn și că, poate, o s-o cunosc. Oricum, nu mă mai pot gândi la nimic altceva, până nu mă lămuresc.

— și cum vezi tu lucrurile? Eu să-mi văd liniștită de viață și să aștept până tu-ți dai seama dacă femeia visurilor tale există sau nu? Nu-mi ceri prea mult?

— Poate ar fi mai bine să plec de acasă o vreme, să-mi dau seama ce se întâmplă, dar, înțelege-mă, nu-mi pot lua gândul de la asta. Poate fi șansa vieții mele. Înțelegi ce vreau să spun, nu?

— Nu prea, dar sunt de acord. Să ne despărțim o vreme, să vedem ce se întâmplă.

N-am plâns cât și-a strâns lucrurile, am așteptat să plece. Plânsul are și el rostul lui, te eliberează, te ajută să te descarci de rele, te ușurează. După un plâns bun, m-am simțit mult mai bine. Firește că mi-am spus: „Uite că trebuia să-mi vină și mie rândul! Se pare că toți bărbații, până la urmă, fac același lucru, puțin le pasă de ce lasă în urmă. Noroc că noi n-avem copii”. Amîncercat să nu mă las doborâtă de această încercare a vieții și mi-am văzut de ale mele, atât cât am putut.

Dorina avea dreptate, timpul rezolvă multe probleme și, la un moment dat, ajungi să găsești lucruri bune și în viața solitară. La început, m-am simțit inutilă – nu mai trebuia să-i spăl cămășile, să i le calc, să-i spun ce ciorapi și ce pantofi se asortează la cutare sau cutare costum, nu mai trebuia să aștept în tăcere să-mi vină rândul la baie și să fac duș în două minute, ca să nu întârzii, nu mai trebuia să chem taxiul, pentru că el nu avea niciodată timp să mă ducă și pe mine la birou din cauză că-și petrecea prea mult timp în oglindă…

Mă trezeam cu o jumătate de oră mai târziu și făceam totul pe îndelete. Îmi puteam savura liniștită cafeaua, pe care până atunci nici nu apucam s-o gust, ascultam cum e vremea, ca să știu cu ce să mă îmbrac, sau mă amuzam privindu-mi vecinii de vizavi, doi tineri care se certau și se împăcau tot timpul. Parcă mă uitam la un film cu final neașteptat, altul în fiecare dimineață, dar, obligatoriu, cu happy-end. Iar după un timp, am încetat chiar să mai aștept ca Marius să mă sune, să-mi dea vești.

Tot ce mai știam despre el era că își dăduse demisia și dispăruse. Probabil plecase în căutarea celei care-i bântuia nopțile. I se părea că o știa de undeva, așa că și-a reluat toate drumurile făcute în ultimii ani, când a umblat, nu glumă. (Toate astea le-am aflat de la el ulterior.)

După ce a epuizat locurile pe unde umblase prin țară, și-a întocmit o hartă a locurilor pe unde fusese în interes de serviciu în ultimii cinci ani și le-a luat la rând.

Se caza la un hotel și cutreiera pe străzi, doar-doar, de după un colț de stradă, se va ivi femeia pe care o căuta. Cred că au trecut luni de zile fără să mai știu nimic despre el. Nici cu prietenii lui nu mai păstra legătura. Unii îl credeau nebun, alții îl admirau pentru că a avut curajul să lase totul baltă și să plece să-și caute fericirea.

Eu am acceptat, după ani de zile, avansurile pe care mi le făcea șeful meu, care divorțase între timp, așa că nu aveam de ce să-mi mai fac probleme de conștiință, pare-se că ceea ce-mi spusese despre căsnicia lui eșuată fusese totuși adevărat, deși eu am crezut că e obișnuitul clișeu pe care-l servesc bărbații însurați în căutare de aventură.

Am început să ne vedem, să ieșim împreună, să ne petrecem weekenduri împreună cu unii dintre prietenii comuni și mi-era bine. Pe Anghel îl știam de mult, fuseserăm colegi de facultate, dar niciodată n-am fost mai mult decât buni prieteni. El s-a însurat încă din studenție cu o fată pe care și-o doreau toți colegii noștri, dar el a fost alesul, pentru că avea o situație mai bună și-i putea asigura o viață îndestulată. îmi amintesc și acum o replică a ei, care m-a pus pe gânduri. Am întrebat-o dacă îl iubește pe Anghel, dacă e sigură că o va face fericită. și mi-a răspuns că…

— Familia lui are bani foarte mulți, nu trebuie neglijat acest lucru.

— Bine, bine, am insistat eu, dar pe el îl iubești? Te face fericită?

— Pe mine banii mă fac foarte fericită, nu-mi trebuie nimic altceva.

A fost fericită un număr de ani, până și-a găsit unul cu și mai mulți bani. Anghel s-a trezit destul de repede și și-a dat seama că s-a însurat cu ea doar pentru că s-a simțit flatat că l-a ales pe el, fără să se întrebe de ce a făcut-o. și s-a simțit ușurat când au divorțat.

Am ajuns absolut întâmplător să lucrez la firma lui, cineva mă anunțase că e un post disponibil și trebuie să trec printr-un interviu. El n-a participat la interviu atunci și am fost acceptată exclusiv pentru competența mea profesională. L-am întâlnit abia peste câtva timp și ne-am amuzat amândoi de situație. M-a promovat foarte repede. Lucram mult împreună și îmi făcea curte, asta era evident, dar eu eram o femeie măritată și el un bărbat însurat, așa că ne-am limitat la vechea noastră prietenie. Până când am rămas amândoi singuri și situația s-a schimbat.

Adevărul este că ne simțeam foarte bine împreună, colaboram excelent, debordam de idei amândoi, comunicam extraordinar de bine, ne completam reciproc și am avut o mulțime de realizări: am obținut contracte noi, am inițiat multe proiecte, iar firma mergea mai bine de când lucram împreună la cârma ei.

Anghel m-a întrebat discret ce s-a întâmplat cu Marius și i-am povestit. Nu a fost nici șocat, nici contrariat. Mi-a spus că-l admiră că se simte în stare să facă asa ceva, după ce a lăsat totul baltă.

— înseamnă că el chiar crede că femeia aceea există. și m-aș bucura pentru el să fie așa.

în cele din urmă, Marius a găsit-o pe femeia pe care o căuta. O cunoscuse în Olanda, când fusese, împreună cu alți colegi, la un meci de fotbal. Echipa României a mâncat bătaie, iar ei, ca să se consoleze, au vrut să cunoască viața de noapte din Amsterdam. și s-au dus -cum să zic ca să nu sune răutăcios? – la prostituate. I-a costat mult, dar a meritat, se pare. Cel puțin în cazul lui Marius, care, impresionat, a păstrat undeva într-un sertăraș al minții imaginea ei.

A tocat mulți bani cu ea, de data asta, a vrut să aibă exclusivitate, pentru că biata de ea era tot acolo, nu-și schimbase meseria, chiar dacă mai adunase ceva ani pe umeri. Arăta încă foarte bine, iar Marius i-a povestit ce i se întâmplă de o vreme încoace. Ea nu a râs de el, i-a povestit că ar fi vrut de multe ori să înceapă o altă viață, dar, cum asta face de la 15 ani, altceva nu mai știe să facă. Se gândise chiar să-și deschidă propria afacere, pentru că se gândea că, în curând, nu-și va mai găsi clienți. N-avea decât 33 de ani, dar asta e mult într-o meserie ca asta. I-a spus chiar cât de multe românce foarte tinere se perindă pe acolo și vor să se „angajeze” în astfel de stabilimente. Au luat masa împreună, au stat câteva zile împreună, au făcut dragoste, dar și Marius, și ea știau că nu au chiar absolut nimic în comun. Cât despre semnificația visului… Poate doar un psiholog ar fi reușit să-l descifreze, dar n-avea legătură cu predestinarea. Așa că și-au luat la revedere și și-a văzut fiecare de drumul lui.

Marius s-a întors la mine, dar doar ca să-mi spună că a găsit-o, să-mi povestească totul. Eu i-am mărturisit, evident, că mi-am găsit și eu pe cineva, așa că nu se mai punea problema unei împăcări între noi. Fiecare avusese niște experiențe noi, se schimbase.

0 vreme, am locuit împreună, casa era, de fapt, a lui. S-a reangajat la firma unde lucra, și-a reluat viața de dinainte, a devenit același om de nădejde care a fost totdeauna. Nu vorbeam prea mult unul cu altul, era ca și când am fi fost doi străini siliți de împrejurări să împartă același apartament. între timp, Anghel m-a cerut de nevastă, dar mi s-a părut prea devreme. El se temea să nu cumva să mă împac cu Marius, deși îi explicasem că între mine și Marius nu mai poate fi nimic.

După un timp, Marius m-a întrebat dacă vreau să rămân eu în casă sau doresc să-mi ofere altceva în schimb. Casa aceea nu mai era casa mea, casa noastră, nu mă mai ținea nimic acolo, așa că l-am rugat să rămână el acolo și să-mi ofere mie altă variantă. M-a așteptat într-o zi la birou și am mers să vedem niște case. Am găsit una care mi-a plăcut și el s-a oferit să mă ajute s-o cumpăr.

— M-am gândit mult la ce mi s-a întâmplat și cred că am înțeles până la urmă. Nu eram fericiți împreună, dar niciunul din noi n-avea curajul s-o spună. Femeia asta din vis asta voia să-mi spună, că trebuie să-ți redau libertatea, să găsești omul potrivit. și se pare că l-ai găsit. Măcar atât am putut face și eu pentru tine. Ne era bine împreună, dar nu eram fericiți. îmi pare rău, dar sper ca, de acum, înainte să-ți fie mai bine.

— și cu tine cum rămâne?

— Trebuie să existe o femeie potrivită și pentru mine undeva, totul este să am răbdare s-o aștept. Să mă inviți la nuntă și să mai dai câte un semn de viață.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE