Povestea Dalinei Toader este despre suferință și izbândă, despre deznădejde și luptă pentru supraviețuire, despre un suflet călit în sistemul de ocrotire socială, unde niciodată nu a auzit rostindu-se cuvântul ”mamă”. După ani întregi de încercări cărora cu greu le-ar fi făcut față și un om mare, Dalina a înțeles că știința lumii e în cărți și că pentru asta trebuie să muncească pe brânci.

Îi lipseau nespus mângâierea mamei și un tată responsabil

Venirea pe lume a Dalinei, acum 18 ani, a fost o întâmplare. Mama ei avea 19 ani și provenea dintr-o familie numeroasă din municipiul Buzău, cu o situație financiară grea. Tatăl ei avea 23 de ani, iar situația lui familială era mai bună. S-au căsătorit forțați de împrejurări, însă căsnicia a durat doar trei luni după nașterea fetei.

Când Dalina avea trei luni, mama ei și-a luat lumea-n cap, sătulă de ieșirile soțului său, care-și bea mințile și căruia nu-i păsa decât de anturajul său, de pariuri și de jocuri de noroc. Femeia a plecat lăsând în urmă boțul de carne care avea atâta nevoie de ea. În urma procesului, statul a încredințat-o pe fetiță tatălui său, care însă nu s-a preocupat aproape deloc de soarta ei. Anii au trecut, iar Dalina a crescut când în casa bunicilor paterni, unde nu erau decât bunicul și tatăl pentru că bunica sa era plecată la muncă în Italia, când la diverse rude.

dalina 1Icon photoVEZI GALERIA  FOTOPOZA 1 / 5

Nu îi lipsea nimic material, ci doar mângâierea mamei și un tată responsabil care să-i fie alături.

::placeholdeR–>

La șase ani, când bunicul ei a murit, bunica l-a luat în Italia pe tatăl său, pentru că îi era teamă să nu fie o amenințare pentru ea având un anturaj dubios. Ea era dusă la țară, la fratele bunicii și plimbată la diverse rude până când a murit și bunica ei.

”Eram plasată când la sora bunicii, când la nașa, când la alte rude. Aveam de toate, nu-mi lipsea nimic, însă eu niciodată nu am spus: «Bună dimineața, mamă!», niciodată nu am spus «Mamă» la vocativ. Mama a fost un lucru abstract pentru mine. Tata era agresiv, era alcoolic, îl interesau doar jocurile de noroc, însă nu mi-a făcut niciodată rău”, povestește Dalina.

La nici 14 ani, a rămas a nimănui. A avut tăria să povestească trauma prin care trece

Cu bunicii decedați și tatăl după gratii departe de țară, Dalina a rămas singură într-un apartament în Buzău. Nu avea nici 14 ani când a rămas a nimănui, fără bani de buzunar, fără mâncare, fără nimeni care s-o sprijine, s-o aline și să-i spună că este în siguranță.

După două săptămâni, ajunsă la capătul putinței, fata a avut tăria să povestească dirigintei trauma prin care trece și astfel a ajuns într-un modul de locuit, al Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Buzău, alături de alți copii orfani. Era clasa a opta, atunci când toți copiii se pregătesc de examene.

“Ne-a lăsat mie și tatei casa, a fost o greșeală, deși nu-mi place să spun așa ceva despre cineva care nu mai e printre noi, dar pentru că i-a lăsat și lui casa, a schimbat-o rapid pe un apartament, pe o mașină. A plecat apoi cu mașina și cu niște indivizi undeva prin nordul Europei, unde a ajuns la închisoare, iar eu am rămas singură, fără bani, fără sprijin. Am rămas a nimănui”, spune Dalina cu vocea frântă de emoție.

A stat două săptămâni în internatul școlii, după care reprezentanții unității școlare au luat legătura cu Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Buzău, și astfel  a ajuns în sistemul de protecţie, într-un apartament cu 7-8 copii.