06 Iul. 2012 17:33

Cătălina Mustaţă, primul interviu după divorţul de Florin Zamfirescu

Distribuie

Libertatea: Ești renumită ca fiind vocea mai multor reclame, spoturi TV. Spune-mi, îți place ce faci ?
Cătălina Mustaţă: Cu ani în urmă, să fie vreo 15, am participat la un festival la Liverpool-Anglia (Brouhaha Youth Art Festival) unde am recitat "Luceafărul"- Mihai Eminescu, în limba engleză. Acolo, un compozitor de origine canadiană mi-a spus că atunci când o să fiu urâtă și bătrână și n-o să mai fiu distribuită în spectacole de teatru sau în filme, o să fac bani buni cu vocea. Atunci n-am înțeles, la noi în țara abia începeau să se facă ceea ce numim acum “commercials”.
Da, cu vocea-mi place să mă joc și la spoturi, la Național Geographic și mai ales în spectacolele radiofonice.

Care sunt cele mai renumite reclame sau cele mai cunoscute personaje pe care le-ai interpretat în acest mod?
Pot să amintesc, de pildă, e spectacolul radiofonic Francesca da Rimini, de Gabriele d’Annunzio, care a fost premieră națională și unde am lucrat minunat cu regretatul regizor Cristian Popescu, am avut nenumărate colaborări cu Vasile Manta care mi-a propus diverse texte, fie contemporane, fie clasice. Cu un text al Savianei Stănescu am câștigat marele premiu la un festival din Croația, este vorba despre piesă de teatru „Undergraund”, scrisă jumătate în engleză, jumătate în română. Am colaborat foarte bine și cu Mihai Lungeanu, pot aminti despre o piesă de teatru despre Brâncuși, și nu numai. Teatrul radiofonic avea o mare tradiție pe vremuri, și este o experiență pe care un actor și-o dorește, păcat că în ultima vreme nu se mai insistă pe o continuare a acestei tradiții. Eu am crescut ascultând la radio piese de teatru și era o încantare să asculți în interpretări memorabile voci de mari artiști. Colaborarea mea cu Național Geographic a fost și este pentru mine o încantare și o delectare, nemaivorbind și despre o echipă minunată în mijlocul căreia sunt, iar vocile pentru reclame, spoturi Tv presupun și ele o anumită tehnică, implicare și interpretare, dincolo de timbrul vocii pe care și-l doresc, cum spunem noi, clienții, adică cei care ne aleg vocile.

Mă uit pe pagina ta de la teatrul Odeon și văd cât de multe și grele roluri ai făcut până acum. Care au fost cele mai frumoase? Dar cele mai grele?
Eu nu pot cataloga un rol ca fiind frumos. Pot spune doar că fiecare rol pe care l-am făcut a avut o poveste, a însemnat o altă experiență. Deseori se spune în teatru, atunci când ai o premieră, că dai viață unui personaj și nici o viață nu seamănă cu alta…
Au fost și roluri în care am întâmpinat greutăți, e adevărat, cum a fost rolul Elena Nicolaevna din „Copiii Soarelui” de Gorki, în regia lui Cristian Hadjiculea. Era primul meu rol de forță după ce jucasem în mare parte ingenue până atunci. Noi, actorii suntem nițel masochiști, atunci când te chinuie un rol foarte tare și când treci de la agonie la extaz până când ajungi la premieră, ții la el mai mult, parcă. Și cu Veronika, din „Veronika se hotărăște să moară”, dramatizare de George Bănică după romanul omonim al lui Paolo Coelho, în regia lui Gelu Colceag, am trecut prin experiențe destul de puternice și contradictorii până când s-a născut personajul. Acum trăiesc o experiență inedită și extrem de provocatoare jucând în spectacolul de autor al minunatei actrițe Antoaneta Zaharia, „Ceao Bella!” la Cafe-Teatru Godot, unde raportul public-spectator este mult mai tranșant, cu-atât mai mult cu cât vorbim despre un spectacol-confesiune. Am avut de curând o colaborare extrem de prețioasă mie cu regizoarea Teo Herghelegiu la teatrul Odeon pentru spectacolul „Mă întorc de departe” de Claudine Galea. Este minunat să constați că un regizor talentat este dublat de un om cu mari calități umane, este ideal pentru un actor.

Florin Zamfirescu şi Cătălina Mustaţă / foto: EVZ

Ce se mai aude de noi proiecte în televiziune?
Am primit de curând propunerea să joc un rol episodic în serialul Las Fierbinți. Atât, deocamdată.

Știu că pregătești niște proiecte în teatru și regie, care ar fi acelea?
Da, am multe proiecte în teatru, ceea ce pentru mine înseamnă în acest moment un lucru esențial. Lucrez deja pentru spectacolul „Ascensiunea lui Arturo Ui nu poate fi oprită”- Brecht, în regia lui Dragoș Galgotiu-teatrul Odeon-premieră în deschiderea stagiunii viitoare, am început repetițiile pentru piesă „Cazul Lulu” de Teo Herghelegiu, în anul următor voi repetă pentru spectacolul „Donja Huana” de Anca Visdei , regia Mara Roșu, tot teatrul Odeon și mai rămâne să vorbim…

Apropo de superstiții, lumea te-a asociat mult timp cu un inel Luxor care aduce noroc și pe care îl promovai. Îl mai porți?
Inelul are un însemn care pentru egipteni însemna prosperitate, fericire, armonie, pace, etc. Am crezut și cred în continuare în tot ce ar putea genera consecințe de acest gen.

De unde îţi cumperi hainele? Cum le alegi?
Nu am designer preferat, nu mă concentrez pe ceea ce înseamnă să fii „cool” sau „la modă”. De regulă se-ntâmpla să mă plimb pe străzi, fie ele în București sau în străinătate dacă am ocazia, și dacă văd câte un manechin din vitrină bine-îmbrăcat, întru-n magazin și  în doi timpi și trei mișcări ori dezbrac manechinul ori cumpăr un element vestimentar. E valabil și la încălțăminte.

Puține femei care nu mai au 18 ani, au un corp aproape perfect. Cum faci să ai un astfel de corp? Care este secretul?
În ziua de astăzi toată lumea caută rețete, începând cu cele pentru slăbit și terminând cu cele despre viață. Nu există secrete și nici cărări bătătorite pe care să calci fără să te-mpiedici. Dacă cineva-și imaginează că există elixirul tinereții sau viață fără de moarte, se înșală.  Există o putere a exemplului, știu, numai că ea funcționează până la un punct, adică până acolo unde propria ta personalitate trebuie să se exprime așa cum nimeni, niciodată n-a făcut-o și n-o va putea face în locul tău. M-ai întrebat despre corp și uite unde m-a dus întrebarea ta.

Cum a fost pentru tine perioada în care ai trecut printr-un divorţ?
Știi bine că nu am dat nici o declarație de presă despre acest lucru până acum și singurul lucru pe care pot să-l fac în acest moment este să le reamintesc celor care de-a lungul anilor au citit multe întâmplări legate de cuplul nostru că povestea a fost frumoasă și că în decursul celor 21 de ani de conviețuire am primit premii cum ar fi „Cuplul anului”, „Premiul vip pentru cuplu în cinematografie”, că am primit în dar o stea din constelația Leului, numită Cătălina și Florin și că Șeherezada a avut doar 1001 de nopți. Basmele sunt un ideal, minunat în copilărie, ne ghidăm după ele, le dorim aievea. Din fericire se poate începe cu „a fost o data că niciodată” dar nu se poate încheia întotdeauna cu „au trăit fericiți până la adânci bătrâneți”.  

Care sunt șansele să se facă bine fără operație, am înțeles că are o „gaură” în inimă care însă se poate absorbii și fără operație. Cum crezi că va rezolvă fostul tău soț problemă?
Problemele de inimă sunt atât de intime și personale încât e bine să-l lăsăm pe fiecare-n parte să le gestioneze și să-i respectăm intimitatea.

Doctorii fostului tău soţ, Florin Zamfirescu, i-au interzis să se apropie de tine, pentru că suferă încă foarte mult din cauza divorțului și revederea ta i-ar face rău. Cum comentezi?
Ceea ce se bârfește, de regulă nu mă interesează. Așadar, regret că nu pot alimenta gură lumii.

Îți dorești să îți refaci viață cu altă persoană sau să se te împaci cu fostul soț?
Nu-mi propun să gândesc nici în viitor și nici în trecut. Faptul că astăzi, în timp ce-ți răspund la întrebări, simt că a înflorit planta care se numește „Mâna Maicii Domnului” (n.r. Lonicera japonica sau Mâna Maicii Domnului sau caprifoiul japonez este originara din Asia de sud-est, are flori foarte parfumate, cu petale albe şi galbene, care persistă toata vara, de aceea, dacă o amplasaţi în apropierea casei, se simt constant minunatele miresme), mi se pare important.

Cea mai mare dorință pentru 2012?
Să mă bucur de prezent.

Loading...
Comentarii