În cine au încredere românii?

Căci am văzut o listă a politrucilor în care au românii încredere și am râs pe săturate și râd și acum.

Să-i privim, față-profil. G. Nuvulon Simion. Serios, nu glumesc. Simion. Nu aș avea încredere în Simion nici măcar că dă tonul la o scanare hai, băieții, hai, băieții la peluză în Galați.

Nicușor Dan. Pe Nicușor pot să te bazezi că te scoate din necaz cu exerciții și probleme dacă te torturează cineva cu Gheba sau ceva. Sau dacă ai nevoie de cineva să se lege de arbuști, că se demolează ilegal vreo piațetă, poate și pentru vreo speță cu rechinii imobiliari, dar mai mult chiar nu e cazul.

Grindeanu. În Grindeanu aș avea încredere în caz că n-are cine să mă buzunărească în tramvaiul 16 și caut neapărat să fiu buzunărit.

Dungaciu. Cine? Aici am râs în hohote până mi-a dat lacrima pe obraz și mi s-a făcut dor de Ghiță Funar și oleacă de Lorin Furtuna.

Șoșoacă. Șoșoacă era bună ca personaj într-o schiță de Caragiale. Mai mult nu văd. Nu aș avea încredere în Șoșoacă decât ca nume comic într-o piesă de teatru.

Bolojan. În Bolojan aș avea încredere doar dacă aș fi vreodată în situația de a folosi un ajutor de ajutor de ajutor de contabil de la școala ajutătoare de contabili.

Călin Georgescu. Poate dacă rămân în pană de clovni la petreceri pentru copii. Citează din desene animate, n-ai treabă cu Dumnezeul provocaților cognitiv.

Regretabilă absența de pe listă a lui Șică, Cîțu, Câciu, Ciucă sau Ciolacu. Regretabilă și absența doamnei Dăncilă și a neprețuitului Dănuț Andrușcă.

Recunoștință veșnică patriei care prin anti-selecția consecventă a cadrelor ne-a asigurat acest decor de bâlci, spital de nebuni și curte interioară a unui penitenciar. Prinos de recunoștință și Securistanului, pădurii eterne, care a creat un climat propice performanței.

Măcar am râs pe săturate în această lume ridicolă. Nici dacă îi pui pe toți ăștia la un loc, plus alte zeci de la 90 încoace nu strângi de doi oameni politici întregi.

De altfel, cu excepția Seniorului Corneliu Coposu și a lui Ion Rațiu, caut și caut și caut în adâncurile memoriei și nu găsesc vreun politician în fața căruia să-mi scot cu considerație pălărie. Nu e cazul. Pălăria rămâne.

Cam la ce garnitură de inși suscită încrederea românilor, un lucru e clar: rămân și cu regretul că nu m-am născut măcar somalez… E chiar frumos la Mogadishu. E vreme bună, Somalia nu e o țară bananieră în care mai și ninge, ca România. Au și apa caldă, nu ca la București…

Abonați-vă la COMPULSIV! Carte, film, muzică, politică și social media - filtrate rapid de un consumator compulsiv - Costi Rogozanu.

ABONEAZĂ-TE

Reportajele și anchetele sunt mari consumatoare de timp și resurse. Din acest motiv, te invităm să susții munca jurnaliștilor printr-o donație. Aici găsești mai multe opțiuni prin care poți contribui la dezvoltarea altor materiale similare: libertatea.ro/sustine. Îți suntem recunoscători că ne citești și că ești alături de noi.