Cum încearcă să influențeze Cartelul Lemnului deciziile Guvernului și Parlamentului. Strategia și mecanismele de lobby
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Inventarea de specialiști „de serviciu” și promovarea lor. Multiplicarea și finanțarea unor organizații non-guvernamentale favorabile intereselor Cartelului Lemnului. Denigrarea organizațiilor și activiștilor de mediu. Accesul direct de la parlamentari și membri ai Executivului. Mimarea dezbaterii și consultării publice. Nimic nu e prea prea puțin când e vorba de stoparea unor legi și măsuri menite să stopeze tăierile ilegale de păduri și/sau să le promoveze pe cele menite să consolideze privilegiile marilor firme, străine și autohtone, din Cartelul Lemnului.
În prima parte a analizei, am arătat cine este Cătălin Tobescu, persoana care coordonează lobby-ul Cartelului, care sunt organizațiile și firmele pe care le reprezintă și cum a ajuns să fie promovat la TVR, alături de marile firme din domeniu (ancheta RISE Project, aici).
În continuare, detaliez mecanismele și mesajele strategiei de lobby ale Cartelului Lemnului, pe care le-am întâlnit și în timpul documentării Afacerii Roșia Montană, cu care m-am confruntat în timpul activității din Senat și, care, de fapt, urmează un tipar utilizat de mai multe decenii, la nivel global, de către marile corporații ale căror activități au un impact major asupra mediului.
Mecanismele de lobby
Faptul că TVR 2, canal al televiziunii guvernamentale, finanțate din bani publici, promovează în mod iresponsabil cele mai mari firme din Cartelul Lemnului, reprezintă o problemă majoră. Dar și dacă acest gen de emisiuni/materiale ar fi difuzate și promovate exclusiv de instituții de presă private (televiziuni, radio, presă scrisă online ori tipărită) problema rămâne, pentru că scopul lor final e de a influența incorect opinia publică și deciziile politice. Practic, „reportajele” de genul „Iubesc pădurea și sunt îndrăgostit de lemn” sunt doar un fragment dintr-o amplă strategie de promovare a intereselor industriei lemnului (mai exact a Cartelului dominant din domeniu), responsabil de tăierile ilegale, de distrugerile de mediu și de pierderile economice aferente uriașe.
În cursul investigației jurnalistice de peste un deceniu a Afacerii Roșia Montană m-am confruntat cu aceste practici și strategii de lobby. Le-am întâlnit în cei patru ani în care am activat în comisiile pentru mediu ale Senatului, iar documentarea doctorală (în lucru) având ca temă jurnalismul și comunicarea de mediu mi-au confirmat faptul că nu sunt o invenție autohtonă, ci mecanisme utilizate și rodate de mai bine de jumătate de veac la nivel global în tot ce înseamnă exploatarea resurselor naturale. În ce constau acestea.
1. Inventarea și promovarea unor „specialiști de serviciu”. Materialele de genul celui amintit au ca prim obiectiv exact ceea ce pretinde TVR 2 (!): promovarea ideii că respectivele personaje sunt „specialiștii” silviculturii din România. Lucru total fals: specialiștii reali sunt, în majoritate, în universități, instituții de cercetare și/sau, nu de puține ori, în asociații non-guvernamentale. Iar în domeniul pădurilor, specialiștii nu se rezumă la silvicultori, ci și la biologi, experți în geografia mediului, dezvoltare durabilă, geologi, hidrologi, meteorologi etc. Cei promovați ca „specialiști” în cazul analizat sunt, în realitate, lobby-ști cu patalama și patroni de firme care fac profit din tăierea lemnului.
2. Inventarea și promovarea unei „societăți civile de serviciu”. Multiplicarea asociațiilor care funcționează, de fapt, ca una singură, susținându-se una pe alta, creează percepția a mai multor actori legitim interesați care susțin aceeași opinie, fiind folosită ca o contrapondere la opiniile unor specialiști reali ori ale ONG-urilor de mediu, generând ceea ce în jurnalismul de mediu și comunicarea de mediu, la nivel global, e catalogat deja, de mai multe decenii, ca „fals echilibru”.
O simplă căutare pe Google (dar și pe Facebook), cu AIL Prolemn, Fordaq ori Nostra Silva oferă suficiente exemple de campanii convergente pe același subiect, fie că sunt poziții comune (semnate ca și când ar proveni de la mai multe organizații; în realitate, una singură), fie în comunicate prin care „Tobescu de la Prolemn” e de acord cu ce spune „Tobescu de la Fordaq”.
De altfel, aceste comunicate sunt preluate mult mai pe larg de presă, comparativ cu cele transmise de ONG-uri și/sau activiști de mediu. Iar în cazul preluării celor din urmă, pentru „echilibru” e citată și poziția unui „specialist” de la aceste asociații (chit că, așa cum am arătat, în realitate specialiștii sunt alții).
3. Mimarea dezbaterii și consultării publice. Grație bugetelor generoase pe care le au la dispoziție, aceleași asociații organizează evenimente la care sunt invitați decidenți politici (începând cu miniștrii), în care punctele lor de vedere sunt prezentate unilateral (asta făcând parte din „dansul public”, pentru că, de cele mai multe ori, au acces direct la decidenți). În același timp, le regăsim (in corpore, ca și cum ar fi mai multe), la dezbaterile și consultările publice obligatorii sau nu, organizate de Guvern, ministere și organisme subordonate ori de comisiile de mediu din Parlament.
În vara anului 2020 m-am confruntat cu influența lor directă în timpul dezbaterilor legate de modificările antihoție la Codul Silvic, propunere legislativă al cărei coinițiator am fost. Legea a trecut relativ ușor de Senat, dar discuțiile din Comisia pentru Agricultură și Silvicultură din Camera Deputaților (Cameră decizională) au fost mult mai dure.
Beneficiind de sprijinul mai multor parlamentari proveniți din sistemul silvic (inclusiv al fostului deputat Ioan Tabugan, actual șef al DS Caraș-Severin, ale cărui practici au făcut, recent, obiectul investigației Recorder), asociațiile în discuție, coordonate de Cătălin Tobescu, au încercat atât să elimine toate prevederile anti-Mafia Pădurilor din propunerea legislativă, cât și să elimine articolul antimonopol din Codul Silvic, care deranjează major Cartelul Lemnului, în frunte cu HS Timber Group-Schweighofer, cel a cărui primă tentativă de eliminare a scos oamenii în stradă, la proteste, în mai 2015!
Nota bene: în 2015, membrii Nostra Silva au participat la proteste și semnaseră lista de revendicări, printre care se număra și menținerea articolului antimonopol; cinci ani mai târziu, vicepreședintele Nostra Silva, domnul Tobescu, a fost principalul susținător al eliminării lui!
Iminența alegerilor (atât locale, cât și parlamentare), din toamna lui 2020, i-a făcut atât pe reprezentanții PSD, cât și ai PNL, să renunțe la „amendamentul Schweighofer” (eliminarea articolului antimonopol din Codul Silvic) și să accepte, măcar parțial, adoptarea măsurilor antihoție, în ciuda opoziției domnului Tobescu și a Cartelului Lemnului pe care îl reprezintă.
Cu titlu de exemplu, în martie 2021, Cătălin Tobescu și asociațiile/firmele pe care le reprezintă au lansat un așa-zis Consiliul al Pădurilor, Industriei Lemnului și Economiei Verzi, o altă denumire pompoasă pentru aceeași ciorbă menită să ofere legitimitate în fața opiniei publice și să justifice decizii politice favorabile. La evenimentul de lansare a participat și ministrul mediului, apelor și pădurilor, Tanczos Barna (foto). Comunicatul Prolemn, ulterior evenimentului, în care reprezentanții industriei se plângeau de criza care ar fi fost provocată de măsurile antihoție (!) a fost preluată de mai multe instituții media, cvasi-majoritatea lor fără a cere și alte puncte de vedere.
Minimalizarea amplorii tăierilor ilegale de păduri
4. Mesajele. Vizibilitatea (ca „specialist”, respectiv „actor legitim”) dobândită de domnul Tobescu și asociațiile/firmele pe care le reprezintă e folosită și pentru promovarea mesajelor industriei. E ilară acuzația conspiraționistă adusă activiștilor de mediu și jurnaliștilor independenți că ar fi „plătiți de străini”, când principala asociație care reprezintă interesele industriei lemnului are ca membri fondatori HS Timber Group (Schweighofer) și Kronospan!
Contradicțiile flagrante din argumentele domnului Tobescu și ale asociațiilor lui sunt preluate, într-o mare parte de presă, fără o analiză atentă. Când anul trecut și în acest an domnul Tobescu se plângea de modul în care creșterea prețului lemnului ar duce la falimentul industriei prelucrătoare, n-am văzut pe nimeni dintre cei care i-au preluat mesajul să menționeze că același domn Tobescu era „disperat”, în vara lui 2020, că prețul lemnului era prea mic! Prețul scăzut al lemnului din 2020 (pe fondul primului an pandemic) și prețul crescut al lemnului în 2021 și 2022 aveau ca „antidot”, în opinia „specialiștilor” Prolemn & Co același lucru: creșterea volumului de lemn tăiat și relaxarea măsurilor „prea birocratice” (cum sunt etichetate măsurile antihoție de Tobescu & co)!
În mod constant, domnul Tobescu și asociațiile/firmele pe care le reprezintă au negat și minimalizat amploarea tăierilor ilegale de păduri, opunându-se măsurilor legislative și executive menite să le combată (modificările antihoție din Codul Silvic, dezvoltarea SUMAL 2.0., înființarea Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Mediu - „DNA-ul Pădurilor”).
În același timp, în mod fals, transmit ideea că prețul lemnului de foc ar fi crescut din cauza deciziilor antihoție. În fapt, tocmai cartelizarea pieței lemnului de către firmele reprezentate de domnul Tobescu a lăsat mai puțin lemn pentru foc pe piață, crescând prețul acestuia și punând presiune pe cei care nu au acces la el să încerce să-l procure din surse ilegale.
Concluzii
Presiunea civică din ultimii ani (în special după protestele pentru păduri din mai 2015), menținută constant la un nivel ridicat, implicarea în dezbaterile și consultările publice ale unor specialiști reali, implicarea Comisiei Europene (inclusiv prin deschiderea unor proceduri de infringement împotriva României), anchetele jurnalistice despre tăierile ilegale și Mafia Pădurilor, în special de la „România, te iubesc!” (PRO TV), „În premieră” (Antena 3), RISE Project și Recorder, determinarea unor activiști și ONG-uri (Tiberiu Boșutar, Daniel Bodnar, Asociația Valori Superioare, Altitudine, Declic, Agent Green, WWF Romania, Greenpeace, Terra Mileniul III, Eco-civica etc. - și le cer scuze celor pe care nu i-am menționat), răzvrătirea (la propriu) a unor întregi comunități afectate (precum cele din Maramureș) au reușit să contrabalanseze, într-o măsură importantă, lobby-ul industriei.
În 2020 și 2021 au fost adoptate câteva măsuri legislative și executive importante: cele din Codul Silvic (trecerea la infracțiuni a transporturilor ilegale de lemn și confiscarea camioanelor; trecerea de la vânzarea pe picior, la cea de lemn fasonat/din rampă; studiile de mediu; blocarea metodei „Tocătorul” prin modificarea definiției materialelor lemnoase); operaționalizarea SUMAL 2.0. (încă incomplet, totuși) ori repunerea în drept a Gărzilor Forestiere să solicite anularea certificatelor de atestare firmelor de exploatare forestieră iresponsabile.
Primele efecte se văd deja, chiar dacă sunt încă mult (mult, mult) departe de optimismul declarat, la începutul acestului an, de către ministrul mediului, apelor și pădurilor, Tanczos Barna, potrivit căruia tăierile ilegale de păduri s-ar fi redus aproape la jumătate în 2021.
De fiecare dată însă, adoptarea acestor măsuri s-a făcut cu mari întârzieri, din cauza forței de frânare exercitate de lobby-ul Cartelului Lemnului, unele au fost edulcorate, iar altele, cum e înființarea unui corp de procurori și polițiști specializați în infracționalitatea de mediu („DNA-ul Pădurilor”), blocate. Pierderile de mediu sunt imposibil de cuantificat, iar cele economice sunt, în continuare, de ordinul miliardelor de euro anual. Iar lobby-ul Cartelului Lemnului continuă să preseze pentru a se renunța la prevederile antihoție care le deranjează interesele, beneficiind, precum în cazul analizat, de sprijinul televiziunii guvernamentale.
Înțelegerea mecanismelor și a strategiei de comunicare a Cartelului Lemnului e un mic (dar important) pas înainte în această confruntare, care, oricât ne-am dori să fie mai scurtă, va mai dura ani buni.
