Și uite așa avem pădure, dar nu mai avem pădure

În industria de gume furau liniștiți doi securiști. Vine al treilea securist și spune: vreau să fur și eu aici. Și uite așa nu mai avem nici industrie, nici gume, nici de mestecat, nici de șters.

Prosperă însă industria spumelor la gură. Televizat, frumos. Luptă mare pe felia publicului captiv. Nu e ușor să ai milioane de cască-gura la orice aberație. Se recomandă întâi, discret, spălarea creierului. Abia după aceea se poate turna orice gogoașă. 

Pe tik-tok-mini-tok, e un picuț mai ușor. Gogoașa se înghite de la sine. Alte generații. 

Ce vreau să spun și chiar spun e că de cele mai multe ori, la români, în orice taxi ai urca, tot la pădure ajungi, vorba aceea.

Sărmanii scribălăi nevoiți acum să lingă ba pe unul, ba pe altul, sărmanii scribălăi bogați, căci e ușor contorsionismul când n-ai coloană… 

Dar când ai, n-ai cum să nu vezi petele de pe CV-ul fiecăruia dintre aspiranții la funcția de prim-bugetar al țării românești, pe care Iohannis a lăsat-o plină de privilegii nerușinate. 

Sărmanii lăutari bogați (în bani și obiecte) ai gusturilor publicului larg, nevoiți să o bage p-aia cu stabilitatea, cântând toți deficienții, toți provocații cognitiv, doar pentru că așa se cere de la galerie, bravo, boss, i-auzi una! 

Recomandări

Nicușor Dan a reacționat la mesajul lui Donald Trump despre România: „Aştept cu nerăbdare să colaborăm îndeaproape”

Fel de fel de ipostaze pe lume și românii se tot poziționează în jurul rahatului de pe clanță. Cine l-o fi pus aici? Cine o fi lucrat aici înainte? C-o fi Soros, c-o fi Maricel, c-o fi Ghiță de la Belgrad, c-o fi Sfântul Sisoe, noi să fim sănătoși și să vină un val frumos de reduceri la supermarket și să dea Domnul weekendul prelungit etern, măcar pentru toți bugetarii, singurii români adevărați. Singurii români. Singurii. 

Stai un pic, totuși, cum să nu vezi Păunul din spatele coafurii avangardiste a domnului Dan?! Vorba „primei-doamne” a suveranismului vlah, madam Cristela, nevasta gurului maro: cucu! 

Ce vreau să spun și chiar spun e că România s-a predat, cu drag, clanului Ciolacu și altor clanuri efemere, fără să le ceară măcar un CV la angajare, să afle după care blocuri au făcut Ecologica și unde și-au luat Bacalaureatul din gură. După care puteți vedea. După care puteți uita. 

Serios, nu știu nicio companie, nici măcar una, care să fie autonomă și care l-ar angaja pe Ciolacu la altceva decât la descărcare marfă. 

După școală, Ciolacu ar putea să fie cel mult asistent pe vidanjă. Dar uite că România – na! Secolul XXI. 

Și n-a ratat nimic Marcel: a chelnărit la partid, a slugărit pe la teroriști, a fost fată în casă la schimbat scrumiere la infractori, ba un certificat de revoluționar obținut în mod dubios, ba o amușinare pe la masonerie, spre a fi frumos. Cântarea cântărilor, de toate. 

Recomandări

O rețea de interlopi români ar fi comandat furtul tezaurului dacic de la Muzeul Drents. Un club interzis de motocicliști ar fi implicat

Bonus: s-a dat și dezlegare la pește și merge România înainte. Din păcate pentru Ciolacu, s-a văzut când s-a luat în clonț cu bătrânul bagabont politic Băsescu: și la șmecheria de stradă e tot făcut grămadă. Ca la economie. Ca la geopolitică, la mărunțișurile astea. 

Și între timp, în lume, sapienșii se bat ca viermii pe vârful hârlețului, cum frumos ar scrie un poet moldovean. Se bat care să prindă un loc mai în față la satisfacerea nevoilor de cimpanzei în călduri financiare. 

Se rescrie harta imperiilor – care cu chinezii, care cu rușii, care cu americanii. Și vorba tovarășului Ceaușescu, care a circulat ca o legendă și e prea bună ca să îi aparțină tovarășului (o redăm totuși): „Dumnezeu nu există, pentru că nu poate exista, fiindcă dacă ar exista, nu le-ar îngădui statelor mari să se amestece în politica internă a statelor mici”. 

După treizeci și șase de ani de „democrație” avem așa: cu atât mai mult a statelor mici preocupate doar de mici și sprâncene și jadori.

În poiana din pădure au construit un ansamblu imobiliar doi securiști escroci. Vine al treilea securist escroc și spune: vreau să construiesc și eu aici. Și tot așa: uite așa avem pădure, dar nu mai avem pădure! 

Recomandări

Avertisment: „Rezolvarea problemei deficitului bugetar prin reducerea cheltuielilor e o iluzie periculoasă”. Interviu cu economistul Andrei Mocearov

Și, deși se dau de ceasul morții, făcând eforturi însemnate să nu-l lase pe Caragiale să treacă, măcar candidații sunt de acord într-un punct. Pe partea cu Europa îi trece Bolojan. Pe partea ailaltă îi trece o marionetă pro-rusă, de-o fi una, de-o fi alta, bucuroși le-or duce românii pe toate, mai ales că s-a trecut prin comunism și nu s-a înțeles nimic. Cum s-a trecut și prin capitalism și tot nimic nu s-a înțeles. Și să nu uităm nici esențialul: Doamne-ajută! 

Foto: Agerpres

Urmărește-ne pe Google News