Daniel Prodan s-a stins subit în casa sa din Voluntari, în timp ce se uita la televizor. „I s-a făcut rău, a avut spasme, apoi s-a învineţit. I-a explodat inima în piept”, a povestea Licinia, soția lui Didi. Medicii au încercat să-l resusciteze de patru ori, dar inima nu i-a mai pornit! Se întâmpla în seara zilei de miercuri, 16 noiembrie 2016, la vârsta de 44 de ani. Astăzi ar fi împlinit 47!
Cuprins:
Libertatea publică trei povești cu Daniel Prodan, dezvăluite de prietenii lui.
Miodrag Belodedici spune o întâmplare cu „Tătuca”:
„Eram într-un cantonament şi Prodan ne-a povestit, cu vorba aia a lui ardelenească, şugubăţ, cum a fost când a debutat el la echipa de seniori, la Olimpia Satu Mare: «Emoţii, normal, mai ales că antrenorul mi-a zis că ăia aveau un vârf şmecher, mare, cu viteză, cam ca van Basten, aşa. Trebuia să-l iau tare, să şţie cine îi şefu', nu?! Cum atingea mingea, eu, poc!, el jos. Şi tot aşa. Era mai bătrân, mă înjura la greu. M-am enervat şi i-am pus-o decisiv, de l-au luat cu targa! Săracu’, s-a uitat la mine şi mi-a strigat că l-am nenorocit, că i-am rupt picioarele şi că era şoferul echipei, că a intrat pe teren ca să iasă la număr». Îţi dai seama ce caterincă s-a iscat în vestiar".
Claudiu Niculescu a dezvăluit cum s-a descurcat Prodan când juca la Atletico, într-o partidă cu FC Barcelona.
„Ne-a povestit cum a decurs prima lui întâlnire cu Ronaldo. Juca Atletico acasă cu Barcelona. Să vă spun cum spunea el: «Bă, a venit înainte de meci la mine antrenorul şi mi-a zis când intră Ronaldo în zona mea, trebuie să nu îl las să se întoarcă spre mine cu faţa. Şi a început meciul, am început să îi dau «topoare». L-am călcat pe tendoane, i-am dat pumni pe la coaste, i-am dat un cot în cap. Am început să mă enervez că nu se văita, nu zicea nimic. L-am şi înjurat!»”, a dezvăluit fostul atacant al lui Dinamo.
Dumitru Dumitru cel care l-a adus la Steaua pe Prodan în 1993, dezvăluie un episod amuzant:
„Odată, pierdusem un meci în campionat sau în cupele europene, nu-mi amintesc exact. La vestiar, nimeni nu zicea nimic, toţi supăraţi, cu capul plecat. Didi a spart tăcerea: «Ce aveţi, băi?! No, că n-a murit nimeni! Hai să vă fac eu o cântare!». S-a suit cu picioarele pe masa de masaj, a luat o farfurie pe care o ţinea la gură, ca pe un nai, și a început să cânte. Nu știu cum făcea cu limba, dar puteai să juri că se aude naiul. Normal că băieţii au început să zâmbească, să râdă apoi, gata, a detensionat atmosfera. Așa era Prodan, nu doar un fotbalist de mare calitate, dar și un prieten adevărat, un om care știa să te facă să zâmbești!”.
CINCI CITATE DE LA DANIEL PRODAN„Până la eevoluție am fost 2 ani la Victoria, deci eram acomodat cu Bucureștiul. Cât am stat la Victoria, mai mâncam câte o friptură, câte o ureche de elefant de la nea Mitică Dragomir, dar mai băgam și pâine cu covrigi. Plus niște slănină de acasă, de la Satu Mare”„Nu ieșeam în club că nici n-aveam cu ce să mă îmbrac. Prima pereche de blugi am avut-o la 18 ani. Îi refuzam pe prietenii care insistau: Nu vin, mă, în discotecă. Ei aveau blugi prespălaţi, adidași Puma, cum erau atunci... Cu două perechi de pantaloni am venit la Steaua”„În 1993 când am ajuns la Steaua, Ilie Dumitrescu mai ieșea pe la Nord. Nici nu erau multe discoteci: Nord, Vox Maris... Nici nu prea aveam pe ce să cheltuiesc banii. Ca toată lumea, mi-am luat lanţ de aur, ghiul. Am venit la Steaua cu un ghiul. M-a văzut Panduru: «Ce-i cu bătătoru’ ăla de șniţele? Dă-l, bă, jos că ești la Steaua!»”„Când am semnat cu Steaua, am luat 15.000 de dolari cash. Mama era speriată, să nu ne calce hoții cu atâți bani în casă! Am terminat-o cu fotbalul în 2002. M-am retras pentru ca oamenii să rămână cu amintirea adevăratului Prodan, n-avea sens s-o mai lălăi”„Cu o zi înaintea jocului cu Columbia de la Mondialul din '94 m-a chemat nea Puiu: «Didi, ce faci? Te-ai uitat vreun pic pe notiţele despre Asprilla?». Bre nea Puiule, m-am uitat. Da' ce e aia? Stângu', dreptu', capu', pieptu'?! Și cred că ai uitat să treci defectele! Cum să n-aibă nici unul? Nu există așa ceva!. «Ba da, mă, are unu'. E fricos, e târșălos rău de tot». Atunci mi-a venit inima la loc: Al meu e! Lasă-l la mine, dacă e fricos, că-l rezolv!”CV DANIEL PRODAN