Dusit Hotel din Doha, unde Al Hilal, echipa lui Răzvan Lucescu a tras pentru Campionatul Mondial al Cluburilor, e păzit de la intrarea în parcare până în vârful celor 31 de etaje pe care le înalță de la sol.
Securitatea ordonată de FIFA pentru echipele participante e maximă, iar cea din jurul campioanei Asiei, și mai și.
Respectat și în Qatar
La intrare trebuie să lași aparatele electronice și metalele, la fel ca la intrarea în aeroport. Îi explic unui tip de culoare, care deja mă scanase din priviri, cine sunt și ce vreau.
“OK, dacă ești prieten cu antrenorul, dă-i un telefon, să vină să te ia”, mi-a zis încă din prima seară. “I-am dat, inclusiv sms, dar probabil că are treabă și nu poate răspunde”.
E de neînduplecat omul: “Sorry, my friend”. Atât, trei cuvinte și-mi dă de înțeles că dacă nu stau în hotel, ar fi bine să nu îi dau bătăi de cap.
La cum arată, nici n-avea nevoie de mai mult de trei cuvinte. Noroc că mi-a trecut prin cap – la greu îți vin idei – să-l întreb din ce țară e. “Zanzibar”, a răspuns scurt. Asta a fost șansa mea. Încep să-i vorbesc de Freddie Mercury, omul e încântat și devenim prieteni.
Când Răzvan Lucescu apare în ușa circulară de la intrare, încerc să-i spun cine e. “My friend, coach este celebru aici. Nu e nevoie să-mi spui cine e. Toată lumea îl cunoaște”.
“Ne-a fost trimis de Sus ca un cadou”
De altfel, ziarele care apar la Doha, mai toate tipărite pe hârtie albă, lucioasă și în format mare, ca la noi în vremurile de aur ale presei, costă 0,5 euro, i-au acordat o atenție specială lui Răzvan Lucescu. N-a fost zi să nu aibă articole cu declarațiile sale, însoțite de fotografii mari și de trimiteri de pe prima pagină a suplimentelor de sport.
“Golf Times” și “Peninsula”, probabil principalele ziare în limba engleză, au fiecare suplimente de sport, între 8 și 12 pagini.
Al Hilal e așteptată în fiecare zi la plecarea și la venirea de la antrenament de grupuri de fani veniți de la Riad. Țipă să-l salute pe “Razvan” tot timpul (arabii nu pot pronunța “ă” – n.r.). Antrenorul lui Al Hilal nu e mirat de asta.
“Sunt foarte pasionați și entuziaști. Ce a fost când am venit acasă după câștigarea Champions League Asia… Mamă, mamă! Și sunt foarte respectuoși. Și la Salonic era nebunie, dar acolo fanii te puneau pe același plan cu ei. Adică, un fel de «Te susținem, dar să ții cont de noi». Aici nu e așa. A contat probabil și faptul că meciurile de fotbal, într-o țară cu regim sever, erau un prilej de a-și manifesta emoțiile, trăirile”, a dezvăluit antrenorul lui Al Hilal pentru Libertatea.
Să vezi femeile, care nu aveau voie să vină la meciuri, cât de pasionate sunt! La ultimul meci, unul de Cupă, cu o echipă mai slabă, a trebuit să fac un ocol de stadion și să trec prin dreptul tribunelor. Au început să strige «Razvan, I love you!», apoi îmi făceau cu mâna, chiar m-au impresionat!
Răzvan Lucescu
Cobor cu liftul câteva etaje ale lui Dusit Hotel. În lift, un bărbat cu trei copii de diferite vârste. Am la gât fularul lui Al Hilal, pe care l-am primit la meciul cu Esperance Tunis. Îl lămuresc că sunt ziarist român.
“Poate că cineva de Sus l-a trimis pe Razvan ca un cadou, să ne ajute să câștigăm Champions League”, spune el.