Alfabetul fonetic NATO – Cum a apărut şi cum se foloseşte
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Probabil că nu o dată ai auzit în filme, mai ales în cele de război, un bruiaj pe stația radio și o voce care rostește niște cuvinte aparent fără sens: „Alfa Bravo, this is Foxtrot Victor. Report your position. Over”. În realitate, acest limbaj codat este cunoscut în mod obișnuit drept alfabetul fonetic NATO, în care fiecărei litere îi este atribuit un cuvânt complet.
Cuprins:
- Ce este un alfabet fonetic
- Cum diferă alfabetele de ortografiere de cele fonetice
- Istoria alfabetului fonetic NATO
- De ce să învățăm să folosim alfabetul fonetic NATO
- Evoluția alfabetului fonetic NATO
- Cum a apărut Alfabetul fonetic NATO
- Alfabetul fonetic NATO și pronunțiile
- Cum este utilizat alfabetul fonetic NATO
Ce este un alfabet fonetic
Poate părea inutil, și anume de ce să spui Alfa în loc de A sau Bravo în loc B? Însă, dacă analizezi mai în profunzime, vei realiza că, într-o scenă ca aceea pe care am dat-o de exemplu, bruiajul unei stații radio bidirecționale, zgomotul focurilor de armă sau al raidurilor aeriene ar putea împiedica transmiterea corectă a unui mesaj, chiar și cu acel zgomot de fond.
Din punct de vedere tehnic, alfabetul fonetic despre care vorbim aici este cunoscut sub denumirea de Alfabetul Internațional de Ortografiere pentru Radiotelefonie, pe care astăzi îl cunoaștem sub numele de Alfabetul Fonetic NATO.
Acesta este un set standardizat de 26 de cuvinte de cod care sunt atribuite fiecărei litere a alfabetului limbii engleze. Până în prezent, acest sistem este cel mai răspândit ansamblu de cuvinte-cod folosit pentru transmiterea clară a literelor. De asemenea, el nu conține termenul „fonetic” și nici nu include acest cuvânt.
Termenul „alfabet de ortografiere” descrie mai exact ceea ce este denumit, în mod obișnuit, „alfabet fonetic”. Folosit atât în contexte militare, cât și civile, așa-numitul „alfabet fonetic” este o metodă de a reda literele și cifrele unui cuvânt sau cod, în special în comunicațiile la distanță, așa cum este cazul comunicațiilor radio.
Cum diferă alfabetele de ortografiere de cele fonetice
Dacă Alfa, Bravo, Charlie etc. constituie un alfabet de ortografiere, de ce este numit alfabet fonetic? Ei bine, termenii „alfabet fonetic NATO” și „alfabet fonetic” sunt atât de frecvent utilizați încât această denumire s-a păstrat în timp. Pentru a fi și mai exacți, trebuie să precizăm că „alfabetele fonetice” sunt cu totul diferite.
De exemplu, Alfabetul Fonetic Internațional (IPA) nu este același lucru, deși probabil l-ai întâlnit de multe ori, în dicționare sau în enciclopedii. Acesta este un sistem care reprezintă toate sunetele care sunt folosite în toate limbile vorbite la nivel mondial.
Transcrierile IPA folosesc 163 de caractere - inclusiv litere, semne diacritice și marcaje prozodice - pentru a arăta modul în care sunt pronunțate cuvintele, potrivit people.howstuffworks.com. Majoritatea articolelor de pe Wikipedia includ simboluri IPA chiar la început, astfel încât să putem învăța cum să pronunțăm numele oamenilor sau cum să pronunțăm corect anumiți termeni.
Istoria alfabetului fonetic NATO
Pe măsură ce comunicarea orală la distanță a devenit tot mai răspândită la nivel global, claritatea oferită de un alfabet fonetic a devenit necesară. Primul alfabet fonetic a fost inventat în anii 1920 de către Uniunea Internațională a Telecomunicațiilor (ITU), potrivit Organizației Tratatului Atlanticului de Nord (NATO). Acesta folosea denumiri geografice pentru fiecare literă, și anume Amsterdam, Baltimore, Casablanca, Danemarca și așa mai departe.
În 1941, în contextul celui de-al Doilea Război Mondial, Armata și Marina SUA au creat așa-numitul alfabet Able Baker, care a fost adoptat și de forțele armate britanice. Acesta utiliza cuvinte și nume uzuale, mai scurte, cum ar fi Able, Baker, Charlie, Dog, Easy, Fox, etc. În anii următori, diferite organizații au adus modificări acestui alfabet în încercarea de a crea un standard internațional util.
Astfel, Asociația Internațională a Transportului Aerian (IATA) a elaborat un alfabet revizuit, mai puțin centrat pe limba engleză, în timp ce Organizația Aviației Civile Internaționale (ICAO) a rafinat lista. Multe dintre cuvintele folosite există încă în limba engleză, însă versiunea finală include și litere din alfabetul grecesc și integrează sunete comune limbilor engleză, franceză și spaniolă, și anume Alfa (nu „Alpha”), Bravo, Coca, Delta, etc.
De ce să învățăm să folosim alfabetul fonetic NATO
Acum că am clarificat aceste lucruri, ar trebui să răspundem la întrebarea pe care cu siguranță și-o pun mulți: de ce ar trebui să învățăm să folosim un alfabet fonetic? Cel mai probabil, ai avut ocazia să folosești unul în viața de zi cu zi. Ai încercat vreodată să dictezi la telefon, către un operator, numele și prenumele ori adresa de e-mail? Cu siguranță ai folosit un alfabet improvizat pentru ortografierea cuvintelor, astfel: „S” de la super, „A” de la Ana, „M” de la muzică și așa mai departe.
Gândește-te cât de importante devin lucrurile într-un context militar sau atunci când trebuie transmis un cod literă cu literă. Problema este că multe litere din alfabetul latin seamănă foarte mult din punct de vedere fonetic. De exemplu, „p” poate fi confundat foarte ușor cu alte litere care sună la fel, cum ar fi „b” sau „g”, mai ales atunci când conexiunea este slabă sau când comunicăm într-un mediu zgomotos. De aceea, un alfabet fonetic permite o comunicare mult mai clară și o transmitere corectă a unui mesaj, ceea ce este esențial mai ales în domeniul militar, industria maritimă sau în serviciile de urgență.
De asemenea, alfabetul fonetic este un instrument extrem de util în viața de zi cu zi, deoarece îl poți folosi pentru a face apelurile telefonice mai clare, mai ales când dictezi nume sau adrese. Prin variația sunetelor și a silabelor, devine mult mai dificil să confunzi două litere, ceea ce asigură transmiterea corectă a cuvintelor și a cuvintelor codificate, după caz.
Evoluția alfabetului fonetic NATO
Alfabetul fonetic NATO, care mai este cunoscut și sub numele de alfabetul ICAO, a fost adoptat în a doua jumătate a anilor 1950 ca parte a Codului Internațional de Semnale (INTERCO), care includea inițial semnale vizuale și sonore. „Alfabetul fonetic există de mult timp, dar nu a fost întotdeauna același. În perioada celui de-Al Doilea Război Mondial, alfabetul fonetic începea cu literele «Able, Baker, Charlie», K era «King» (n.n. – rege în engleză), iar S era «Sugar» (n.n. – zahăr în engleză). După război, când a fost formată alianța NATO, alfabetul fonetic a fost modificat pentru a fi mai ușor de utilizat de către persoanele care vorbesc diferitele limbi din cadrul alianței. Acea versiune a rămas aceeași, iar astăzi alfabetul fonetic începe cu «Alfa, Bravo, Charlie», K vine acum de la «Kilo» iar S de la «Sierra»”, a scris Thomas J. Cutler, un cunoscut istoric și fost ofițer de marină, în lucrarea „The Bluejacket's Manual”, manualul de bază al Marinei SUA.
În Statele Unite, INTERCO a fost adoptat în anul 1897, iar treizeci de ani mai târziu avea să fie actualizat. Dar, abia în 1938 au primit toate literele câte un cuvânt asociat. În zilele noastre, alfabetul fonetic NATO este utilizat pe scară largă în America de Nord și în Europa, notează thoughtco.com. Este important de reținut că acest alfabet nu este „fonetic” în sens lingvistic, neavând legătură cu Alfabetul Fonetic Internațional (IPA), folosit pentru redarea exactă a pronunției. În acest context, „fonetic” înseamnă doar că are legătură cu modul în care sună literele.
Cum a apărut Alfabetul fonetic NATO
Încă de la Primul Război Mondial, oamenii au căutat o modalitate eficientă de a transmite literele într-o perioadă în care forțele militare trebuiau să transmită cuvintele prin radio. În cel de-al Doilea Război Mondial, SUA au creat alfabetul radiotelefonic care era folosit în comun de Armata americană și de Marină. Acest lucru a contribuit la îmbunătățirea comunicării în toate ramurile militare.
Apoi, între 1946 și 1949, Organizația Aviației Civile Internaționale (OACI) - o agenție specializată a ONU înființată în 1944 - a încercat să elaboreze un alfabet ortografic mai bun, care nu a fost nicidecum perfect. Ulterior, în 1956, aliații NATO au decis să adopte un singur alfabet fonetic pentru toți membrii Alianței, modificând doar câteva litere față de versiunea anterioară. Acesta avea drept scop să rezolve problemele cauzate de utilizarea sistemelor alfabetice în locuri diferite.
Alfabetul fonetic NATO și pronunțiile
Alfabetul fonetic NATO este folosit astăzi pentru a evita greșelile de ortografie sau posibilele neînțelegeri și, asemenea multor astfel de sisteme, include simboluri, cuvinte-cod și informații despre codul Morse. El este utilizat de numeroase organizații, inclusiv de Uniunea Internațională a Telecomunicațiilor și de Institutul Național American de Standardizare, dar și de către simpli apelanți telefonici.
Alfabetul fonetic NATO este standardul universal pentru comunicarea clară și precisă a literelor, atât în aceeași limbă, cât și între limbi diferite. Alfabetul fonetic NATO este folosit oriunde comunicarea audio clară este esențială și acolo unde se utilizează limba engleză.
Forțele militare, serviciile de urgență și echipele de intervenție în caz de dezastre îl folosesc pentru a transmite termeni critici. Iată literele alfabetului fonetic NATO și pronunțiile acestora:
A: Alfa (AL-FAH)
B: Bravo (BRAH-VOH)
C: Charlie (CHAR-LEE)
D: Delta (DELL-TAH)
E: Echo (ECK-OH)
F: Foxtrot (FOKS-TROT)
G: Golf (GOLF)
H: Hotel (HOH-TEL)
I: India (IN-DEE-AH)
J: Juliett (JEW-LEE-ETT)
K: Kilo (KEY-LOH)
L: Lima (LEE-MAH)
M: Mike (MIKE)
N: November (NO-VEM-BER)
O: Oscar (OSS-CAH)
P: Papa (PAH-PAH)
Q: Quebec (KEH-BECK)
R: Romeo (ROW-ME-OH)
S: Sierra (SEE-AIR-RAH)
T: Tango (TANG-GO)
U: Uniform (OO-NEE-FORM)
V: Victor (VIK-TAH)
W: Whiskey (WISS-KEY)
X: X-ray (ECKS-RAY)
Y: Yankee (YANG-KEY)
Z: Zulu (ZOO-LOO)
Cum este utilizat alfabetul fonetic NATO
Alfabetul fonetic NATO are numeroase aplicații, în special în domenii legate de siguranță. De exemplu, controlorii de trafic aerian îl folosesc frecvent pentru a comunica cu piloții aeronavelor. Acest lucru este esențial atunci când o succesiune de litere poate fi ușor confundată.
De exemplu, pentru a identifica avionul KLM, se va spune „Kilo Lima Mike”, iar dacă un pilot trebuie să aterizeze pe pista F sau Y, i se va transmite „Land on Foxtrot” sau „Land on Yankee”. Prin folosirea cuvintelor-cod, ambiguitatea este eliminată, iar comunicarea devine mult mai clară decât simpla rostire a literelor.
Descoperă şi Codul Morse, cum a apărut și care a fost primul mesaj cifrat transmis prin acest cod!
