Balenele ucigașe atacă nave cu pânze în apropierea coastelor europene. Oamenii de știință nu știu de ce

Ester Kristine Storkson dormea pe micul iaht al tatălui ei la începutul acestei luni, navigând în largul coastelor Franței, când a fost trezită violent, scrie site-ul radioului public american, NPR.

Grăbindu-se pe punte, ea a văzut mai multe orci, sau balene ucigașe, care îi înconjurau. Barca s-a balansat sălbatic. La un moment dat, velierul de 37 de picioare a fost împins la 180 de grade, îndreptându-l în direcția opusă.

Balenele „izbeau barca”, spune Storkson. „Ne-au [lovit] în mod repetat… dându-ne impresia că a fost un atac coordonat”.

„I-am spus tatălui meu: Nu gândesc clar, așa că trebuie să gândești pentru mine”, spune studenta norvegiană la medicină în vârstă de 27 de ani. „Din fericire, el este o persoană foarte calmă și centrată și m-a făcut să mă simt în siguranță vorbind cu blândețe despre situație.”

După aproximativ 15 minute, orcile s-au despărțit, lăsându-i pe tată și fiică să evalueze pagubele. Ei au băgat o cameră GoPro în apă, spune ea, și au putut vedea că „aproximativ trei sferturi din cârmă era ruptă, iar o parte din metal era îndoit”.

Pentru orice navă, pierderea cârmei pe mare este o problemă serioasă și poate fi periculoasă în condiții nefavorabile, iar unele ambarcațiuni cu pânze au trebuit să fie remorcate în port după ce balenele le-au distrus cârmele. Din fericire, familia Storkson a mai avut destul din cârmă pentru a ajunge la Brest, pe coasta franceză, pentru reparații. Dar incidentul le-a stricat temporar planul lor de a ajunge în Madeira, în largul Africii de Nord-Vest, parte a unui plan ambițios de a naviga în jurul lumii.

Incidentul în care au fost implicați soții Storkson este un caz izolat, spune Renaud de Stephanis, președinte și coordonator la CIRCE Conservación Information and Research, un grup de cercetare a cetaceelor cu sediul în Spania. 

Dar incidentul este o enigmă. Până în prezent, oamenii de știință au presupus că doar câteva animale sunt implicate în aceste întâlniri și că toate provin din același grup, spune de Stephanis.

„Chiar nu înțeleg ce s-a întâmplat acolo”, recunoaște el. „Este prea departe. Adică, nu cred că [orcile] s-ar duce acolo pentru câteva zile și apoi s-ar întoarce”.

Aceste întâlniri – majoritatea oamenilor de știință evită cuvântul „atac” – au atras atenția marinarilor și oamenilor de știință deopotrivă în ultimii doi ani, deoarece frecvența lor pare să fie în creștere. Revistele și site-urile de navigație au scris despre acest fenomen, observând că orcile par să fie atrase în special de cârma unei ambarcațiuni.

Oamenii de știință presupun că orcilor le place presiunea apei produsă de elicea unei nave. „Ceea ce credem noi este că ele vor să primească elicea (valurile produse de aceasta, n.red.) în față”, spune de Stephanis. Așadar, atunci când întâlnesc un velier care nu are motorul pornit, „se simt oarecum frustrate și de aceea sparg cârma”.

Chiar și așa, acest lucru nu explică în totalitate o experiență pe care Martin Evans a avut-o în iunie anul trecut, când a ajutat la livrarea unei bărci cu pânze de la Ramsgate, Anglia, în Grecia.

La aproximativ 25 de mile în largul coastei Spaniei, „la mică distanță de intrarea în Strâmtoarea Gibraltar”, Evans și colegii săi de echipaj navigau cu pânzele, dar foloseau și motorul ambarcațiunii, elicea fiind folosită pentru a le mări viteza.

În timp ce Evans era de veghe, cârma a început să se miște atât de violent, încât nu a mai putut să o țină spune el.

„M-am întrebat: Iisuse, ce e asta?”, își amintește el. „Era ca și cum un autobuz îl mișca… M-am uitat în lateral și, dintr-odată, am putut vedea acel alb și negru familiar al balenei ucigașe”.

Evans a observat „bucăți de cârmă la suprafață”.

Jared Towers, directorul Bay Cetology, o organizație de cercetare din Columbia Britanică, spune că „există ceva în legătură cu piesele în mișcare… care par să le stimuleze”.

„Poate de aceea se concentrează asupra cârmelor”, spune el.

Populația de orci de-a lungul coastelor spaniole și portugheze este mică, iar de Stephanis crede că daunele provocate ambarcațiunilor sunt făcute de doar câțiva masculi tineri.

Dacă este așa, este posibil ca pur și simplu aceștia să depășească acest comportament, spune de Stephanis. Pe măsură ce masculii tineri îmbătrânesc, ei vor trebui să ajute grupul să vâneze pentru hrană și vor avea mai puțin timp pentru a se juca și cu bărcile cu pânze.

„Acesta este un joc”, speculează el. „Când… vor avea propria lor viață de adult, probabil că se vor opri”.

Towers spune că astfel de „jocuri” tind să apară și să dispară din comportamentul orcilor. De exemplu, în momentul de față, într-o populație pe care o studiază în Pacific, „avem masculi tineri care… interacționează adesea cu capcane pentru creveți și crabi”, spune el. „Aceasta a fost doar o modă de câțiva ani”.

În anii 1990, pentru unele orci din Pacific, altceva era la modă. „Ucideau pești și înotau cu acest pește pe cap”, spune Towers. „Pur și simplu nu mai vedem așa ceva”.

Foto: 123rf.com

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE