Fugarul Daniel Dragomir pierde pe fond cererea de revizuire a condamnării. Instanța, despre „probele” fostului ofițer SRI: „Mărturia din auzite este inadmisibilă”

Dosarele în care este implicat fostul ofițer SRI

Daniel Dragomir a fugit în Italia înainte să fie găsit vinovat, de unde autoritățile de la București n-au mai reușit să-l extrădeze, însă apoi a pierdut toate căile extraordinare de atac pe care le-a formulat în România împotriva hotărârii definitive de condamnare.

Ultimul demers de acest fel al lui Daniel Dragomir este o cerere de revizuire pe care fostul ofițer SRI a depus-o pe rolul Tribunalului București pe data de 17 iunie 2025.

Șase luni mai târziu, pe 22 decembrie 2025, instanța de fond i-a respins cererea de revizuire, pentru argumentele din Hotărârea nr. 1347/2025, pe care Libertatea o va prezenta pe larg.

În acest moment, cererea de revizuire a lui Daniel Dragomir se află pe masa judecătorilor de la Curtea de Apel București, iar primul teren al contestației a fost stabilit pentru data de 19 mai 2026.

De numele lui Daniel Dragomir se leagă două mari scandaluri:

• Cel al „taxelor de protecție” de 460.000 de euro pe care afaceristul libanez Rami Ghaziri (fost patron Agroli Group) le plătea ofițerului SRI Daniel Dragomir prin intermediul lui Emile Kharrat pentru a se pune la adăpost de controalele ANAF.
• Cel al spionilor israelieni de la agenția privată Black Cube – Ron Weiner, David Geclowicz și Yossi Barkshtein – aduși de Daniel Dragomir în România și plătiți din banii unor inculpați VIP pentru a căuta informații compromițătoare despre Laura Codruța Kovesi, pe atunci șefa DNA.

Ce a susținut Daniel Dragomir în cererea de revizuire

Fostul ofițer SRI, stabilit acum în Italia, speră să obțină anularea deciziei de condamnare și rejudecarea cauzei, după ce Emile Kharrat (partenerul de afaceri al libanezului și intermediarul lui Daniel Dragomir) i-a „dat în scris” că Rami Ghaziri a făcut denunțul împotriva lui la presiunile procurorilor DNA.

Este vorba, mai exact, de transcripturile unor convorbiri telefonice dintre Emile Kharrat și Rami Ghaziri, pe care primul le „povestește” într-o declarație autentificată la notar, astfel încât Daniel Dragomir să poată cere în baza lor revizuirea condamnării.

• „A opinat (Dragomir Daniel – n.r.) că faptele și împrejurările noi derivă din declarația autentificată dată la 17.04.2025 de către (Emile Kharrat – n.r.), aptă să susțină o teză probatorie diametral opusă celei reținute prin hotărârea de condamnare și fundamentată pe declarațiile martorilor denunțători (Ghaziri Rami – n.r.) și (Nae Emilia, iubita lui Ghaziri – n.r.). A apreciat că ar fi vorba de o probă directă care priveşte chiar faptul principal pentru care revizuentul a fost condamnat.
• Conținutul informativ furnizat în cuprinsul declarației autentice date de (Emile Kharrat – n.r.) vizează aspecte noi, necunoscute martorului pînă la pronunțarea hotărârii definitive de condamnare, însă în legătură cu împrejurările de fapt existente.
• Revizuentul a expus largi considerații teoretice cu privire la acest caz de revizuire, cu trimiteri la practica judiciară, inclusiv trimiteri la jurisprudența Curții de la Strasbourg.
• Pe aspectul de admisibilitate a cererii de revizuire, a arătat că soluția de condamnare a fost fundamentată în mod determinant pe declarațiile martorilor (Ghaziri Rami – n.r.) și (Nae Emilia – n.r.).
• Instanța de apel a înlăturat declarațiile martorului (Emile Kharrat – n.r.) ca fiind pro causa și a apreciat că nu există contradicții în ceea ce privește elementele esențiale ale cauzei între declarațiile martorului denunțător (Ghaziri Rami – n.r.) date în cursul urmăririi penale și cele date în fața instanței de fond.
• Or, teza probatorie nouă are în vedere infirmarea afirmațiilor cuprinse în declarațiile celor doi martori denunțători date în cursul urmăririi penale, afirmații reluate în mod constant în cursul procedurii de fond, respectiv de apel.
• Astfel, pe fondul unor presiuni și acțiuni constante cu vădit caracter intimidant exercitate asupra lui (Ghaziri Rami – n.r.) și (Nae Emilia – n.r.) de organele de urmărire penală și de alte persoane cu reale influențe la nivel înalt, profitând de starea de vulnerabilitate în care martorii denunțători se găseau (generată de formularea unor acuzații împotriva acestora și luarea de măsuri preventive într-o altă cauză), martorii au fost constrânși să declare aspecte contrare realității, în pofida faptului că ei înșiși au susținut inițial nu doar că nu au cunoștință de împrejurările pe care în final le-au declarat, ci chiar că acestea sunt contrare realității.
• Astfel, teza principală care a stat la baza reținerii vinovăției revizuentului a fost, în opinia Curții de Apel București, titlul cu care sumele de bani reținute prin actul de sesizare au fost transmise către revizuent, respectiv prețul influenței.
•  Față de această teză probatorie, declarația lui (Emile Kharrat – n.r.) evocă împrejurări noi pe care martorul le-a aflat ca urmare a unor contacte directe și telefonice pe care le-a avut cu (Ghaziri Rami – n.r.) în perioada 2020 – 2025.
• Declarația lui (Emile Kharrat – n.r.) privește faptul că (Ghaziri Rami – n.r.) s-a aflat în stare de arest preventiv în dosarul (…) DNA în perioada octombrie 2013 – martie 2014, că acesta a refuzat să formuleze denunț mincinos împotriva revizuentului, că pentru colaborarea sa cu organele de urmărire penală (Ghaziri Rami – n.r.) a fost pus în libertate, că (Nae Emilia – n.r.) nu avea cum să ia cunoștință personal de cele declarate, nu avea nici o cunoștință despre revizuent, nu îl văzuse pe acesta pînă în anul 2014, când a trimis-o DNA să îi ceară întîlnire lui (Dragomir Daniel – n.r.), prin intermediul soției sale ca să îl provoace.
• Mai arată martorul că Ghaziri i-ar fi mărturisit că a fost un dosar «complicat», că fusese emisă o «notiță roșie» pe numele său, că îi era frică să nu fie arestat și că s-a ascuns o perioadă de câteva luni în (Belgia – n.r.), că au existat presiuni exercitate asupra sa de persoane influente
• A arătat că anexează declarația dată de (Emile Kharrat – n.r.), autentificată la 17.4.2025, în traducere legalizată; transcripturi traduse pentru două convorbiri telefonice purtate între (Emile Kharrat – n.r.) și (Ghaziri Rami – n.r.); suportul audio pentru o convorbire telefonică între revizuent și (Emile Kharrat – n.r.); o copie a rechizitoriului emis de autoritățile belgiene în ceea ce îl privește printre alții și pe (Ghaziri Rami – n.r.)”, se arată în expozitivul Hotărârii nr. 1347/2025.

Motivarea instanței: „Mărturia din auzite este inadmisibilă”

În dispozitivul deciziei citate, instanța reține că așa-zisele „probe” depuse la dosar de către Daniel Dragomir fie au fost deja avute în vedere la pronunțarea deciziei de condamnare, fie sunt inadmisibile:

• „Simpla referire a unei persoane condamnate la împrejurarea că nu s-ar face vinovată de comiterea faptelor pentru care a fost condamnată sau că s-au comis nişte nereguli sau greşeli la judecata sa nu este suficientă şi nu dă loc la admiterea unei cereri de revizuire, la fel cum nu orice situaţie, împrejurare sau circumstanţă de fapt sau de drept invocată de către condamnat nu poate constitui temei de revizuire. (…)
• Observăm că revizuentul nu a invocat practic nici un fapt şi nici o împrejurare nouă, acesta limitându-se la a afirma că martorul (Ghaziri Rami – n.r.) a făcut afirmații/denunț mincinos cu referire la revizuent, și că a făcut aceasta sub presiune.
• În ceea ce privește existența acestor presiuni, a făcut referire la faptul că martorul-denunțător se afla în stare de arest preventiv într-o altă cauză aflată pe rolul DNA, respectiv avea afaceri judiciare și pe teritoriul statului belgian (sens în care a depus o copie de pe un rechizitoriu emis la Bruxelles la 05.02.2021).
• Or, situația diferitelor declarații date de către (Ghaziri Rami – n.r.) în cauza penală nr. 2283/3/2015 nu este un fapt sau o împrejurare nouă, fiind deja cunoscută și analizată de către instanța care a pronunțat condamnarea. Deci faptul că acest (Ghaziri Rami – n.r.) era în atenția organelor judiciare în legătură și cu alte dosare nu este o împrejurare nouă.
• Nu ne aflăm, deci, în prezenţa unui veritabil caz de revizuire, condamnatul-revizuent nefăcând altceva decât să încerce să repună în discuţie însăşi aspectele care ţin de existenţa infracţiunii şi de propria sa vinovăţie, de aptitudinea probatoriului administrat de a susține acuzația formulată, încercând deci să transforme revizuirea într-un nou grad de jurisdicţie în care să continue probaţiunea, cu încălcarea autorităţii de lucru judecat, ceea ce nu poate fi permis.
• Mai mult, presupusele dovezi depuse în favoarea cererii de revizuire – mai precis conversația dintre revizuent și (Emile Kharrat – n.r.), respectiv dintre acesta din urmă și (Ghaziri Rami – n.r.) – nu prezintă absolut nici o garanție a veridicității lor, sub aspectul conținutului informativ prezentat.
• Aici, instanța nu are în vedere problema verificării originii suportului electronic pe care este stocată informația și a caracterului original al fișierului informatic [deși acestea pot fi puncte de discuție și de analiză separate cu privire la fiabilitatea probei], ci efectiv a contextului în care aceste conversații au avut loc.
• Instanța nu înțelege să insiste, ci doar să reamintească, împrejurarea că mărturia din auzite este inadmisibilă. Or, tocmai o astfel de mărturie din auzite este chiar conținutul convorbirii telefonice dintre revizuent și (Emile Kharrat – n.r.), respectiv a declarației autentificate, date de către acesta din urmă.
• Simplul fapt că o persoană relatează unei a doua persoane ce i-a relatat o a treia persoană privind anumite fapte sau acțiuni ale acestui din urmă terț nu este un veritabil element de fapt care să fie cunoscut personal de cel care face relatarea și care să poată fi luat în seamă măcar ca un început de dovadă care să justifice reluarea unei proceduri judiciare.
• Faptul că și acest terț face, de o manieră extrajudiciară, anumite relatări privind declarațiile pe care le-a făcut în cauza penală în care a fost judecat și condamnat revizuentul nu este un aspect suficient de întemeiat, deoarece acesta se putea prezenta în fața instanței (în cursul judecării pe fond a dosarului nr. 2283/3/2015) să lămurească toate neclaritățile, inexactitățile sau neadevărurile din declarațiile pe care le dăduse anterior în cauză.
• Martorul nu poate acum invoca faptul că se ascunsese într-o altă țară, că îi era frică sau altele asemenea, pentru a justifica neprezentarea sa la chemările organelor judiciare, chemări care aveau ca scop tocmai de a da posibilitate instanței de judecată să cântărească și să își formeze o opinie proprie cu privire la credibilitatea sau necredibilitatea martorului și adevărul cu privire la eventualele contraziceri din aceste declarații.
• Ulterior soluționării definitive a unei cauze deduse judecății, partea sau martorii nemulțumiți de soluție nu pot cere o prelungire a probatoriului sau o reinterpretare a acestuia.
• În fine, nu este exclusă nici posibilitatea ca între (Emile Kharrat – n.r.) și (Ghaziri Rami – n.r.) sau între aceștia și alte persoane necunoscute să fi existat, anterior conversațiilor telefonice înregistrate, și alte discuții în cadrul cărora să se pună de acord cu privire la conținutul și detaliile conversației pe care urmau să o înregistreze, astfel încât aspectele relevate nu au forța de convingere necesară pentru a justifica admiterea cererii de revizuire și reluarea procedurii judiciare în cauza a cărei revizuire se cere”, reține instanța de judecată.

Condamnarea: Fostul ofițer SRI, trimis la pușcărie „să mediteze”

Pe data de 18 iunie 2020, Curtea de Apel București i-a condamnat pe Daniel Dragomir (3 ani și 10 luni de închisoare cu executare) și pe soția acestuia, Zoica Dragomir (1 an cu suspendare), pentru argumentele prezentate în Hotărârea nr. 533/2020:

• „(…) Sub aspectul consecințelor produse, Curtea va avea în vedere că inculpatul (Dragomir Daniel – n.r.) a încasat în mod ilegal suma totală de 2.030.353,32 lei, echivalent a 462.567,61 euro, de la martorul (Ghaziri Rami  – n.r.), inculpatul afectând relațiile sociale privind încrederea persoanelor în autoritățile statului implicate în domeniul juridic și în domeniul financiar-fiscal, pe linia rambursărilor de TVA, creând martorului denunțător impresia că prin plata unor sume de bani, i se pot rezolva în mod ilicit problemele sale.
• Curtea va mai avea în vedere și comportamentul inculpatului care după ce a aflat de formularea denunțurilor împotriva sa și a soției sale de către martorii (Ghaziri Rami – n.r.) și (Nae Emilia – n.r.), în mod repetat a luat legătura cu cei doi martori denunțători, fie direct, fie prin intermediul soției sale și a încercat să influențeze viitoare declarații pe care aceste persoane urmau a le da în cauză, prin stabilirea unei strategii comune cu privire la răspunsurile pe care martorii ar fi urmat să le dea principalelor întrebări care urmau a le fi adresate de organele judiciare. (…)
• Curtea va dispune executarea acestei pedepse în regim de detenție apreciind că este singura modalitate în care inculpatul poate înțelege gravitatea faptelor săvârșite, iar extragerea acestuia din rândul colectivității și depunerea temporară în mediu carceral îl pot face să mediteze asupra a ceea ce se poate considera drept acceptabil într-o societate civilizată de la o persoană fizică ce a ocupat la un moment dat o funcție importantă într-o structură de securitate a statului român, care nu ar trebui să aibă printre preocupări traficarea influenței sale pe lângă funcționari publici, factori de decizie în aprobarea rambursărilor de TVA, sau în dispunerea unor controale fiscale, în scopul obținerii unei importante sume de bani de la o altă persoană fizică.
• Trebuie arătat că lipsa antecedentelor penale pentru acest inculpat nu poate constitui motiv suficient și pertinent pentru reținerea unor circumstanțe atenuante și nici pentru aplicarea unei modalități neprivative de libertate pentru executarea unei pedepse, în condițiile în care lipsa antecedentelor penale este o stare de normalitate pentru fiecare cetățean în parte, iar nu o performanță civică deosebită.
• Nu în ultimul rând, trebuie observat și cuantumul ridicat al sumelor solicitate și primite, precum și faptul că inculpatul a inițiat activitatea infracțională cunoscând situația în care se găsea martorul denunțător, profitând de această situație și oferindu-și, fără a fi solicitat, ajutorul prin traficarea influenței sale în vederea rezolvării problemelor financiare ale societăților acestui martor.
• Astfel de fapte precum cele săvârșite de către acest inculpat trebuie în mod obligatoriu să constituie un avertisment pentru societate în ansamblul său și trebuie reprimate și dezavuate în mod clar de către reprezentanții societății, pentru a constitui un exemplu clar pentru oricine ar considera că legile sau rigorile sociale sunt mai prejos de propria lor persoană și nu li se aplică și acestuia.
• Se va mai reține frecvența și numărul în creștere al acestor fapte în România, precum și faptul că în cazul lăsării în libertate a unor persoane cercetate pentru astfel de infracțiuni, s-ar crea opiniei publice senzația că organele judiciare nu acționează cu fermitate în vederea reprimării fenomenului infracțional.
• În plus, Curtea constată că inculpatul a acționat în mod conspirativ, folosindu-se de numitul (Kharrat Emile – n.r.) pentru a transmite solicitările sale martorului denunțător, determinând această din urmă persoană să îi inoculeze martorului denunțător ideea că ajutorul inculpatului este esențial în dezvoltarea afacerilor martorului denunțător”, se arată în Hotărârea nr.533/2020 prin care Daniel Dragomir a fost condamnat definitiv.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE

Reportajele și anchetele sunt mari consumatoare de timp și resurse. Din acest motiv, te invităm să susții munca jurnaliștilor printr-o donație. Aici găsești mai multe opțiuni prin care poți contribui la dezvoltarea altor materiale similare: libertatea.ro/sustine. Îți suntem recunoscători că ne citești și că ești alături de noi.