Înalta Curte, ultima șansă pentru Theodor Nicolescu să-și ia înapoi șpaga de 6,2 milioane de lei. Curtea de Apel: „Urmărește să anihileze efectele dispoziției de confiscare”

Acesta cere în instanță ca statul să-i restituie 6,2 milioane de lei, adică șpaga pentru care a fost trimis după gratii în dosarul despăgubirilor supraevaluate de la Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților (ANRP).

Deși Theodor Nicolescu a pierdut atât pe fond (la Tribunalul București), cât și în apel, el mai are o șansă în recurs, la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Theodor Nicolescu reclamă că procurorii DNA l-au acuzat că a luat mită contravaloarea a 18 milioane de acțiuni, iar într-un final judecătorii de la Înalta Curte au reținut, în decizia definitivă de condamnare, că ar fi luat 25 de milioane de acțiuni plus 264.000 de lei.

De aici rezultă suma de 6,2 milioane de lei pe care fostul deputat o cere cu titlul de despăgubiri, ca diferență între numărul de acțiuni ca obiect al acuzației din rechizitoriu și acțiunile pe care instanța supremă a pus sechestru.

Theodor Nicolescu arată că, pentru a ajunge la această concluzie, judecătorii i-ar fi „pus în cârcă” alte trei fapte de luare de mită, sesizate prin denunțuri, cu privire la care între timp s-a dispus soluția de clasare (2022), ulterior celei de condamnare (2019).

• „S-a susţinut că aşa cum rezultă din actul de acuzare (rechizitoriul) se reţine că îi reveneau – cu titlu de mită – aproximativ 18 milioane de acţiuni, 9 milioane dintre acestea fiind în posesia unui denunțător, 9 milioane în posesia altuia. De notat, că obiectul mitei era dat de acţiuni, reclamantul fiind acuzat că a primit acţiuni sau contravaloarea acestora.
•  S-a susţinut că, prin acelaşi act de trimitere în judecată, s-au reţinut 24 de acte materiale de primire, a căror valoare totaliza 6.200.000 lei şi că pe parcursul procesului, una dintre apărările reclamantului a fost aceea că între obiectul mitei reţinut (5% din acţiuni) şi mita pretins primită este o mare diferenţă.
• Numărul de acţiuni reţinute ca fiind remise (ca acţiuni sau contravaloare a acestora) era mult mai mare decât numărul de acţiuni ce făceau obiectul mitei imputate (…).
• S-a susţinut că pentru a înlătura această apărare, instanţa, cu autoritate de lucru judecat, reține corectitudinea sa pe fond, (dar şi matematică), dar invoca (în defavoarea reclamantului) imprecizia memoriei denunţătorilor şi susţine că, oricum, aceştia au susţinut că i-ar mai fi dat mită şi cu alte ocazii.
• În concluzie, deşi prin rechizitoriu a fost acuzat că a primit 18.000.000 acţiuni (sau contravaloarea acestora după ce denunţătorii le-au valorificat), în hotărâre, s-a reţinut că ar fi primit 25.000.000 acţiuni (…).
• Reclamantul a mai arătat că cele trei fapte de luare de mită nu făceau obiectul judecăţii. Este adevărat faptul că, în mod mincinos, denunţătorii au sesizat organele de urmărire penală că ar fi remis mită şi în alte trei ocazii. Aceste afirmaţii, au fost disjunse din dosarul cauzei (…).
• Reclamantul a mai arătat că aceste pretinse fapte de luate de mită erau nişte simple afirmaţii, care nu făceau obiectul judecăţii în cauză, instanţa fiind sesizată exclusiv cu pretinsa luare de mită legată de dosarul nr. 13635/FFCC/2008, nici măcar în faza de urmărire neexistând vreo întrebare sau vreun mijloc de probă administrat în legătură cu celelalte trei fapte.
• Arată reclamantul că atunci când cercetările s-au finalizat, s-a constatat că cele trei fapte de luare de mită denunţate nu există, dispunându-se clasarea cauzei.
• A precizat faptul că nu a avut nici măcar calitatea de suspect în această cauză, motiv pentru care nu i s-a comunicat niciodată ordonanţa de clasare, ordonanţă de care a luat cunoştinţă întâmplător în anul 2022, fiind depusă într-un alt dosar penal, fără nicio legătură cu reclamantul sau denunţătorii cauzei.
• Reclamantul a mai arătat că inexistenţa faptelor de luare de mită nu poate face obiectul vreunei contestări, pentru că ordonanţa de clasare reprezintă o hotărâre penală definitivă de achitare căreia i se aplică principiul ne bis in idem (n.r. – o persoană nu poate fi pedepsită de două ori pentru aceeași faptă).
• S-a mai susţinut că în loc să aplice prezumţia de nevinovăţie şi, eventual, să analizeze care dintre sumele pe care le-a reţinut ca fiind primite privesc fapta supusă judecăţii şi care nu, înlăturându-le pe cele despre care nu avea certitudinea că ar avea legătură cu acuzaţia, instanţa a luat de bune (fără a le analiza) acuzaţiile neverificate nici măcar de procurori şi a dispus confiscarea unei sume mai mari.
• Referitor la vinovăţia judecătorilor reclamantul arată că răspunderea Statului pentru erorile judiciare este o răspundere obiectivă, independentă de culpa/vinovăţia magistratului/magistraţilor.
• Pentru a evita orice discuţii care ar excede acestei răspunderi obiective, indică faptul că oricum se află în situaţia relei-credinţe sub forma intenţiei directe a judecătorilor.
• Reclamantul a mai arătat că în concluzie, completul a recunoscut expresis verbis că în soluţionarea cauzei, nu legalitatea apărărilor (pe care nici măcar nu le-a analizat) are relevanţă, ci dorinţa completului ca legea să nu fie interpretată în favoarea reclamantului, atitudine care, probabil, explică şi refuzul de a analiza aspectele ce fac obiectul prezentei acţiuni”, arată Nicolescu în acțiunea sintetizată în hotărârea Curții de Apel București.

Tribunalul: Măsurile de siguranță nu pot fi interpretate ca eroare judiciară

Pe data de 3 noiembrie 2025, Tribunalul București a respins acțiunea civilă depusă de Theodor Nicolescu, pentru considerentele prezentate în Hotărârea nr. 1146/2025:

• „În cadrul considerentelor deciziei, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a reţinut că martorii (…) au arătat că reclamantului i-ar fi revenit 18.000.000 de acţiuni conform calculului lor aproximativ, însă din probatoriul administrat şi suma totală a retragerilor din cont a rezultat suma aproximativă de 6.200.000 de lei, în fapt, chiar 6.400.000 de lei. 
• Înalta Curte a reţinut acest calcul estimativ pe baza probelor administrate în cauză şi a înlăturat susţinerile reclamantului motivând că înţelegerea stabilită astfel cu martorii a funcţionat şi în alte trei dosare de despăgubire, calculul sumelor primite de reclamant neputând să fie decât estimativ, reţinând şi o valoare medie de 0,35 lei per acţiune. 
• Tribunalul reţine că interpretarea probelor administrate în cadrul procesului penal, stabilirea prejudiciului şi aplicarea măsurilor de siguranţă sunt atributele judecătorilor care au soluţionat dosarul penal, iar nemulţumirile reclamantului privind modalitatea de interpretare a probelor şi soluţia dată, inclusiv cu privire la măsura de siguranţă, nu pot fi apreciate ca fiind o eroare judiciară”, reține judecătorul fondului.

Fostul deputat: „Este o încălcare flagrantă a prezumției de nevinovăție”

Pe data de 19 ianuarie 2026 fostul deputat liberal condamnat în Dosarul ANRP a făcut apel împotriva hotărârii civile a Tribunalului București, iar procesul s-a judecat pe data de 3 aprilie 2026.

Theodor Nicolescu a invocat vătămarea gravă a drepturilor, libertăţilor şi intereselor sale legitime:

• „Reclamantul a mai arătat că prin această hotărâre, contrară normelor procedurale penale, instanța a dispus confiscarea suplimentară a valorii a 7 milioane de acțiuni şi a sumei de 264.000 lei faţă de valoarea celor 18 milioane de acţiuni ce făcea obiectul acuzaţiei de luare de mită.
• În ceea ce priveşte repararea acestui prejudiciu reclamantul a arătat că sunt două variante.
• Prima variantă susţinută de reclamant este aceea că având în vedere faptul că nu se poate decela care dintre aceste acte materiale au legătură cu infracţiunea (niciunul dintre ele nu este mai mare decât diferenţa reţinută în plus), rezultă că întreaga sumă confiscată de 6.200.000 lei, trebuie restituită, pentru că orice dubiu cu privire la fiecare act material în parte trebuie interpretat în favoarea reclamantului.
• În subsidiar, a arătat, în a două variantă în care dintre actele materiale reţinute pot fi identificate cele care constituie primire de mită pentru fapta reţinută în hotărârea de condamnare, rezultă că trebuie să se dispună restituirea contravalorii a 7 milioane de acţiuni şi a sumei de 264.000 lei confiscate în plus. (…)
• Apelantul a mai arătat că în momentul în care s-a dovedit că alte luări de mită nu există, valoarea prejudiciului suferit de acesta prin eroarea judiciară s-a definitivat, ea urmând a fi, de principiu, suma confiscată (25 milioane acțiuni – n.r.) minus valoarea celor 18 milioane de acțiuni reținute ca primite mită.
• Apelantul reclamant a mai arătat că instanța a recunoscut faptul că a confiscat un obiect al mitei mai mare decât cel identificat în acțiunea penală, dar pentru a face acest lucru, instanța a invocat caracterul imprecis al declarațiilor denunțătorilor şi faptul că aceștia au «atestat» că au mai dat mită în trei ocazii.
• Or, existenţa unei infracțiuni trebuie să (fie constatată – n.r.) dincolo de orice dubiu, în caz contrar fiind aplicabilă prezumția de nevinovăție: «Până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, persoana este considerată nevinovată» (art. 23 alin. 11 din Constituție).
• Faptul că instanţa a confiscat bunuri legate de «infracțiuni» care nu existau la momentul pronunţării hotărârii de condamnare (şi nici nu făceau obiectul acțiunii penale în cauză), este o încălcare flagrantă a prezumției de nevinovăție şi, implicit, a art. 4 alin. 2 C.pr.pen (n.r. – orice dubiu profită inculpatului).
• A mai arătat că a doua condiție este aceea că orice confiscare trebuie să se facă în condițiile legii. Faptul că instanța nu s-a mărginit la faptele cu privire la care a fost sesizată prin rechizitoriu reprezintă o depășire a competentei sale legale, deci, o încălcare evidentă a legii.
• A mai arătat că instanţa penală nu a identificat care acte materiale corespund acuzaţiei penale şi care corespund celorlalte trei «infracţiuni» (nu a stabilit nici măcar perioada şi ordinul de mărime al mitelor inexistente, de fapt)”, se arată în documentul citat.

Motivarea Curții de Apel: Reclamantul urmărește tocmai rejudecarea

Curtea de Apel București a respins acțiunea lui Theodor Nicolescu având ca obiect „reparare prejudicii erori judiciare” cu următoarea motivare:

• „(…) Aşa cum a reţinut şi prima instanţă, invocând eroarea judiciară, reclamantul urmăreşte rejudecarea pe fond a acestor aspecte deja analizate de două instanţe penale, concluzionarea în sensul dorit de către acesta şi obligarea, în principal, la plata  unei sume de bani care nu este rezultatul  aşa-zisei erori, ci reprezintă suma confiscată ca reprezentând echivalentul a 18 milioane de acţiuni.
• Faptul că reclamantul nu a solicitat în mod expres rejudecarea/reanalizarea cauzei şi nici administrarea unor noi probe sau reaprecierea acestora nu înseamnă că tribunalul nu a concluzionat corect din moment ce, prin susținerile formulate şi petitul acţiunii, atât cel principal, cât şi cel subsidiar, reclamantul tocmai aceasta urmărește.
• Cu alte cuvinte, invocând existenţa unei erori grave care îndeplinește în accepțiunea sa condițiile erorii judiciare, solicită obligarea la plata unei sume de bani, urmând să anihileze efectul dispoziției de confiscare sau, în subsidiar, la plata unei sume de bani cu privire la care nu a susţinut nici un moment că a fost efectiv confiscată. (…)
• Curtea constată că nu se poate reţine că prima instanţă nu ar fi motivat de ce a reţinut că hotărârea nu este în mod evident contrară legii, când, în realitate, tribunalul a prezentat considerentele avute în vedere cât şi cele pentru care a înlăturat susţinerile reclamantului şi a explicat raționamentul juridic pe care l-a adoptat.
• Faptul că apelantul reclamant este nemulțumit de soluţia adoptată sau de considerentele primei instanţe nu înseamnă că hotărârea este nemotivată, cu atât mai mult cu cât considerentele prezentate permit realizarea controlului judiciar, de către instanţa de apel. (…)
• Dacă instanţele ar fi să însușească raționamentul reclamantului ar însemna ca în orice situaţie în care se invocă eroarea judiciară instanţele de judecată să pășească la analiza şi verificarea temeiniciei şi legalității hotărârilor judecătorești, ceea ce echivalează cu o veritabilă cale de atac în afara celor prevăzute de lege.  (…)
• Motivarea unei hotărâri presupune expunea logică a considerentelor avute în vedere de instanţă atunci când a luat hotărârea apelată, atât în ceea ce priveşte situaţia de fapt, cât şi în ceea ce priveşte temeiurile invocate, ceea ce nu înseamnă un răspuns exhaustiv la toate argumentele aduse de parte, dar nici ignorarea lor, ci o expunere a argumentelor fundamentale, care, prin conținutul lor sunt susceptibile să influenţeze soluţia.
• Or, în cauza de faţă Curtea reţine că prima instanţă a prezentat o motivare corespunzătoare care oferă, într-adevăr, reclamantului posibilitatea de a cunoaşte considerentele factuale pe care se bazează hotărârea şi garanţia că nu au fost avute în vedere aspecte irelevante, fiind respectat şi din această perspectivă dreptul la un proces echitabil astfel cum este reglementat de art. 6 din CEDO şi consolidat prin practica Curţii Constituţionale şi a Înaltei Curți de Casaţie şi Justiţie.
• Nu în ultimul rând, faptul că reclamantul a prezentat în ce constă, în accepțiunea sa, contrarietatea cu legea nu înseamnă că instanța îşi va însuşi în mod automat aceste susţineri, fără a verifica mai întâi îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 96 din Legea nr. 303/2004.
• Prin urmare, faţă de aceste considerente, celelalte aspecte de fond referitoare la existența încălcării legii şi întinderea prejudiciului sunt nefondate, urmărind, aşa cum s-a reţinut mai sus, să provoace o nouă judecată şi, în consecinţă, o reapreciere a probatoriului, a situaţie de fapt, dar şi a raționamentului instanţei penale în afara cadrului instituit de dispozițiile art. 96 din Legea nr. 303/2004”, notează judecătorii în Hotărârea nr. 478/2026.

Hotărârea Curții de Apel București prin care lui Theodor Nicolescu i s-a respins acțiunea având ca obiect „reparare prejudicii erori judiciare” nu este definitivă, iar fostul deputat a făcut deja recurs la Înalta Curte, unde dosarul așteaptă să fie stabilit un prim termen de judecată.

Efectele deciziilor Curții Constituționale în dosarele ANRP

În 2014-2015, procurorii DNA au trimis în judecată 20 de inculpați, printre care politicieni, funcționari publici și oameni de afaceri, în două megadosare de corupție cu prejudicii însumate la 146,5 milioane de euro prin supraevaluarea unor terenuri:

• Dosarul ANRP 1: În această cauză au fost trimiși în judecată 12 inculpați, printre care și fosta șefă a instituției, Ingrid Zaarour, avocata Ingrid Mocanu, fostul șef al ANI Horia Georgescu și fostul deputat PNL Cătălin Theodor Nicolescu. Deși în 2018, prima instanță îi găsise pe toți vinovați și i-a trimis la pușcărie, în 2019, la Înalta Curte, doar ultimul avea să fie condamnat la 8 ani de închisoare pentru luare de mită, ceilalți fiind achitați pentru abuz în serviciu după ce Curtea Constituțională a redefinit infracțiunea.
• Dosarul ANRP 2: Au fost trimiși în judecată 8 inculpați, printre care fosta șefă a DIICOT Alina Bica, fosta șefă a ANRP Crinuța Dumitrean și afaceriștii Dorin Cocoș și Gheorghe „Stelu” Stelian. În 2018, în acest dosar, Alina Bica a fost achitată pe fond, iar cu privire la inculpații din conducerea ANRP, judecătorii au pronunțat pedepse grele cu executare. Ulterior, în apel, în anul 2022, Înalta Curte a dispus încetarea procesului penal, după ce Curtea Constituțională a pronunțat deciziile care au dat startul „marii prescripții”.

În esență, judecătorii au reținut în motivare că toți cei care făceau parte din Comisia de Stabilire a Despăgubirilor nu aveau competență în evaluarea proprietăților imobiliare şi nu înțelegeau toate mecanismele prin care se fac evaluările din acest domeniu.

„Pentru existența elementului material este necesar şi obligatoriu ca omisiunea de a îndeplini un act sau omisiunea îndeplinirii actului în mod defectuos să fie săvârşită de un funcționar aflat în exercițiul atribuţiilor sale de serviciu. Se constată că pentru numirea unor persoane în funcțiile de conducere din cadrul ANRP, care făceau parte de drept din Comisie, nu era necesară vreo condiție de studii sau specializare, numirile fiind făcute pe criterii politice”, se arăta în motivarea instanței.

Printre cei achitați pentru abuz în serviciu s-a numărat și Cătălin Theodor Nicolescu, însă pentru capătul de acuzare referitor la mită, acesta a fost găsit vinovat.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro