Ivan a devenit milionar la 23 de ani, după ce a câștigat la Loto. Și-a dat demisia imediat și a deschis o afacere, dar banii nu i-au ajuns
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
A câștigat un milion de dolari la loterie, apoi a renunțat la slujba sa din asigurări pentru a deschide o tarabă cantoneză cu carne de porc la grătar. Schimbarea unui birou cu o bucătărie a fost mai dificilă decât credea, relatează Business Insider.
Cuprins:
La munca de „jos”
Ivan Leong, în vârstă de 37 de ani, a lucrat ca agent de asigurări - o slujbă la care purta costum, se parfum, avea întâlniri de afaceri și un program flexibil.
Un deceniu mai târziu se află în spatele tejghelei propriei sale tarabe cantoneze cu friptură de porc, unde taie bucăți suculente de carne.
Viața lui, spune el, este departe de ceea ce era înainte. Leong a început ca asistent la o firmă de recrutare, o muncă pe care a descris-o ca fiind plictisitoare.
Într-o zi din 2013, colegii săi l-au convins să li se alăture pentru a cumpăra bilete de loterie. Biletul pe care l-a cumpărat cu 10 dolari singaporezi i-a adus 1 milion de dolari singaporezi.
Câștigul i-a dat încrederea necesară pentru a renunța la locul de muncă, iar la scurt timp și-a dat demisia.
Și-a cumpărat un apartament subvenționat
Primul lucru pe care l-a făcut a fost să cumpere un apartament subvenționat de Guvern împreună cu logodnica sa.
Chiar și cu banii de la loterie, cumpărarea unei proprietăți private era exclusă, a spus el, la fel ca și pensionarea anticipată.
„Sincer, un milion nu este niciodată suficient, mai ales în Singapore", a spus Leong.
Mica insulă din Asia de Sud-Est este unul dintre cele mai scumpe orașe din lume. După ce a încercat să vândă asigurări timp de câțiva ani, Leong a simțit că vrea să fie propriul său șef.
„În Singapore, dacă începi o afacere F&B, devii șef imediat. Este cea mai rapidă cale", a spus el râzând. El a povestit că îi plăcea să gătească atunci când era copil, în special în timpul Anului Nou. Pentru a se reapuca de gătit, a lucrat la taraba cu friptură de porc a prietenului său din cartierul Ang Mo Kio din Singapore.
Prima tarabă
În 2018, el și soția sa și-au deschis propria tarabă de friptură de porc în Bukit Merah, o zonă rezidențială din sudul Singapore.
În următorii câțiva ani, va mai deschide alte două - unul în Woodlands și altul în Ang Mo Kio.
Acum, petrece zilnic între 11 și 12 ore în spatele tejghelei. Pentru a hrăni mulțimea înfometată la prânz, trebuie să ajungă la tarabă la ora 7 dimineața și rareori pleacă înainte de ora 18.00.
Unele lucruri esențiale diferențiază friptura de porc a lui Leong. Pentru el, un char siu bun înseamnă prăjirea cărnii timp de două ore într-un cuptor cu cărbuni timp de 45 de minute.
Pentru Leong, o zi obișnuită de muncă îi aduce un profit de aproximativ 1.500 SG$ de la fiecare punct de vânzare.
În Singapore, micile tarabe de vânzători ambulanți, precum cea a lui Leong, sunt cunoscute că servesc mâncăruri de clasă mondială, inclusiv unele care au fost incluse în Ghidul Michelin.
Dar mulți vânzători ambulanți spun că munca este dificilă, iar șansa de eșec în afacerea competitivă a F&B din Singapore este mare.
„Visul meu este să vând afacerea”
Pentru Leong, să dea viața corporativă pe munca în fața unui cuptor, transpirat, a fost greu. A trebuit să adapteze totul, de la abilitățile sale de gestionare a timpului la aspectul său fizic.
„Când făceam consiliere financiară, mă îmbrăcam în costum, am purtat toate mărcile. Dar în magazin, pur și simplu, port orice este confortabil, poate o pereche de pantaloni scurți, tricoul companiei mele și cizme de siguranță", a spus el.
De la programul flexibil în sigurări, acum trebuie să ajungă la tarabă zilnic la 7 dimineața, un program care necesită disciplină.
Când l-am întrebat despre viitorul afacerii, Leong a răspuns imediat: „Visul meu este să vând afacerea marilor organizații”. El a spus că nu crede că poate suporta orele lungi de muncă pe termen lung.
Dar revenirea la o slujbă corporativă nu este posibilă, a spus el. Vrea să exploreze noi afaceri și să nu fie nevoit să dea socoteală nimănui.
„Mi-ar plăcea să nu îmi petrec timpul dor la tarabă”, a spus Leong. „Trebuie să fac un pas înapoi pentru că simt că petrec prea mult timp în această afacere”.
