Povestea celui mai sărac președinte din lume care își dona salariul de șef al statului. Jose Mujica a murit la 89 de ani

Peste zece ani în închisoare

Prin refuzul privilegiilor funcției, José Mujica a devenit cunoscut drept „cel mai sărac președinte din lume”.

În tinerețe, Mujica a fost membru al Mișcării Naționale de Eliberare Tupamaros, o grupare de inspirație marxistă.

A fost rănit grav în timpul unei confruntări cu poliția și a petrecut în total peste un deceniu în închisoare, o parte din timp fiind ținut în condiții extreme de izolare, inclusiv doi ani într-o groapă subterană, unde a supraviețuit menținându-și sănătatea mintală cu ajutorul unei broaște cu care „vorbea”.

Ulterior, viața sa a devenit mai liniștită, iar odată cu aderarea la coaliția de centru-stânga Frontul Larg, și viziunea sa politică s-a moderat.

În 2014, el declara: „Am nevoie să funcționeze capitalismul. Încercarea de a-l depăși prea rapid condamnă la suferință exact oamenii pentru care lupți”.

S-a bucurat de o mare popularitate

Deși a evoluat politic, Mujica nu a urmărit îmbogățirea personală. Ca președinte, a ales să locuiască într-o fermă modestă împreună cu soția sa și câinele lor cu trei picioare, refuzând reședința oficială și deplasându-se zilnic cu un Volkswagen Beetle din 1987.

Cunoscut drept „El Pepe”, Mujica s-a bucurat de o mare popularitate și a implementat reforme progresiste majore: a sprijinit tranziția către energie regenerabilă, a liberalizat legislația privind avortul și a legalizat căsătoria între persoane de același sex.

De asemenea, a introdus o legislație inovatoare privind legalizarea marijuanei, transferând producția și distribuția în sarcina statului, pentru a combate traficul de droguri.

Mujica a contribuit decisiv la imaginea Uruguayului ca democrație avansată în America de Sud, atrăgând investiții străine și menținând relații stabile cu SUA. În timpul mandatului său de cinci ani, economia țării a înregistrat o creștere medie anuală de 3,6%.

Născut la Montevideo, pe 20 mai 1935, într-o familie modestă, Mujica a renunțat la studii și s-a implicat în mișcarea Tupamaros la sfârșitul anilor ’60.

Inițial, gruparea desfășura acțiuni de tip Robin Hood, redistribuind bunuri obținute prin jafuri, dar a devenit treptat mai violentă. Mujica a fost implicat în diverse acțiuni, dar și-a exprimat ulterior dezacordul față de radicalizare, chiar dacă fără succes. A fost capturat de autorități în 1970, după ce a fost împușcat de mai multe ori, și încarcerat.

După ce a fost eliberat a intrat în politică

După reintroducerea democrației în 1985, Mujica a fost eliberat și a intrat în politică, fondând Mișcarea de Participare Populară, ulterior absorbită de Frontul Larg. A fost ales deputat în 1994, senator în 1999, și apoi ministru al agriculturii, devenind popular pentru politicile sale privind scăderea prețului cărnii de vită.

A fost ales președinte în 2009, conducând cu un stil simplu și direct. Chiar și gafele sale, precum un comentariu ironic captat de microfoane la adresa liderilor argentinieni, nu i-au știrbit popularitatea internă.

Conform Constituției, nu a putut exercita decât un singur mandat, astfel că a părăsit funcția în 2015, întorcându-se în Senat, iar în 2018 s-a retras din viața politică. A rămas o figură influentă, sprijinul său în campania electorală din 2024 fiind esențial pentru alegerea lui Yamandú Orsi ca președinte.

În 2005, Mujica s-a căsătorit cu Lucía Topolansky, partenera sa de o viață, fostă colegă de luptă Tupamaro și vicepreședinte al Uruguayului între 2017 și 2020.

José Mujica s-a născut pe 20 mai 1935 și a decedat pe 13 mai 2025.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE