JURNAL DE VOLUNTAR/ Andrei Crețu, Românul Lucrează în Caraibe La Reconstrucția Caselor Distruse De Uragane. «Am Refăcut Arena Legendei Insulei»

În ultima săptămână, a reparat casa unei localnice, a dormit la cort și a refăcut acoperișul arenei denumite după legenda insulei, jucatorul de baseball Alvin McBean
McBean a jucat în MLB, cea mai cunoscută ligă din lume, cea americană
Andrei Crețu a ales voluntariatul la doar o săptămână după ce a terminat facultatea nr. 1 în lume pe 2018, MIT

Andrei Crețu, corespondență din Charlotte Amalie (Insulele Virgine Americane)

ZIUA 3. Pâine cu usturoi și o bormașină

Dorm atât de bine după primele zile de muncă, încât n-aud cele 5 alarme puse între 6.00 la 6.25. Colegii mei le aud, nu mai suportă și mă iau pe sus la casa Christaliei, unde am lucrat și în primele două zile.

Gazda se ține de surprize. Ne pregătește pâine cu usturoi și omletă cu șuncă și cașcaval. Totuși, ca să nu par un leneș, azi meșteresc cu un “hammer driver”.

Nu vă gândiți, ca mine, la “hummer driver”. Nu îmi voi lua prietenii cu o mașină de teren pe platoul din vârful insulei. E doar o bormașină.

Ajungem și-n vârf la final de zi. Nu cu un Hummer, cu telegondola. Păcat că la 21.30 se dă stingerea. Am mai fi stat!

ZIUA 4. Plinte și kickball

Azi nu mai gafez eu. Avem un nou șofer, Rain, care greșește drumul către casa Christaliei. Cum nu sunt foarte multe locuri în care poți întoarce pe miniinsula noastră, facem un ocol de 20 de minute. Nu-i nimic, Rain, dar nu-ți lăsăm bacșiș!

La casa Christaliei punem plinte. Sunt plăcuțele de protecție așezate, oarecum și ornamental, între perete și podea. Nu prea le nimeresc pe toate, dar șeful de șantier e mulțumit.

Așa că seara mă primește la un joc de kickball. E un baseball în care șutezi în minge. M-au dat peste cap regulile atât de tare, încât eu am și încheiat jocul. Am șutat mingea pe un acoperiș, însă nu am mai coborât-o de acolo. Sorry, nu eram în timpul programului!

ZIUA 5. O zi de plajă și un avertisment scris

Azi sunt responsabil de curățenie la bază. Singur, pentru că partenerul meu, Logan, un tip pe la 40 de ani, se simte rău. Nu e foarte plăcut să strângi gunoaie și să speli băile, dar avantajul e că termini primul programul.

Și te duci la plajă. Și da, e plin de plaje în Insulele Virgine Americane, de ce să mă vait?

Mi-e recomandată una de lângă aeroport. Ajung acolo cu un “Safari” – un fel de maxi-taxi care ia vreo 25 de persoane cu un dolar biletul.

Poate prea relaxat, de-acolo plec în vârful insulei cu prietenii mei Liam și Nina. Revenim la 11 seara și suntem prinși de un paznic și de cineva din staff. Ni se dă avertisment scris.

În fine, știți ideea, mai degrabă să-ți ceri scuze decât să ceri voie, nu?

ZIUA 6. Sub cerul liber

Fiind copii cuminți, cu avertisment, îl iau pe Liam și mergem pe St. John, o altă insulă, unde ajungem cu doar 8$. Fiind voluntari, suntem considerați de-ai locului, așa că scutiți de taxele impuse străinilor.

Doi oameni ne iau cu o camionetă și ne fac turul rezervației, apoi mă împrietenesc cu Heidi, o chelneriță care vorbește foarte bine spaniolă.

Și-acum, ca de obicei, “the fuckening”: când crezi că totul îți merge bine în ziua aia, dar simți că se va întâmpla ceva rău, apare ea. The fuckening.

Întorși la bază, aflăm că vom dormi afară, în corturi. Generatoarele din școală au căzut.

ZIUA 7. Curățenie la St. Thomas

Eu nu am o problemă, așa că m-am amuzat când restul voluntarilor s-au văitat de căldură sau zgomote în cort.

Zgomote, auzi! Nu m-au trezit 5 alarme, ce zgomote m-ar fi putut trezi într-un cort?

Azi e duminică, zi liberă, așa că au avut timp să se odihnească și până mai târziu. Eu m-am oferit să iau parte la un alt proiect, local de data asta, Revitalize St. Thomas.

Împreună cu Iffat, șeful de proiect, am curățat de mizerie un colț de insulă.

“Din păcate, în câteva zile va fi la fel”, mi-au spus oamenii de acolo.

ZILELE 8-9 . Acoperișul arenei

Schimb echipa. Vom lucra la terenurile de baschet și baseball din centrul Alvin McBean. Totul e făcut pentru copiii de aici, iar locul e dat peste cap de uragane. Atât de dat peste cap, încât tribunele au rămas și fără acoperiș!

Părinții ne spun că e aproape imposibil să vii și să-ți urmărești copiii. Ziua e soare puternic, spre seară mai dă câte o ploaie – ne conving ușor că acoperișul e un must.

Devin un maestru al fierăstrăului (bine, aproape) și aflu că Alvin McBean, născut aici, în Charlotte Amalie, e cel mai cunoscut sportiv din zonă. A jucat baseball în MLB, Major League Baseball, după ce a venit la o selecție ținută aici să facă poze pentru un ziar local.

Chiar, dacă vă place cum scriu, poate îmi găsiți și mie ceva de lucru după ce termin pe aici!

ZIUA 10. Licitație pentru chestii simple

Suntem la 50% cu munca la arenă și ne facem cinste cu milkshake-uri. Apoi, spre seară, se întâmplă ceva superb. Facem o licitație ad-hoc pentru chestii simple – tunsori, tricouri, mâncare, desert. Pentru ca toți banii să fie strânși și să fie donați pentru fundația All Hands and Hearts, la care lucrăm.

Eu cumpăr o ciocolată neagră cu 16$. Cineva cumpără un dolar cu 24$. Pentru că nu prea am ce să pun la bătaie, mă ofer să dau lecții de salsa și bachata. Am făcut două luni și jumătate în România, cât de afon pot fi?!

Dragi viitori dansatori, să vă țineți!

Citește și:

„Dorm într-o școală distrusă de uragan”. Prima parte a jurnalului pe care îl ține în Libertatea Andrei Crețu, românul plecat voluntar să refacă locuințele afectate de uraganele din Caraibe

Urmărește-ne pe Google News