Detaliile care i-au determinat pe judecători să-i respingă lui Kostas Passaris cererea de liberare condiționată. „Fiara din Balcani” a muncit doar două luni în ultimii 25 de ani

Passaris și-a început executarea pedepsei de închisoare pe viață pe data de 28 noiembrie 2001 la Penitenciarul Rahova, iar pe parcursul celor aproape 25 de ani de detenție a fost mutat în alte penitenciare de maximă siguranță: Gherla, Arad, iar acum la Craiova.

A șaptea cerere de liberare condiționată pe care a depus-o Kostas Passaris a fost respinsă pe 18 iunie 2026 de Judecătoria Craiova, iar soluția a fost confirmată de Tribunalul Dolj pe 13 august 2026.

Judecătorii au stabilit că el va putea formula o nouă astfel de cerere abia după data de 21 ianuarie 2027.

• Pe 16 februarie 2001, Kostas Passaris a evadat dintr-un spital din Atena, unde fusese trimis din penitenciar spre a fi internat sub pază. La acel moment, grecul se afla în executarea unei pedepse pentru jafuri armate. Înarmat cu un pistol care îi fusese strecurat de către o persoană necunoscută, Passaris a ucis doi polițiști și l-a rănit grav pe un al treilea.
• Pe 2 martie 2001, Passaris face a treia victimă: îl ucide pe casierul unei case de schimb valutar în timpul unui jaf în urma căruia a sustras 10.000 de dolari.
• Pe 11 mai 2001, grecul o urmărește pe o tânără din Bulgaria, pe care o suspecta că l-ar fi „turnat” la poliție. O prinde într-o suburbie a Atenei și o ucide cu sânge rece.
• Pe 28 august 2001, Passaris intră într-o farmacie din Atena, unde deschide focul asupra unei farmaciste și a surorii acesteia, apoi pleacă fără să ia bani sau altceva. Farmacista este rănită grav, iar sora ei moare pe loc.
• În noaptea de 24 spre 25 noiembrie 2001, Passaris intră într-o casă de schimb valutar din centrul Bucureștiului, îi împușcă în cap pe agentul de pază și pe casier, apoi pleacă cu echivalentul a 16.000-18.000 de dolari. Grecul este prins de polițiști două zile mai târziu, în apartamentul în care locuia cu un alt infractor român.

În urma evadării, a jafurilor armate și a crimelor comise, grecul a fost supranumit „Fiara din Balcani”.

Kostas Passaris a fost condamnat pe fond la Tribunalul București, pe 30 iulie 2003, la închisoare pe viață – cea mai dură pedeapsă prevăzută de legislația României.

Tocmai de aceea, în actele instanței, scrie că „executarea pedepsei a început la data de 28.11.2001 şi urmează să expire în termen la data de 22.08.2099”.

Soluția a fost confirmată, ulterior, de Curtea de Apel București și de Înalta Curte.

Kostas Passaris a muncit doar 66 de zile în ultimii 25 de ani

Libertatea a consultat Hotărârea nr. 1649/2026 a Judecătoriei Craiova, pentru a vedea cum a încercat Passaris să îl convingă pe judecător să-l elibereze mai devreme și care au fost motivele instanței pentru respingerea cererii.

• „Transformată în zile, pedeapsa este egală cu 36.159 zile, iar pentru a putea fi propus în vederea liberării condiționate, petentul trebuie să execute fracția de 1/2 din pedeapsă, respectiv 7.305 zile (n.r. – exact atât înseamnă o pedeapsă de 20 de ani), din care în cazul în care munceşte 0 zile considerate ca executate pe baza muncii prestate şi 7.305 zile efective executate.
• În speță, persoana condamnată a executat 8.941 zile (la data introducerii cererii – n.r.), la care se adaugă 66 zile considerate executate suplimentar ca urmare a activităţilor lucrative, de instruire şcolară şi formare profesională prestate, a lucrărilor ştiinţifice elaborate ori a invenţiilor brevetate şi 462 zile considerate executate suplimentar ca măsură compensatorie pentru executarea măsurii arestării preventive, pedepsei, măsurii educative în condiţii necorespunzătoare, având un total de 9.469 zile câştigate şi executate.
• Persoana privată de libertate se află în regim închis de executare și se află la a 7-a analiză în comisia de liberări condiționate.
• Conform procesului-verbal al Comisiei pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate din cadrul Penitenciarului Craiova, petentul a fost amânat după data de 21.01.2027, având în vedere dovezile insuficiente de reintegrare socială. (…)
• Instanța reține că pe durata executării pedepsei, persoana privată de libertate a fost sancţionată disciplinar de 9 ori pentru abateri disciplinare diverse şi recompensat de 9 ori cu ridicarea măsurii disciplinare aplicate anterior şi de 41 de ori cu suplimentarea drepturilor.
• A parcurs 13 programe educaţionale, 4 programe de asistenţă psihologică şi 3 programe de asistenţă socială obligatorii. De asemenea, a participat la 5 programe moral-religioase, la 11 activităţi psihologice, la 3 activităţi sociale şi la 116 activităţi educaţionale, facultative.
• A refuzat un program de asistenţă psihologică obligatoriu, pe care l-a parcurs ulterior, și o consiliere moral-religioasă.
• A fost exclus de la un campionat sportiv. A fost selecţionat pentru patru vizite în comunitate. A beneficiat de consiliere educaţională, psihologică şi socială, îndeplinind recomandările din Planul individualizat de evaluare şi intervenţie educativă şi terapeutică.
• Fiind avute în vedere aceste mențiuni, instanța apreciază că persoana privată de libertate a adoptat o conduită relativ normală în decursul executării hotărârii penale, conformă regulilor de deținere, însă nu s-a remarcat prin comportamentul său în asemenea măsură încât să creeze convingerea instanței în sensul că s-a atins scopul pedepsei, acela de a asigura o transformare a persoanei condamnate, prin înlăturarea acelor deprinderi ce au constituit factori declanșatori în executarea activității ilicite”, se arată în documentul citat.

Judecător: Comportamentul cuviincios nu duce automat la eliberare

Judecătoria Craiova a reținut că, în raport de gravitatea faptelor de omor deosebit de grav, nu este suficient ca Passaris să se comporte cuviincios, ci trebuie să arate că s-a îndreptat și se poate reintegra în societate:

• „Deși legea nu prevede expres drept criteriu pentru aprecierea oportunităţii liberării condiţionate gravitatea infracţiunii săvârşite, instanţa poate aprecia, în concret, dacă gravitatea faptei poate constitui sau nu un criteriu pentru a stabili dacă perioada executată dintr-o pedeapsă este suficientă sau nu pentru reeducarea condamnatului.
• Totodată, specificul infracțiunii ce a stat la baza condamnării determină natura dovezilor pe care condamnatul trebuie să le furnizeze pentru a i se acorda beneficiul liberării.
• Astfel, natura infracțiunii săvârșite relevă deficiențele comportamentale, educative și psiho-sociale a căror surmontare va fi vizată de ansamblul structurat de programe şi activităţi ce vor fi recomandate deținutului și care sunt apte să ofere persoanei condamnate posibilitatea de a dobândi aptitudini care să determine adoptarea unui comportament constructiv, autonom şi responsabil în cadrul comunităţii.
• În acest sens, instanța apreciază că natura infracțiunii și gravitatea acesteia reprezintă punctul de plecare al analizei ce are ca obiectiv verificarea dacă persoana încarcerată s-a îndreptat și se poate integra în societate.
• Or, o evaluare ce vizează gravitatea infracțiunii săvârșite nu are drept efect analizarea unor criterii identice cu cele avute în vedere la condamnare, întrucât prezenta evaluare are drept scop identificarea judiciară a ansamblului de dovezi necesar a fi făcute de către condamnat pentru a forma convingerea instanței că s-a îndreptat, neputându-se face abstracție de faptul că o persoană condamnată pentru o infracțiune de gravitate redusă nu are nevoie de un proces la fel de intens de reformare.
• În speță, persoana față de care s-a propus liberarea condiționată a săvârșit infracțiunea de omor deosebit de grav, prevăzută la art. 176 C.pen., fiind periclitată cea mai importantă valoare socială dintr-o societate democratică, astfel că se impune o examinare mult mai riguroasă a condițiilor prevăzute de lege privind liberarea condiționată.
• Instanţa reaminteşte că toţi condamnaţii au obligaţia de a respecta legea, de a se supune rigorilor legii tocmai prin faptul că anterior au eşuat în a o respecta, iar din faptul că aceştia se comportă cuviincios în executarea pedepsei nu se deduce în mod automat că instanţa este obligată să îi libereze pentru că au îndeplinit condiţiile prevăzute de lege.
• Tocmai de aceea legiuitorul a lăsat la (aprecierea – n.r.) judecătorului posibilitatea de a analiza persoana condamnatului şi de a-şi forma convingerea cu privire la reintegrarea condamnatului în societate”, notează judecătorul.

Instanța: „Pedeapsa executată până în prezent nu și-a atins scopul”

Instanța reține că începând din anul 2001 până în prezent, pe durata executării pedepsei, Kostas Passaris a obținut un număr moderat de recompense (41), iar participarea lui la activități și programe educative s-a finalizat de multe ori fără credite sau cu un punctaj insuficient, ceea ce „denotă o implicare insuficientă”:

• „Instanţa subliniază că, pentru a beneficia de instituţia liberării condiţionate, petentul trebuia să convingă, din toate punctele de vedere, că şi-a îndreptat comportamentul, chiar şi cu executarea parţială a pedepsei ce i-a fost aplicată.
• Liberarea condiţionată este o măsură de excepţie, care trebuie justificată temeinic de comportamentul condamnatului, de natură a crea instanţei convingerea că executarea restului de pedeapsa în stare de libertate ar conduce la atingerea scopului educativ şi preventiv al pedepsei.
• Prin urmare, în cazul în care nu există aparenţa unei reeducări, instanţa nu este obligată să procedeze la liberarea condiţionată a condamnatului, în măsura în care acesta nu face dovada unor eforturi temeinice de îndreptare, iar odată aflat în libertate, ar prezenta un potenţial pericol pentru societate mai înainte de executarea integrală a pedepsei.
• Așadar, față de datele existente la dosar, instanța apreciază că persoana condamnată nu a produs suficiente dovezi privind reintegrarea socială, nefăcând dovada unei conduite deosebite în mediul carceral.
• În acest sens, se consideră că demersurile cu aspect pozitiv trebuie să reprezinte o transpunere în plan comportamental a îndreptării persoanei private de libertate, iar participarea la demersurile de reintegrare socială trebuie să fie făcută efectiv cu acest scop, iar nu doar în vederea obţinerii beneficiului liberării condiţionate.
• Având în vedere aceste aspecte, perioada executată și cea rămasă de executat, natura infracţiunii săvârşite, precum şi antecedenţa penală a persoanei private de libertate, instanţa reţine că pedeapsa închisorii aplicată condamnatului şi executată până la acest moment nu şi-a atins scopul, astfel încât subzistă necesitatea executării în continuare a pedepsei, urmând să se analizeze dacă, în perioada de amânare, conduita condamnatului este în continuare pozitivă şi astfel procesul de reintegrare al acestuia este unul ireversibil”, mai reține instanța de fond.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro