Mașina blindată din Gara Sinaia care a aparținut româncei de pe coperta revistei Time, cunoscută drept „Stalin cu fustă”

Relicva istorică, de mare valoare, dar nebăgată în seamă, a fost fabricată în Iugoslavia, în perioada 1948-1952 în serie foarte limitată, iar exemplarul din Sinaia cântărește aproape 5 tone, fiind blindat cu plăci de plumb pentru protecție maximă.

În prezent, mașina este abandonată și este într-o stare avansată de degradare din cauza anilor în care a stat în aer liber.

 
 @libertatea.ro Mașina blindată din Gara Sinaia ascunde o poveste cu greutate istorică. 🚂 În 1947, Ana Pauker, supranumită „Stalin cu fustă”, era una dintre cele mai puternice femei din lume și apărea pe coperta revistei Time. 📰 #Istorie #Romania #AnaPauker #Sinaia #RevistaTime #Politica #Comunism #PovestiDinIstorie #HistoryFacts #Libertatea ♬ sunet original  - Libertatea 
 
 

Drezina era destinată transportului liderilor comuniști, oferind lux și siguranță, având interiorul căptușit cu piele și perdele din satin. Parbrizul blindat al drezinei este spart și se vehiculează că ar fi fost ținta unui atentat asupra Anei Pauker cu un pistol mitralieră în 1949, fapt care a dus la scoaterea ei din uz.

După arestarea Anei Pauker în 1952, drezina a fost folosită de Securitate pentru deplasări conspirative, iar după Revoluție a fost retrasă din uz și expusă ca obiect de patrimoniu. Această drezină blindată, parcată în Gara Sinaia, este unică în România și unul dintre puținele astfel de vehicule adaptate pentru calea ferată care există în Europa.

Cine a fost Ana Pauker

Ana Pauker, născută Hana Rabinsohn în 1893 în județul Vaslui, a fost o importantă lideră comunistă din România și prima femeie din lume numită ministru de externe, între 1947 și 1952.

A avut un rol decisiv în instalarea regimului comunist în România după Al Doilea Război Mondial și a fost cunoscută drept „Stalin cu fustă” datorită influenței sale puternice și orientării pro-sovietice.

Ana Pauker a fost militantă comunistă încă din anii 20, deținând funcții-cheie în Partidul Comunist Român și în mișcarea comunistă internațională. A fost condamnată în țară pentru activitate subversivă, dar a fugit în Uniunea Sovietică, unde a continuat activitatea politică până la revenirea în România în 1944.

A fost cunoscută pentru implicarea în stalinizarea României, inclusiv semnarea unor acte controversate, cum ar fi cedarea Insulei Șerpilor Uniunii Sovietice.

De ce a apărut Ana Pauker pe coperta revistei Time

Ana Pauker a apărut pe coperta revistei americane Time la 20 septembrie 1948, fiind considerată de către presa occidentală drept „cea mai puternică femeie în viață” din lume la acea vreme. Revista a dedicat un amplu articol care o prezenta ca pe o comunistă de carieră, o figură extrem de influentă în regimul comunist instalat în România, fiind prima femeie ministru de externe din lume și o apropiată a lui Stalin, asupra căreia se spunea că avea o linie directă de comunicare cu liderul sovietic.

Prezentarea sa în Time transmitea imaginea unei femei dure, incoruptibile, care a jucat un rol decisiv în transformarea României într-un stat comunist și în epurarea celor considerați dușmani politici.

Time o descria ca o personalitate cu o putere aproape nelimitată în țară și în regiunea Balcanilor, implicată direct în politica dură și represivă a vremii.

Când a fost arestată Ana Pauker și de ce

Ana Pauker a fost arestată în anul 1952, în contextul unui val de epurări politice inițiat de Gheorghe Gheorghiu-Dej, liderul comunist de atunci din România. Ea a fost acuzată de mai multe fapte politice, printre care „cosmopolitism”, „deviere de dreapta”, „activități antipartinice”, sabotarea colectivizării agriculturii, legături cu legionarii, cu agenți străini și cu sioniști.

În februarie 1953, Pauker a fost supusă unui șir de interogatorii în vederea unui proces politic, dar, după doar o lună și jumătate, în aprilie 1953, scandalul a fost atenuat, în principal datorită morții lui Stalin, iar Ana Pauker a fost eliberată fără a mai fi judecată. Ea a fost apoi ținută în arest la domiciliu și sub supraveghere până la moartea sa, în 1960, fără a mai reveni în viața politică.

Acuzațiile care i-au fost aduse reflectau luptele interne din partidul comunist și schimbările politice din spațiul sovietic, inclusiv o dorință a liderilor noii conduceri române de a elimina oponentii percepuți ca amenințări.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro