O româncă pe urmele legendarului rege Arthur. Raluca Rădulescu, profesor la Universitatea Bangor din Țara Galilor: „Personajul nu ar fi putut fi rege și nici englez”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Profesor la prestigioasa Universitate Bangor din Țara Galilor, Raluca Rădulescu este unul dintre cei mai apreciați experți de pe glob în studiile privind legenda regelui Arthur și a acordat un interviu exclusiv pentru Libertatea.
Cuprins:
Regele Arthur, între autenticitate și ficțiune
Regele Arthur este un rege britanic legendar reprezentând idealul cavaleresc, atât în război, cât și pe timp de pace. De-a lungul secolelor, popularitatea poveștilor despre regele Arthur a crescut, depășind granițele Marii Britanii. În Europa și America mai ales au apărut numeroase alte povești, cărți și filme care măresc universul ficțional al acestor legende arthuriene.
Autenticitatea istorică a regelui Arthur este de mult timp obiectul unor dispute între experți. O tabără, ce se bazează pe referințe din Historia Brittonum și Annales Cambriae, îl vede ca o figură istorică obscură, un conducător romano-briton luptând cu anglo-saxonii invadatori undeva pe la sfârșitul secolului al V-lea sau începutul secolului al VI-lea.
Historia Brittonum („Istoria britonilor”), o compilație istorică în limba latină din secolul al IX-lea atribuită clericului galez Nennius, dă o listă de douăsprezece bătălii la care ar fi luat parte Arthur, culminând cu Bătălia de la Mons Badonicus, unde se spune că ar fi ucis de unul singur aproape 1.000 de oameni.
O altă tabără este de părere că Arthur nu ar fi existat în realitate. Nowell Myres a scris, la publicarea cărții lui John Morris, „Age of Arthur” că „niciun personaj de la granița dintre mitologie și istorie nu a mai irosit vreodată atât de mult timpul unui istoric”.
Singura universitate de pe glob ce oferă master în literatura arthuriană
Profesor de literatură engleză medievală și director fondator al Centrului de Studii Arturiene de la Universitatea Bangor, Țara Galilor, Raluca Rădulescu este și vicepreședintă a Societății Internaționale de Studii Arthuriene, care reunește peste o mie de membri din toate țările lumii. Practic, aceasta este unul dintre cei mai mari experți mondiali în studii arthuriene. Universitatea Bangor este singura din lume ce oferă un master în literatura arthuriană.
Raluca Rădulescu are o carieră impresionantă. Absolventă a Universității Victoria din Manchester (unde și-a luat doctoratul și masteratul) și a Universității din București (licența), a predat ca asistent și lector la Universitatea din Manchester, Trinity College Dublin și la Universitatea „François Rabelais“ din Tours. Este Fellow al Learned Society of Wales, echivalentul Academiei Britanice, al Royal Historical Society și al English Association.
A beneficiat de numeroase programe de burse, printre care: Maison des Sciences de lʼHomme, EHESS, Paris; Andrew Mellon, Huntington Library, California; Laboratoire de Médiévistique Occidentale de Paris, Conseil National de Recherche Scientifique (CNRS), Sorbona.
De asemenea, este autoare a două monografii (The Gentry Context for Maloryʼs Morte Darthur, Cambridge, 2003; Romance and Its Contexts in Late Medieval England: Politics, Piety and Penitence, Cambridge, 2013) și autor/coordonator a numeroase volume de eseuri, printre care Gentry Culture in Late Medieval England (Manchester, 2006); Genealogical Chronicles in Late Medieval Britain and France (Brepols, 2009); Marqueures dʼidentité dans la société médiévale (Brepols, 2014); Insular Books: Medieval Manuscript Miscellanies in Late Britain (Oxford University Press si British Academy, 2015).
Cum l-a descoperit Raluca Rădulescu pe regele Arthur
-Libertatea: De când ați pornit pe urmele regelui Arthur și cum s-a născut pasiunea pentru studiile și cercetările arthuriene?
-Raluca Rădulescu: Călătoria mea pe drumuri arthuriene a început în timpul licenței în literatură engleză din timpul studenției la Facultatea de Limbi și Literaturi Străine de la Universitatea din București în decada anilor '90.
Prima incursiune în acest subiect a fost legată de opera scriitorului Thomas Malory, din perioada Războiului celor Două Roze, în anii 1450-80, în a cărui redactare am regăsit metafora călătoriei interioare, spirituale, în căutarea Graalului, pe care la acel moment am studiat-o într-un context mai larg, acela al pelerinajului spiritual în opera lui Geoffrey Chaucer, Thomas Malory, și John Bunyan.
-Autenticitatea istorică a regelui Arthur este de mult timp obiectul unei dispute între specialiști. Care ar fi opiniile dumneavoastră în acest sens? A existat sau nu regele Arthur?
-Autenticitatea istorică nu se poate spune că are legătură cu Arthur. Personajul legendar nu ar fi putut fi rege, nici englez - acest personaj ar fi putut exista la cumpăna între secolul V-VI era noastră, însă incontestabil este faptul că ar fi fost un lider tribal galez, care ar fi luptat împotriva saxonilor, nu ar fi fost unul dintre saxoni.
Niciun efort - din partea amatorilor pasionați ori cercetătorilor - nu a reușit până acum să reveleze ceva mai concret despre acest personaj, al cărui nume este, de altfel, imposibil de trasat, etimologic vorbind, în limba galeză veche.
Arthur, model de guvernare și lecție de istorie pentru regii contemporani
-Care sunt cele mai importante descoperiri pe care le-ați făcut legate de regele Arthur?
-Cercetarea mea se axează pe utilizarea legendelor arthuriene în perioada medievală târzie, mai ales în discursuri politice la curtea regilor englezi în timpul Războaielor celor Două Roze (sec. XV englez).
În principal aș putea spune că numeroasele studii pe care le-am publicat revelează importanța legendelor în construirea unei identități atât naționale (în epoca pre-Tudor, deci premergătoare dinastiei care va da naștere reginei Elizabeta I, descendenta lui Henry VIII, rege Tudor) cât și locale. Arthur joacă un rol substanțial în diverse discursuri modulate atât în literatură cât și în scrieri istorice, funcționând că model de guvernare însă și ca lecție de istorie pentru regii contemporani.
-De ce sunt legendele arthuriene atât de înrădăcinate în viața modernă, în cultură și în politică?
-Legendele arthuriene aduc o contribuție importantă culturii moderne prin faptul că promovează idealuri umane ușor de recunoscut (loialitate, crez în spiritualitate, etc.) dar și încredere în natura umană și capacitatea ei de a se regenera - din trădare, din lipsa de spiritualitate - prin purificare spirituală și recunoașterea greșelilor.
-Care ar fi principalele motive pentru care legenda regelui Arthur este una dintre cele mai răspândite din toate timpurile?
-Valențele mesianice ale acestor legende sunt clare - un Arthur care întruchipează idealuri umane ușor de recunoscut și care, se spune, va reveni în arcul timpului să salveze lumea /sau doar Țara Galilor, de unde își are originea.
-Cât de mult contează apetitul nostru modern pentru legende în toată această popularitate foarte mare a regelui Arthur?
- Enorm. Apetitul nostru modern este deja modelat de secole de povestiri și idealuri spre care sperăm să ne îndreptăm, mai ales în contexte în care situațiile actuale ar putea sugera că anumite idealuri nu mai sunt respectate.
„Camelot nu există în textele istorice”
-Care este opinia dumneavoastră legat de anacronismele ce însoțesc legenda regelui Arthur?
-Sunt prea multe să le enumerăm, însă în principal faptul că acest Arthur e mai mult cunoscut în varianta sa de rege englez decât lider tribal galez spune multe - mai mult despre utilitatea sa ca unealtă politică, de propagandă, de către regii englezi începând cu sec. XII, cât și ca instrument cultural de către scriitorii francezi, tot începând cu sec. XII, când voga romanului arthurian explodează în mediul francofon în Europa. De atunci și până în ziua de azi acest fenomen arthurian nu poate decât să ne fascineze prin amploare și continuitate - anacronismele i-au servit spre amplificare.
-Locaţia Camelotului nu fost stabilită cu exactitate nici până astăzi. Care ar fi în opinia dumneavoastră cel mai probabil loc pentru locația Camelotului?
-Camelot nu există în puținele texte istorice sau care au o pretenție istorică în legătură cu Arthur din sec. V-VI în Țara Galilor. Locația apare pentru prima dată în textele literare scrise în sec. XII de scriitorul francez Chrétien de Troyes. Din păcate atât scriitori amatori contemporani cât și unii - rari - cercetători continuă să încerce să lege acest loc de o locație precisă în Anglia, însă e greu de crezut că o asemenea identificare este posibilă sau chiar plauzibilă.
-În 2023, la Herefordshire au început excavațiile la Piatra lui Arthur, un mormânt legat de legendarul rege Arthur. Care sunt rezultatele până acum și cum ar putea schimbă descoperirile de acolo percepțiile și studiile legate de regele Arthur?
-Prea puțin a fost găsit pentru a se putea spune că există niște concluzii. Din păcate căutarea regelui Arthur în Anglia nu e lipsită de aspecte spectaculoase. În același timp „Arthur's Stone” este un monument neolitic (deci greu de asociat cu personajul pseudo-istoric Artur din Țară Galilor), iar asociația dintre acest monument și numele Arthur datează abia din epoca sec. XII-XIII, adică din perioda exploziei de scrieri literare (nu istorice) despre Arthur, care ia amploare în toată Europa în urmă succesului literar al lui Geoffrey of Monmouth, a cărui Historia regum Britaniae (datată c. 1135) îl inserează pe Arthur în liste de regi imaginari care apar că strămoșii galezilor. (n.r. - Briton este termenul folosit pentru a numi populațiile celtice care locuiau în întreagă regiune Britania în perioda premergătoare incursiunilor anglo-saxone)
-Universitatea Bangor, acolo unde predați, deține una dintre cele mai importante colecții de texte legate de regele Arthur. Care dintre aceste texte are cea mai mare valoare istorică?
-Una dintre edițiile cele mai importante, de la începutul sec. XVI, a lucrării lui Nennius (călugăr erudit din secolul IX din Țara Galilor), Historia Brittonum, descrie cele 12 lupte în care Arthur s-a dovedit un lider de excepție în războaiele dintre galezi și saxoni. Deși locațiile acestor lupte rămân în continuare contestate, existența și publicarea acestui text în perioada pre-modernă ne arată interesul deosebit al învățaților/erudiților pentru Arthur. Textul este în limba latină, deci se adresează intelectualilor din acea perioada, fie cei care au rolul de istorici la curte, fie cei din universități sau mănăstiri, nefiind de uz larg.
-Masterul în literatură arthuriană pe care îl coordonați la Universitatea Bangor este unic în lume. Cum este feedbackul studenților? Aveți și studenți români?
- Masterul în literatură arthuriană de la Universitatea Bangor are o longevitate de peste 50 ani, și am avut onoarea de a-l preda de 20 ani. Mulți dintre studenți vin din toate colțurile lumii (Japonia, Statele Unite, Brazilia, Italia, Franța, Marea Britanie, Irlanda), însă nu am avut studenți români până acum.
