Povestea Antoniei Ursu, micuța balerină de 11 ani, calificată în finala Youth America Grand Prix din Texas. „În momentul în care încep să dansez, orice durere, orice gând sau emoție dispar, iar eu rămân doar cu muzica”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
În spatele fiecărei apariții grațioase pe scenă se află ani de muncă, disciplină și un vis care începe, de cele mai multe ori, foarte devreme. Este și cazul Antoniei Ursu, o fetiță de doar 11 ani din București, care a transformat o dorință spusă cu hotărâre la nici patru ani într-un parcurs remarcabil în baletul de performanță.
Cuprins:
- Cum a început povestea Antoniei cu baletul
- Mai mult decât talent: muncă și determinare
- Cum se pregătește pentru competiții și cum gestionează presiunea
- Sacrificii și echilibru în drumul spre performanță
- Dincolo de scenă: sensibilitate, determinare și emoție
- Scena, locul în care muzica transformă orice emoție
- Ce spune Antonia despre visul și drumul ei. „Îmi place că pot să spun o poveste fără cuvinte și să simt muzica”
Anul acesta, după ani de antrenamente intense și competiții, la semifinala prestigioasei competiții Youth America Grand Prix din Paris, Antonia s-a clasat în top 12 la categoria ei, reușind să se califice în marea finală care va avea loc în Texas, una dintre cele mai importante competiții de balet pentru tineri dansatori din lume.
Povestea ei nu este doar despre talent, ci despre perseverență, echilibru și o pasiune care a crescut odată cu ea. Dincolo de trofee și performanțe, este povestea unui copil care a ales să nu renunțe, găsindu-și locul acolo unde se simte cu adevărat liberă: pe scenă.
[libvideo id="5692812"]
Cum a început povestea Antoniei cu baletul
Într-un interviu oferit pentru Libertatea, mama Antoniei, doamna Ana Ursu, a povestit că drumul fiicei sale „a început cu un «vreau» spus cu o hotărâre care nu lăsa loc de îndoială”. Deși era foarte mică, nu avea nici patru ani când și-a expus constant această dorință, doamna Ana mărturisește că nu a fost un vis trecător, ci unul care a crescut în ea, zi după zi, motiv pentru care a dus-o la primele cursuri de balet. Atunci, nici Antonia, nici părinții ei nu știau că acest drum avea să se transforme într-o pasiune dusă până la nivel de performanță. „Am dus-o la balet, fără să știm atunci că nu facem doar o alegere, ci deschidem un drum”, a declarat mămica.
Încă de la primele cursuri, Antonia a reacționat „cu o liniște care spunea totul”. Doamna Ana explică faptul că fetița nu era genul de copil care să ceară atenție, dar era mereu prezentă și atentă la fiecare detaliu. Se vedea că simte mai mult decât ar putea exprima în cuvinte și era încântată de fiecare mișcare descoperită, pășind pe scenă de la o vârstă fragedă.
Apoi, treptat, au realizat că baletul nu mai era doar un hobby. Și-au dat seama de asta în momentul în care au observat că pentru Antonia nu exista niciodată „nu vreau”. „Spune foarte rar că este obosită, dar nu spune niciodată că nu vrea să meargă la antrenamente. Atunci am știut că nu mai este doar o activitate, ci este parte din ea.”
Mai mult decât talent: muncă și determinare
Părinții Antoniei aud adesea că fiica lor este foarte talentată, lucru care îi bucură și îi onorează. Cu toate acestea, mama ei spune că, dincolo de talent, ceea ce o definește cu adevărat pe Antonia este munca. Talentul este „doar începutul”, iar ceea ce o duce mai departe sunt disciplina, seriozitatea și dorința de a evolua în fiecare zi. „Este o combinație între ceea ce a primit și ceea ce construiește singură, pas cu pas, alături de profesorii - coregrafi, Camelia și Ștefan Soare de la Școala de Balet Soleil.”
Viața Antoniei este împărțită între școală și balet, unde reușește să exceleze în ambele. „Reușește să fie foarte bună la învățătură, iar apoi merge la antrenamente, unde muncește cu aceeași seriozitate. Este un ritm intens, dar pe care îl duce cu o maturitate care ne impresionează”, a spus mămica. Chiar și în zilele obositoare la școală, micuța campioană spune că abia așteaptă să ajungă la antrenament, întrucât simte că se încarcă cu energie pozitivă.
Cât despre momentele dificile din acest parcurs, mama mărturisește că a rămas impresionată de fiecare dată de tăria fiicei sale. „Nu a plâns niciodată și nu a spus niciodată că vrea să renunțe. Au existat momente grele, de oboseală sau efort dus la limită, dar le-a dus pe toate cu o tărie liniștită, greu de explicat pentru vârsta ei.”
Cum se pregătește pentru competiții și cum gestionează presiunea
„Se pregătește cu multă seriozitate și disciplină. Presiunea există, dar a învățat să o transforme în concentrare și în dorința de a fi mai bună decât a fost ieri”, a mărturisit doamna Ana Ursu. Experiența de la Youth America Grand Prix din Paris a fost „un vis”, o emoție uriașă care s-a transformat într-un moment definitoriu odată cu calificarea în finala din Texas, „o confirmare extraordinară a muncii ei și un pas uriaș în drumul ei”. De-a lungul anilor, Antonia a participat la numeroase competiții naționale și internaționale, unde „a obținut premii importante, burse, școlarizări și premii speciale”, fiecare experiență ajutând-o să crească, să evolueze și să se perfecționeze.
Sacrificii și echilibru în drumul spre performanță
Drumul baletului de performanță vine cu costuri reale: timp, energie și renunțări, dar și cu un efort financiar considerabil. În spatele rezultatelor se află însă o susținere constantă din partea familiei și o bucurie profundă, aceea de a-și vedea copilul trăindu-și visul. „Baletul de performanță vine cu multe responsabilități, dar dincolo de ele există o bucurie profundă: aceea de a o vedea trăindu-și visul. Încercăm să o susținem cât de mult putem în acest drum pe care îl parcurge cu inima deschisă și plină de speranță.”
Dincolo de scenă: sensibilitate, determinare și emoție
Pe lângă balet, Antonia face și dans contemporan cu doamna profesor Ana Mihai. Acesta a apărut ca o completare firească în formarea ei, oferindu-i „libertate de exprimare” și o altă descoperire emoțională față de rigoarea baletului. În afara scenei, Antonia rămâne „un copil luminos, care iubește să râdă și să petreacă timp cu familia și prietenii, dar în același timp are o determinare și o seriozitate care o fac specială”, a declarat mama ei.
Perseverența ei îi impresionează constant pe cei din jur, mai ales „în acele momente tăcute, în care, deși este greu, alege să continue, să fie din ce în ce mai bună în ceea ce face”. Pentru familie, fiecare apariție pe scenă este încărcată de emoție, o combinație de mândrie și liniște, știind că se află exact acolo unde îi este locul.
Scena, locul în care muzica transformă orice emoție
În momentul în care pășește pe scenă, Antonia intră într-o lume doar a ei, în care simte că plutește și nimic altceva nu mai contează. „Când urc pe scenă, am emoții foarte mari, dar și o bucurie care mă face să uit de tot”, a spus Antonia, explicând că, odată ce începe să danseze, „orice durere, orice gând sau emoție dispar, iar eu rămân doar cu muzica”. Este spațiul în care se simte „cel mai bine, locul unde simt că plutesc și nimic altceva nu mai contează”.
Deși emoțiile sunt mari înainte să urce pe scenă, micuța balerină spune că ritualul care o ajută să își găsească liniștea și concentrarea este unul simplu: „încerc să mă liniștesc și să mă concentrez, amintindu-mi toate sfaturile profesorilor mei”, iar ceea ce o ajută cel mai mult este chiar pasiunea pentru dans: „mă gândesc la dans și la cât de mult îmi place, iar asta mă ajută”.
Pentru ea, baletul nu este doar o disciplină artistică, ci o parte esențială din viața ei. „Baletul este viața mea și nu îmi pot imagina cum ar fi fără el. Este locul unde pot să fiu eu, locul unde mă simt fericită, împlinită și apreciată. Baletul mă face să simt ca trăiesc iar prin intermediul lui am descoperit o multitudine de sentimente.”
Ce spune Antonia despre visul și drumul ei. „Îmi place că pot să spun o poveste fără cuvinte și să simt muzica”
Dincolo de frumusețea scenei, baletul vine și cu momente de efort și oboseală, pe care Antonia le trăiește cu maturitate și determinare. Vorbește sincer despre ele și spune că cel mai greu este „atunci când sunt obosită, dar încerc să merg mai departe, încerc să mă concentrez și de cele mai multe ori îmi reușește”. Însă dincolo de toate dificultățile, ceea ce o ține aproape de balet este emoția profundă pe care o simte atunci când dansează și mesajul pe care vrea să îl transmită. „Îmi place că pot să spun o poveste fără cuvinte și să simt muzica.”
Un moment care i-a rămas adânc întipărit în suflet este experiența de la Paris, trăită ca împlinirea unui vis la care a sperat mult timp. „Era un vis foarte mare și nu o să uit niciodată acel moment. A fost o dorință devenita realitate și sunt recunoscătoare pentru asta familiei și profesorilor mei minunați”, a spus Antonia. Emoția a fost cu atât mai puternică odată cu calificarea în finala din Texas, pe care o descrie ca fiind „un moment foarte special pentru mine și am simțit că visul meu merge mai departe”. Pentru Antonia, fiecare pas este o promisiune către viitor, iar dorința ei rămâne clară și sinceră și mărturisește că cel mai mare vis al ei este să devină „o balerină foarte bună și să dansez pe scene mari din lume, să devin cea mai bună versiune a mea”.
Întrebată ce îi place mai mult, baletul sau dansul contemporan, Antonia a spus că „Îmi plac amândouă. Baletul este mai exact și elegant, iar dansul contemporan mă face să mă simt mai liberă”. Atunci când nu dansează, Antonia rămâne un copil ca oricare altul, care se joacă și petrece timp cu familia. „Îmi place să petrec timp cu familia și prietenii, să merg în parc sau la plimbare, să mă relaxez”, chiar dacă recunoaște că „mă gândesc des la dans și îmi lipsesc antrenamentele atunci când nu fac”.
Pentru alți copii care visează la balet, mesajul ei este sincer și încurajator, sfătuindu-i „să nu renunțe niciodată, chiar dacă este greu. Dacă iubești baletul, merită tot efortul și timpul tău”.
